Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1637/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1637/R-CM
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.391/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A, intimații-reclamanți și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 20.02.2008, prin cererile de intervenție disjunse din dosarul nr- al Tribunalului Argeș, HG, G, B, G, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada septembrie 2004 - 01.02.2007, data intrării în vigoare a OG 8/2007 și (cu excepția reclamantei HG) la acordarea concediului de odihnă suplimentar 3-5 zile pe an, cu începere de la data introducerii acțiunii, precum și pe trei ani anterior introducerii acțiunii.
Au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai susținut că, ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții au considerat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare pana la data de 1 februarie 2007, când a intrat in vigoare a OG nr. 8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr. 50/1996, și pe cale de consecința, trebuie acordat pentru aceasta perioada.
S-a mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în temeiul art. 47 din
Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referința care
rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
Au mai arătat reclamanții, cu excepția lui HG, că nu beneficiază de 3-5 zile în plus la concediul de odihnă potrivit prevederilor art.142 Codul muncii și că, anterior acestei perioade, li s-a acordat acest drept.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând
respingerea acțiunii, ca vădit neîntemeiata, susținând că textul art.47
din Legea nr. 50/1996 invocat de reclamanți și intervenientă în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total și explicit prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
La rândul său pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Potrivit Legii 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Prin încheierea din data de 23.04.2008, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
La data de 9.04.2008, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică pentru perioada 28.08.2004 și în continuare.
Prin sentința civilă nr.391/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.02.2005 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus și pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
HGAu fost respinse celelalte solicitări ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea motivată prin OG 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților în interes propriu, având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu sept. 2004 și până la data de 1 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996.
In ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
În privința cererii de acordare a concediului suplimentar, instanța a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază potrivit Legii nr.567/2004 de un număr de 30 zile de concediu de odihnă, în timp ce conform dispozițiilor art.139 Codul muncii durata concediilor este de minim 20 zile lucrătoare. La stabilirea prin Legea 567/2004 a unei durate mai mari a concediului decât cea minimă prevăzută de Codul muncii, legiuitorul a avut în vedere tocmai caracterul vătămător al condițiilor de lucru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu și cu acest pârât, fără a avea în vedere lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.
Nu s-a avut în vedere că această instituție are rolul de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002.
Pe de altă parte Ministrul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este și Ministrul Justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților are Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției, iar raporturile de muncă există între reclamant și pârâte, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției invocate și constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Recursul declarat de pârât este întemeiat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului în sensul că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având-o cei doi pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Este de remarcat că nici în acțiune și nici în sentința civilă recurată nu se face vorbire de existența unor pretinse raporturi de muncă între recurent și intimații-reclamanți, iar calitatea procesuală pasivă a recurentului nerezultând dintr-un raport de muncă, ci doar din dispozițiile legii și anume art.19 din Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui obligat în raportul juridic dedus judecății și față de care se poate realiza dreptul subiectiv civil afirmat prin acțiunea introductivă.
Astfel, cum în mod just a reținut instanța de fond, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale era absolut necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, operațiune ce nu poate fi realizată decât cu concursul direct al recurentului, obținut prin pronunțarea sentinței de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, cu majoritate, ca nefondat recursul declarate de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.391/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, G, B, G, ȘI, toți cu domiciliul procesual ales la ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,-, sector 2, B și pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu același sediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.PG/13.11.2009
EM/36 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
