Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1869/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1869/2009 -
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții, - G, G, A, R G, -, G, G, -, A, -, A, A, -, G, R, A, A, toți cu domiciliul ales în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 862 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta intimaților pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, consilier juridic, în baza delegației nr. 1715 /2008 din 10.12.2009, lipsă fiind recurenții reclamanți și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu precizarea că pentru o parte din recurenți recursul este tardiv formulat.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 862 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis excepția de prescripție invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost respinsă acțiunea reclamanților pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 1.10.2004 - 5.11.2005, ca fiind prescrisă; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, G, -, G, A, R G, G, G, G,,, (Fostă ), a, Puștea, a, a, a, Verche, G, R, a, Romina, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, aceasta a fost respinsă ca nefondată, deoarece potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Analizând excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța de fond a constatat că potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 1 alin. 1 și 3 din același act normativ "dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" și "orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
Același termen de prescripție de 3 ani este prevăzut și de art. 283 din Codul muncii.
Prin urmare, termenul de prescripție fiind de 3 ani, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, iar acțiunea reclamanților este înregistrată la instanță la data de 5.11.2008 având ca obiect plata sporului de 15 % pentru perioada 1.10.2004 și până în momentul plății drepturilor salariale, instanța a constatat că pentru perioada 1.10.2004 - 5.11.2005, drepturile salariale ale acestora sunt prescrise, astfel încât a admis excepția de prescripție invocată de pârât și a respins acțiunea reclamanților pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 1.10.2004 - 5.11.2005, ca fiind prescrisă.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanții sunt procurori și personal auxiliar de specialitate și îndeplinesc o activitate de mare risc social, așa cum este recunoscut de legiuitor în art. 2 din nr.OUG 27/2006 și art. 22 din nr.OG 8/2007. În aceste acte normative se prevede că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
În aceste condiții, reclamanții susțin că deși se găsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, ordonatorul principal de credite le-a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate, numai sporul de condiții vătămătoare.
Instanța a constatat că salarizarea reclamanților se realizează potrivit nr.OUG 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2007.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat plata unor despăgubiri reprezentând sporul de 15 % din valoarea salariului de bază, pentru că aceștia lucrează în condiții periculoase.
Tribunalul a constatat că în condițiile în care salarizarea reclamanților este reglementată nr.OUG 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2007, stabilirea de către instanță a unei alte modalități de salarizare decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificări acesteia.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă de fapt incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 1325/4.12.2008, prin care s-au declarat neconstituționale prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cum că acest act normativ este neconstituțional în măsura în care din prevederile lui se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Prin urmare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Într-adevăr, dispozițiile din nr.OUG 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 fixează cadrul legal special al salarizării magistraților, excluzând în mod evident această categorie profesională de la plata a două sporuri de 15 % pentru condiții vătămătoare și periculoase, deoarece art. 7 din nr.OUG 27/2006 prevede că "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora, li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții". Același text este prevăzut și în O: nr. 8/2007 unde la art. 22 se prevede că "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Prin urmare, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, se acordă un spor de 15 % atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate și nu două sporuri de 15 %, cum greșit susțin reclamanții.
Dacă legiuitorul ar fi dorit acest lucru, ar fi specificat în mod clar că se acordă două sporuri de 15 %, unul pentru condiții grele și vătămătoare și altul pentru condiții periculoase, dar această mențiune nu este făcută în textele de lege antemenționate.
Prin includerea unui alt spor de 15 % care nu este prevăzut de lege, ar însemna că puterea judecătorească prin hotărârile pronunțate, ar putea interveni, schimba și impune legi, fără ca acestea să-și urmeze cursul firesc prin adoptarea lor de către puterea legislativă.
Plata acestor sporuri numai la anumite categorii profesionale nu constituie o discriminare așa cum este aceasta definită de nr.OG 137/2000.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000.
În acest context, salarizarea diferită a unor categorii socioprofesionale este justificată de criterii obiective.
Chiar dacă prin prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se garantează exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de aceasta fără nici o discriminare, statele contractante, potrivit jurisprudenței curții, beneficiază de o marjă de apreciere în privința stabilirii dacă și în ce măsură diferențele dintre situații similare în alte privințe, justifică moduri diferite de abordare.
În această ordine de idei, în accepțiunea Curții Europene se socotește că o situație este discriminatoare în sensul art. 14, dacă nu este justificată obiectiv și rezonabil sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul nr.OG 137/2000 și a deciziei nr. 1325/4.12.2008 a Curții Constituționale, instanța a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată și a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în fond admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului se arată că recurenții, în calitate de procurori la unitățile de parchet de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, respectiv personal auxiliar de specialitate și funcționari publici, îndeplinesc o activitate de mare risc social, recunoscută de legiuitor în art. 2 din nr.OG 27/2006 și art. 22 din nr.OG 8/2007, prin aceste acte normative prevăzându-se că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora, li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
Se mai apreciază că deși suntem în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, ordonatorul principal de credite a recunoscut recurenților pe baza expertizelor de nocivitate, numai sporul de condiții vătămătoare, nu și cel de periculozitate, rezultat din condițiile de periculozitate majoră datorită funcției exercitate.
În drept, invocă dispozițiile art. 302, 303, 304 alin. 1 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt procurori și personal auxiliar de specialitate la unitățile de parchet de pe raza teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Cadrul legal de salarizare al acestora îl constituie nr.OUG 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Astfel, art. 7 din nr.OUG 27/2006 prevede că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Aceeași dispoziție este reiterată și prin nr.OUG 8/2007.
Din examinarea celor două texte de lege rezultă cu claritate posibilitatea acordării unui singur spor de 15 % atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, și nicidecum a două sporuri de câte 15 %, cum greșit susțin reclamanții.
Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea a două sporuri distincte, atunci ar fi reglementat în mod expres acest lucru, ori legea nu cuprinde o astfel de distincție, prin urmare acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu o poate face.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamanți este nefondat și pe cale de consecință urmează să-l respingă în baza art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părțile intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, - G, G, A, R G, -, G, G, -, A, -, A, A, -, G, R, A, A, toți cu domiciliul ales în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 862 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 28.12.2009
jud.fond. -
dact.
7 ex./30.12.2009
- 5 com./
- - O,-, județul B,
- MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- B,-, sector 5,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O,-, județul
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
