Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1652/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1652
Ședința publică din data de 18 august 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 4, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul P, pentru Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1127 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, -, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-, nr.6, județul P - la sediul Judecătoriei Ploiești, intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1- 3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, prin cererile de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantele, G și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.11. 2008 și în continuare pentru G și -, pentru începând cu 15.10.2008 și în continuare, iar pentru începând cu 01.08.2008 și în continuare, până la încetarea funcțiilor deținute de fiecare reclamantă, reactualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă ce urmează să fie calculate pe baza unei expertize de specialitate, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că inițial, în baza art.47 din 50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, însă, ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, în mod nelegal, deși dispozițiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar în ceea ce privește funcționării publici, aceștia beneficiază de aceleași sporuri și drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției în care-și desfășoară activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin prezenta acțiune, drept care, de altfel, a fost prevăzut și prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.
În continuare, reclamantele au arătat că un asemenea drept constând în plata sporului de 50% a fost prevăzut și pentru alte categorii de bugetari, creându-se o situație discriminatorie între aceștia din urma și toți reclamanții care-și prestează activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, în aceleași condiții ca și ceilalți bugetari, măsura care nu este necesară într-o societate democratică și este disproporțională.
La data de 20.03.2009, pârâtul MEF prin DGFP Paf ormulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu există niciun raport de muncă între reclamante și această instituție, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru Ministerul Justiției.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1127 din 22 mai 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P, invocată de DGFP prin întâmpinare. A admis acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL, TRIBUNALUL PRAHOVA, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, a obligat pârâții să plătească reclamantelor sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.11.2008 și în continuare pentru G și -, începând cu 15.10.2008 și in continuare pentru, iar pentru începând cu 01.08.2008 și în continuare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective. S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, plății sumelor neîncasate, în favoarea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantele sunt salariatele Judecătoriei Ploiești, îndeplinind funcția de grefier.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea in vigoare a OUG nr.177/2002.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicata, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constituția României, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, astfel încât, orice salariat care prestează o muncă trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată, în baza art.41 din OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă ca reclamantele își desfășoară activitatea la instanța arondată pârâtului Tribunalul Prahova, îndeplinind funcția de grefier, funcție în baza căreia începând cu 01.11.2008, 15.10.2008 respectiv 01.08.2008 - și până în prezent, nu au încasat sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculate la salariul de bază brut lunar, deși reclamantele își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.
Ca atare, atât timp cât reclamantele care îndeplinesc funcția de grefier, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar art.47 din 50/1996 nu a fost abrogat printr-o ordonanța de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamantele care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.11.2008 și în continuare pentru G și -, pentru începând cu 15.10.2008 și în continuare, iar pentru începând cu 01.08.2008 și în continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamantelor care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamantele desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantelor li se aplica un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc si suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantelor în calitate de personal auxiliar de specialitate, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamante este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, etc. în condițiile în care și reclamantele ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o munca ce vizează respectarea și aplicarea legilor și, respectiv, asigurarea în bune condiții a actului de justiție, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
Prin urmare instanța având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1 din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38, 41 din Constituție, art.41 din OG.6/2007 a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantelor sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut lunar începând cu data de 01.11.2008 și în continuare pentru G și -, pentru începând cu 15.10.2008 și în continuare, iar pentru începând cu 01.08.2008 și în continuare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, întrucât, prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamantelor li s-a creat un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani sus-menționate, la termenele scadente.
În baza 92/1950, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Totodată, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, plății sumelor neîncasate, în favoarea reclamantelor.
Tribunalul, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P, deoarece, pe de o parte, prezenta acțiune vizează un capăt de cerere referitor la obligarea pârâtului MEF la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate, existând deci identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P P, Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs, parata Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P P se critica soluția instanței de fond sub aspectul respingerii excepției invocate.
Astfel, recurenta arata că este un terț care nu are atribuții privind salarizarea și angajarea reclamantelor, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu acestea.
De asemenea, Ministerul Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la randul lor sunt ordonatori principali de credite (asa cum este Ministerul Justiției ) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare in conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
In cuprinsul criticilor formulate de către recurentul Ministerul Justiției se arată faptul că sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, in condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate au fost abrogate în întregime.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTI, critica faptul că instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale si in continuare, în condițiile în care nu exista temei legal pentru aceasta obligație.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza Curtea va retine următoarele.
În ceea ce privește recursul promovat de către Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P P,Curtea va reține că soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesul pasive formulată de acest recurent.
Astfel, reclamantele au solicitat instanței satisfacerea unor pretenții pecuniare, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă, în care părți nu pot fi, potrivit art.282 Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au aceasta vocație în temeiul legilor speciale sau ale codului d e procedură civilă.
In speța, recurentul este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu acestea.
De asemenea, Ministerul Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite (așa cum este Ministerul Justiției) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie să fie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite, alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Faptul că ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamantei, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă.
În același timp, atât Ministerul Finanțelor Publice cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47, alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, " creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuală, astfel încât este neîntemeiată aprecierea ca Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie parte în litigiu și să fie obligate la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamante.
de disp.art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civilă, Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentința atacata in sensul că admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice și va respinge acțiunea de acest parat ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
In ceea ce privește recursurile formulate de către Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, se va reține că aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel in ceea ce privește critica recurenților referitoare la faptul ca efectele dispozițiilor art.329.pr.civila încetează după data de 3 februarie 2007, Curtea va retine ca susținerile recurentului sunt neîntemeiate, întrucât in cuprinsul deciziei in interesul legii 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ori, daca ICCJ ar fi avut in vedere ca efectele dispozițiilor art.329 pr.civila încetează după data de 3 februarie 2007, ar fi menționat in decizie acest aspect.
De altfel, nu se poate da o astfel de interpretare deciziei in interesul legii si din considerentul ca aceasta a fost pronunțata după data de 3 februarie 2007, deci după intrarea in vigoare a Ordonanței Guvernului nr.8/2007 la care se face referire in motivele de recurs.
In ceea ce privește faptul ca instanța de fond a acordat aceste drepturi salariale si pentru viitor, adăugând la legea speciala de salarizare, Curtea va retine ca nici aceasta critica nu este întemeiata de faptul că in cuprinsul deciziei in interesul legii se menționează dreptul reclamanților de a beneficia de acest spor neprecizându-se data pana la care aceștia pot beneficia.
De altfel, otrivit p. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XXI/2008 a Secțiilor Unite dată în interesul legii a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
de aceste considerente, vazand si disp.art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursurile recursurile formulate de către Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul P, pentru Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1127 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 4, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1127 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 august 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.14 ex./24.08.09
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
