Drepturi salariale (banesti). Decizia 1870/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1870/2009 -
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în B, Calea, nr. 2. sector 6 și INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 912 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 912 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Institutul Național al Magistraturii, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, cu consecința respingerii acțiunii față de aceștia pentru lipsă de calitate procesuală, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii, iar în consecință au fost obligați pârâții la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 1.07.2005-1.09.2005, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și la virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta, în perioada 1.10.2003-1.07.2005, a avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, în această perioada primind bursa și respectiv indemnizația de concediu aferentă.
La data de 1 septembrie 2005 reclamanta a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Oradea, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 290/10.08.2005. Reclamanta susține că pentru perioada 1 iulie 2005-1 septembrie 2005, deși a avut calitatea de auditor de justiție, în carnetul de muncă nu este înscrisă această mențiune privind calitatea de auditor de justiție și nici nu a primit indemnizația aferentă pentru acea perioadă.
Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 21/17 ianuarie 2008 constatat că auditorii de justiție își păstrează această calitate până în momentul numirii în funcția de judecător stagiar sau procuror stagiar prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Această interpretare se impunea a fi reținută întrucât dispozițiile legale nu prevedeau expres momentul încetării calității de auditor de justiție, rezultând implicit din aceleași dispoziții legale că această calitate încetează în momentul numirii auditorilor de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii ca judecător sau procuror stagiar.
Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite susținerile pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii că prin această hotărâre se reglementează doar durata calității de auditor de justiție nu și acordarea bursei de care beneficiază auditorii potrivit legii și că după susținerea examenului de absolvire auditorii de justiție nu pot fi socotiți în vacanță, întrucât atâta vreme cât își păstrează calitatea de auditor de justiție cu toate obligațiile aferente și în această perioadă este normal ca și drepturile conferite de această calitate să îi fie achitate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Institutul Național al Magistraturii, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o ca atare în temeiul art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că a operat o întrerupere a termenului de prescripție produsă înainte de împlinirea acestuia, respectiv la data de 18 februarie 2008 când pârâții Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii i-au comunicat reclamantei prin adresa nr. 8551/18.02.2008 că petiția cu privire la cele solicitate este întemeiată urmând ca solicitării sale să i se dea curs în momentul în care se vor primi fondurile bugetare cu această destinație, data la care se vor plăti aceste sume și modul de plată urmând a fi anunțate pe site-ul Institutului Național al Magistraturii.
Potrivit art. 17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Astfel, la data de 18.02.2008 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani pentru realizarea pretențiilor solicitate prin prezenta acțiune de către reclamantă, acțiunea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 12 decembrie 2008, deci în interiorul termenului de prescripție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, instanța a reținut că potrivit art. 17 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică, iar art. 59 alin. 3 din același act normativ prevede că Președintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitate de ordonator principal de credite. Raportat cele de mai sus instanța a apreciat că în cauză Consiliul Superior al Magistraturii are calitate procesual pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că raportat la obiectul litigiului dedus judecății, respectiv obligarea la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție, Statul Român nu are nici un raport juridic cu reclamanta și nici obligația legală de a-i plăti indemnizația aferentă calității de auditor de justiție. n consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
De asemenea, instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, a Curții de Apel Oradea și a Tribunalului Bihor, în temeiul art. 103 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât Institutul Național al Magistraturii nu se află în subordinea Ministerului Justiției, fiind ordonator secundar de credite, ordonatorul principal fiind în acest caz Consiliul Superior al Magistraturii.
În lumina acestor considerente, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului sentinței pronunțate și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâtul recurent Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând în principal modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului se arată că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă, între această instituție și reclamantă neexistând raporturi obligaționale privind plata drepturilor de natură salarială a auditorilor de justiție, astfel că nu poate incumba Consiliului Superior al Magistraturii sarcina plății acestor sume, ci Institutului Național al Magistraturii, al cărui director este ordonator secundar de credite potrivit art. 93 din Legea nr. 304/2004.
Pe fondul cauzei se arată că din analiza dispozițiilor legale ce reglementează acordarea bursei auditorilor de justiție, rezultă că aceasta nu poate fi acordată auditorilor de justiție și pe durata solicitată, neexistând, pe de o parte dispoziția expresă în acest sens a legii, iar pe de altă parte invocata Hotărâre nr. 21/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reglementând exclusiv durata calității de auditor de justiție, și nu acordarea bursei de care beneficiază auditorii, potrivit legii.
Este adevărat că prin nr.OUG 195/2008 textul art. 20 din Legea nr. 303/2004 a suferit modificări, însă în virtutea principiului neretroactivității legii civile aceste dispoziții legale modificate nu pot fi incidente în cauza pendinte.
Mai arată de asemenea, că după susținerea examenului de absolvire, auditorii de justiție nu mai pot fi socotiți în vacanță, astfel că nu pot beneficia de prevederile art. 17 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 303/2004.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și pârâtul recurent Institutul Național al Magistraturii B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Se arată în motivarea recursului că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, auditorii de justiție beneficiază de bursă în perioada cât urmează cursurile Institutului Național al Magistraturii, precum și în perioada vacanțelor.
Întrucât în textul de lege mai sus evocat nu este prevăzută acordarea bursei de auditor de justiție pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție, pretențiile reclamantei apar lipsite de temei legal.
Mai mult, recurentul nu poate fi obligat să plătească aceste sume de bani, întrucât din momentul absolvirii cursurilor institutului, raporturile juridice ce au existat între reclamantă și Institutul Național al Magistraturii încetează de drept.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, în mod corect a fost ea respinsă de instanța de fond: astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004, Institutul Național al Magistraturii - unde reclamanta a avut calitatea de auditor de justiție - este o instituție publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii și care este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, directorul acestui institut fiind ordonator secundar de credite.
Art. 17 alin. 3 din același act normativ prevede de asemenea că indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Raportat la textele de lege mai sus evocate, rezultă cu claritate că recurentul are calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, este de reținut că prin Hotărârea nr. 21 din 17 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că auditorii de justiție își păstrează această calitate și pe perioada cuprinsă între momentul absolvirii institutului și cel al numirii în funcția de judecător stagiar.
Câtă vreme i s-a recunoscut reclamantei și celorlalți absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii această calitate, până la data numirii ca judecător stagiar este firesc ca aceștia să beneficieze și de drepturile corespunzătoare acestui statut, fapt de altfel recunoscut de pârâtul Institutul Național al Magistraturii prin adresa nr. 855 din 18 februarie 2008 (fila 58 dosar de fond).
Acest raționament este de altfel confirmat prin nr.OUG 195/2008, de modificare a Legii nr. 303/2004, care prevede expres că pe perioada mai sus evocată, absolvenții Institutului Național al Magistraturii care au promovat examenul de absolvire, sunt îndreptățiți să primească indemnizația lunară corespunzătoare funcției de auditor de justiție.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în baza art. 304 indice 1, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursurile ca nefondate, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în B, Calea, nr. 2. sector 6 și INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 912 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 28.12.2009
jud.fond. -
dact.
9 ex./30.12.2009
- 7 com./
- CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - B, Calea, nr. 2. sector 6,
- INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII - B,-, sector 5,
- - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B,-,sector 5
- CURTEA DE APEL ORADEA,
- TRIBUNALUL BIHOR - O, Parcul, nr. 5, județul B,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
