Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1635/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1635/R-CM
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele membrilor de sindicat-reclamanții, și M, împotriva sentinței civile nr.956/CM din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat-reclamanții, și M și intimații-pârâți Colegiul Tehnic C, Centrul Bugetar Colegiul Tehnic C, Orașul C prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat, și M au chemat în judecată pe pârâții Colegiul Tehnic C, Centrul Bugetar Colegiul Tehnic C, Orașul C - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză și să fie obligat pârâtul Colegiul Tehnic C la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public și au făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursuri în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au susținut că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
La data de 14.04.2009 reclamanții au completat motivele de fapt și de drept ale acțiunii, arătând că sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.37 lit.g din Contractele Colective de Muncă la nivel de de Învățământ din 2004 și 2005-2006, care prevăd expres că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță, în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu. De asemenea, art.59 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 și din cel pe anii 2007-2010 prevede că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate plăti, pe lângă indemnizația de concediu, o primă de vacanță. Acestea se coroborează cu art.48, 50 alin.2 și art.146 din Legea nr.128/1997, care stipulează că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și, de asemenea, că, în măsura în care acest act normativ nu prevede altceva, se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Cum reclamanților nu li s-a acordat prima de vacanță, s-au încălcat dispozițiile art.11 alin.1 lit.c și d raportat la art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, precum și dispozițiile art.41 alin.5 din Constituție.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Orașul Cai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu are nici un fel de raporturi juridice cu cadrele didactice. De asemenea, pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au calitatea de funcționar public și, prin urmare, nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, pârâtul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Același pârât a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de trei ani.
Cu privire la fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii, arătând că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 enumeră categoriile de personal cărora li se aplică: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna în baza legilor speciale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de angajator al reclamanților și, de asemenea, că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar, potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 finanțarea acestora realizându-se prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în raza cărora își desfășoară activitatea, ordonator principal de credite fiind primarul, conform Legii nr.215/2001. De asemenea, a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2006, în raport de art.166 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.956/CM/27.05.2009 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și și a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean A și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Colegiul Tehnic C și Centrul Bugetar - Colegiul Tehnic C să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâtă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi în carnetul de muncă.
A fost obligat pârâtul Municipiul C să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului C, având în vedere că, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea, potrivit Legii nr.215/2001, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul C are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În altă ordine de idei, instanța a considerat că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă, deoarece această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Pentru aceleași motive a apreciat ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții invocă, în susținerea cererii de chemare în judecată în redactarea inițială, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Întrucât în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, rezultă că nu se pune problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Ca atare, instanța a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris, în conformitate cu dispozițiile art.166 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea conform celor arătate mai sus, făcând și aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii.
Capătul de cerere privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetele de muncă ale reclamanților a fost respins, cu motivarea că prima de vacanță nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce se înscriu în carnetul de muncă, conform art.40 alin.2 lit.g din Codul muncii.
În termen legal reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond nu a acordat prima de vacanță începând cu anul 2001, ci doar pentru perioada 2005 - 2008.
2. În mod eronat tribunalul nu i-a acordat recurentului-reclamant cheltuielile de judecată efectuate, cu toate că în dosar au fost depuse dovezi în acest sens.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, în situația în care obiectul acestuia constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de aceste dispoziții legale, rezultă așadar că în mod corect instanța a admis acțiunea pentru perioada de trei ani anterioară promovării acesteia, respectiv pentru anii 2005 - 2008.
Drept urmare, pentru perioada 2001 - 2004 dreptul material la acțiune este prescris, în cauză nefiind invocat sau dovedit vreun motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă nu a depus nici un fel de înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile materiale, ci doar cu privire la cele de personal - în sumă de 281,05 lei.
La filele 102-103 există tabele cu ore suplimentare efectuate în lunile februarie și martie 2009 de personalul salarizat din sindicat: liderul, viceliderul și secretarul sindicatului.
În baza acestor funcții, cei trei desfășoară anumite atribuții în numele și pentru membrii de sindicat pe care reclamantul îi reprezintă, atribuții pentru care aceștia sunt remunerați. Plata cheltuielilor de personal este asigurată din fondurile sindicatului, care au o destinație exclusivă: realizarea scopului pentru care este înființat sindicatul.
Rezultă așadar că reclamantul nu este îndreptățit a solicita de la pârâți plata acestor "cheltuieli de personal", acest lucru echivalând cu o dublă plată pentru aceleași sarcini.
Ca atare, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond nu a acordat reclamantului cheltuielile de personal.
Față de aceste considerente, Curtea constată că nu există nici un motiv de netemeinicie prevăzut de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat - reclamanții, și M, împotriva sentinței civile nr.956/CM din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COLEGIUL TEHNIC CÂMPULUNG, cu sediul în C, nr.1, județul A, CENTRUL BUGETAR: COLEGIUL TEHNIC CÂMPULUNG, cu sediul în C, nr.1, județul A, ORAȘUL CÂMPULUNG - prin primar, cu sediul în C, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./11.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
