Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.1622

Ședința publică din data de 05 august 2009

PREȘEDINTE: Popescu Vera Andrea

JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.1095 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-,prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și intimații-pârâțiMinisterul Economiei și Finanțelor,cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești,cu sediul în P,-, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatul-reclamant - și intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs, recurentul-pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și, față de împrejurarea că prin motivele de recurs, recurentul-pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.1039/120/09.03.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de risc, reprezentând 50% din salariul de bază, începând cu trei ani înaintea formulării acțiunii și în continuare, pentru viitor, reactualizat cu data inflației până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acest spor salarial a fost prevăzute de art. 421din Legea nr. 104/1999 care a completat Legea nr. 50/1996, drepturile trebuind să fie acordate în continuare personalului din organele judecătorești, așa cum atestă și soluția pronunțată de în recursul în interesul legii.

S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.

A mai precizat reclamanta că având în vedere soluția pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că atât magistrații, cât și personalul conex sunt îndreptățiți la acordarea sporului de suprasolicitare, consideră că și cererea pe care a formulat-o este întemeiată.

Reclamanta a mai arătat faptul că de la data intrării în vigoare a OG83/2000 nu a mai beneficiat de sporul de risc și solicitare neuropsihică, executarea acestui drept fiind suspendată.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentantul său PDa formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și, în consecință, a solicitat respingerea acțiunii față de el ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-au depus de la Serviciul contabilitate al Tribunalului Dâmbovița adresa nr.1794/2009 și decizia nr.191/07.08.2008 din care rezultă că activitatea reclamantei a încetat de drept începând cu 01.04.2008.

Prin sentința nr.1095 din 13 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins cererea formulată de reclamantă față de acest pârât, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - - prin reprezentant - și a obligat pârâții Ministerul Justiției Și Libertăților,Ministerul Economiei și Finanțelor,Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița la plata sporului de risc în procent de 50% începând cu data de 09.03.2006 până la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, sume ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, n ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP D că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamantă și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.

Față de admiterea acestei excepții expusă mai sus, instanța de fond a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată numai în parte, față de ceilalți pârâți

Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

Mai arată prima instanță că potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorieși, pe cale de consecință constata că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Precizează instanta de fond că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.

În raport de cele de mai sus,instanța de fond a concluzionat că rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

Reține instanța de fond că că reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar până la data de 01.04.2008 când a fost pensionată, considerente pentru care, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița la plata către reclamantă a sporului de risc în procent de 50% începând cu 09.03.2006 și până la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, dispunând totodată și reactualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată ca hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civ., deoarece instanța de fond, în mod greșit a admis cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50% reclamanților- personal auxiliar, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare.

În acest sens se solicită instanței să observe că art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea sporul de 50% lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară a fost abogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.

Recurenta susține că, deși prin Decizia nr. 21/10.03.208 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizatia bruta lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, având in vedere ca în luna februarie 2007 a intrat in vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti, nr.OG 8/24.01.2007, pretențiile intimatei privind acordarea sporului de 50% dupa 1.02.2007 sunt nefondate, iar solutia pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente in cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 3041pr.civ., Curtea constată ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune in continuare:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta -, in calitate de fost grefier la Tribunalul Dambovita, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de risc, reprezentând 50% din salariul de bază, începând cu trei ani înaintea formulării acțiunii și în continuare, pentru viitor, reactualizat cu data inflației până la data plății efective.

Așa cum recunoaște și recurenta-pârâtă, prin decizia nr.21/10.03.2008 Inalta C de Casație și Justie a stabilit, în solutionarea unui recurs în interesul legii că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instantele judecatoresti.

Curtea nu poate retine sustinerile recurentei in sensul ca din luna februarie 2007, dupa intrarea in vigoare a nr.OG 8/24.01.2007, prin care s-a adoptat o noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti, pretentiile intimatei privind acordarea sporului de 50% dupa 1.02.2007 sunt nefondate, iar solutia pronuntata de instanta de fond este data cu aplicarea gresita a legii întrucât este evident ca această noua lege de salarizare era în vigoare la data pronuntarii deciziei in interesul legii si a fost avută în vedere de către instanța supremă; recurenta nu poate invoca decat acte normative noi, ivite dupa pronunțarea deciziei în interesul legii, de natură sa modifice situația avută in vedere de Inalta C de Casatie si Justitie.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților,cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.1095 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-,prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și intimații-pârâțiMinisterul Economiei și

Finanțelor,cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești,cu sediul în P,-, jud. P șiTribunalul Dâmbovița,cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,05 august 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona

- - - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

red.

tehnored./

7ex/20.08.2009

,

nr- Tribunal

Președinte:Popescu Vera Andrea
Judecători:Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Ploiesti