Drepturi salariale (banesti). Decizia 1621/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1621
Ședința publică din data de 05 august 2009
PREȘEDINTE: Popescu Vera Andrea
JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat pârâtulMinisterul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.567 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâțiParchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B, nr. 170, județul B,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, în Râmnicu S,-, județul B și, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, în Râmnicu S,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise, formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar prin motivele de recurs, recurentul-pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că, prin motivele de recurs, recurenta -intimată Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterii salariale prevăzută de OG nr.10/2007, respectiv 5% începând cu data de 01.06.2007 pentru reclamanta și de la 11.02.2008 pentru reclamanta (date de la care au fost încadrate în funcția de procuror) respectiv cu 2% începând cu data de 1.06.2007 pentru reclamanta și 11.02.2007 pentru procuror; cu 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007; actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la despăgubire și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate, plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000; efectuarea mențiunilor referitoare la majorările salariale în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamantele au motivat că sunt încadrate în funcția de procuror, începând cu datele de 01.06.2007- procuror și 11.02.2008 pentru procuror, arătând că prin OG nr.10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor care ocupă funcții de demnitate publică.
De asemenea, reclamantele au mai susținut că, în conformitate cu dispozițiile art.155 din Legea 53/2003- act normativ care se aplică și reclamantelor, noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte "adaosuri". Dreptul la salariu este în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluse și reclamantele.
Conform art.1 din OG nr.10/2007, salariile de bază ale personalului bugetar și celor care ocupă funcții de demnitate publică se majorează în trei etape cu 5% începând cu data de 01.01.2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007.
Au mai arătat reclamantele că, în categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, intră și procurorii așa cum rezultă din Legea 154/1998 punctele 11-13. Iar, pe de altă parte, au susținut că unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport cu care în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajații.
Au mai arătat reclamantele că OG nr.10/2007 nu cuprinde un text care să reglementeze înlăturarea reclamantelor de la beneficiul creșterilor salariale prev.de art.1 lit.a,b,c din acest act normativ.
Reclamantele au mai invocat dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României, care consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiului și a discriminării, în raport de art.20 din Legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern și statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală.
Totodată, reclamantele au arătat că în speță sunt aplicabile și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești, reclamantele au arătat că sunt aplicabile disp.art.161 pct.4 din Codul muncii în sensul de a se realiza o corelație între salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume vor intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, indexarea având rol de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
În baza Decretului nr.92/1976, privind carnetul de muncă, reclamantele au mai solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că în cauză soluționarea ar atrage competența judecătoriei, fiind o acțiune în pretenții, care se impune a fi timbrată la valoare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece susținerea reclamantelor în sensul că neaplicarea creșterilor salariale solicitate și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, este nereal, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG 137/2000.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că în conformitate cu disp.OG 137/2000, nu poate fi chemată în judecată în calitate de pârât, deoarece conform art.16-20 din acest act normativ, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să se pronunțe cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin sentința nr.567 din 28 mai 2008, Tribunalul Buzăua respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis acțiunea formulată de reclamantele și, a obligat pârâții la plata către reclamante a majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu salariul din luna septembrie 2007, sume ce urmează a fi reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă, precum și la dobânzile legale, conform art.161 alin.4 din Codul muncii, obligând, totodată pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că este neîntemeiată, întrucât obiectul acțiunii constă în plata unor drepturi salariale derivând din raporturi de muncă și, în acest caz, competența aparține tribunalului și nu judecătoriei, iar reclamantele pot formula în principiu acțiune în justiție privind plata drepturilor constând în majorările salariale solicitate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a constatat că este nefondată.
Tribunalul a reținut că, în speță, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în conformitate cu disp.art.27 din OG nr.137/2000, având în vedere că reclamantele au solicitat să se constate și caracterul discriminatoriu al faptei, situație în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în domeniul nediscriminării și-a prezentat poziția în sensul constatării sau nu a caracterului discriminatoriu invocat de reclamante.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin OG nr.10/2007 s-a stabilit că în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor nr.II și nr.III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
A mai reținut instanța de fond că aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin OG nr.27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin OG nr.16 din aceeași dată, pentru personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și instituțiile culturale românești din străinătate.
Astfel cum rezultă din anexa 2/2 din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții acestuia.
Prin urmare, tribunalul a reținut că singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite anterior sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă Curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urma numărându-se și reclamantele (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm-S).
Instanța de fond a mai reținut că modul în care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrați, în detrimentul altora, conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleași categorii profesionale, prin aceasta aducându-se atingere principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare și al egalității în fața legii.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că diferențierea nu este justificată de conținutul concret al funcției ocupate, de pregătirea profesională sau de responsabilitățile pe care le implică munca desfășurată de magistrați în privința cărora s-au prevăzut majorările salariale la care s-a făcut anterior referire.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat la art.5 din Codul muncii, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă, funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Raportând efectele OG nr.10, 16, 27 toate din 13.01.2007 la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a constatat preferința unei anumite categorii a salariaților bugetari în majorarea și indexarea veniturilor lunare, aceste tratamente fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă Curțile de apel, tribunale și judecătorii, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ.
De asemenea, tribunalul a reținut ca fiind deplin aplicabile, în speță, și disp.art.14 din Convenția CEDO, ce reglementează interzicerea discriminării.
În raport de cele reținute, prima instanță a admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții (mai puțin Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) la plata către reclamante a majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 (raportat la salariul din luna decembrie 2006), de 2% cu începere de la 01.04.2007 (raportat la salariul din luna martie 2007) și de 11% de la 01.10.2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007) sume ce vor fi acordate reclamantelor, în raport de data încadrării în funcția de procuror, r4espectiv de la 01.06.2007 pentru reclamanta și de la 11.02.2008 pentru reclamanta, sume ce vor fi actualizate cu indicele e inflație de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă a acestora, precum și la dobânzile legale conform art.161 alin.4 din Codul muncii.
Totodată, tribunalul a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar în baza art.289 Codul muncii, sentința pronunțată este executorie de drept.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9. pr. civilă.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece susținerea reclamantelor în sensul că neaplicarea creșterilor salariale solicitate și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, este, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG 137/2000.
Legiuitorul a prevăzut majorările în cuantum de 2%, 5% și 11% în OG nr. 10/2007 numai în favoarea personalului bugetar salarizat în baza OUG nr. 24/2000 precum și Legii nr. 154/1998 ( personal contractual din sector bugetar și demnitari ).
Prin extinderea categoriilor de bugetari cărora li se acordă aceste sporuri instanța de fond a adăugat la lege arogându-și atribuții legislative.
În fapt, fiind vorba despre categorii sociale diferite care nu se găsesc într-o situație comparabilă, legiuitorul nu a încălcat principiul discriminării intre personalul contractual din sectorul bugetar și magistrați, sau dintre magistrați și demnitari.
De asemenea, s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a dispus actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânzii legale întrucât aceste sume de bani nu pot fi acordate atâta timp cât nu există un act normativ care să prevadă acordarea lor.
În baza aceluiași raționament, s-a arătat că nu pot fi înscrise în carnetul de muncă drepturile acordate, având în vedere că acestea nu se înscriu printre actele disp. art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976.
La dosar s-au depus acte.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a prevăzut majorările în cuantum de 2%, 5% și 11% în OG nr. 10/2007 numai în favoarea personalului bugetar salarizat în baza OUG nr. 24/2000 precum și Legii nr. 154/1998 ( personal contractual din sector bugetar și demnitari ).
Prin extinderea categoriilor de bugetari cărora li se acordă aceste sporuri instanța de fond a adăugat la lege, în fapt, fiind vorba despre categorii sociale diferite care nu se găsesc într-o situație comparabilă. Susținerea reclamantelor în sensul că neaplicarea creșterilor salariale solicitate și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, este, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG 137/2000. Ca atare legiuitorul nu a încălcat principiul discriminării intre personalul contractual din sectorul bugetar și magistrați sau dintre magistrați și demnitari.
În mod eronat instanța de fond a dispus actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânzii legale, întrucât aceste pretenții nu pot fi acordate atâta timp cât nu există un act normativ care să prevadă acordarea lor.
În baza aceluiași raționament, aceste drepturi nu pot fi înscrise în carnetul de muncă având în vedere că acestea nu se înscriu printre actele disp. art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința și, pe fond, să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.567 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâțiParchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B, nr. 170, județul B,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, în Râmnicu S,-, județul B și, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, în Râmnicu S,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- - - - - - -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Grefierul șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CP
Tehnored. /MI
8 ex/04.09.2009
dosar nr- Tribunal
, -
Președinte:Popescu Vera AndreaJudecători:Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
