Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1911/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1911/2009-
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în O, Parcul,nr.10, județul B, și intimații pârâți Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 880/LM din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru,constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.880/LM din 5 iunie 2009, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesual pasive invocata de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01.02.2007 la zi și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate și potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Instanța de fond a reținut că, în practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21/10 martie 2008, publicată în Of. nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, s-a apreciat de prima instanță că, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, prima instanță a obligat pe pârâți, să plătească reclamantei sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna 01.02.2007 la zi, și pe viitor, pe perioada in care aceasta își va desfășura activitatea în cadrul pârâtelor, sumă care va fi actualizată cu indicii de inflație de la data plății pentru o justă și completă despăgubire.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,s-a constatat de instanța de fond că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, având în vedere că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut că, drepturile salariale solicitate de către reclamantă, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Astfel, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantei, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și aceasta, ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții,iar Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Întrucât instanța acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamantei, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, onstatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părți.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, invocând următoarele motive:
-reclamanta este angajată a Ministerului Justiției, în speță raporturi juridice există între aceasta și angajator, fără participarea recurentului;
-recurentul nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să inclusă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți;
-pe de altă parte, nr.OG22/2002 cuprinde dispozițiile aplicabile pentru toate instituțiile publice, prin urmare și pentru Ministerul Justiției.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002 și art.2 din nr.OG22/2002.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neântemeiată, invocând următoarele motive:
-din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007, ca atare pretențiile reclamantei după 1.02.2007 sunt nefondate;
-sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 fiind abrogate în întregime.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă și ceilalți intimați pârâți, deși legal citați nu și-au comunicat poziția.
Recursul Ministerului Justiției și Libertăților este nefondat prin raportare la Decizia nr.21 din 10 martie 2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să dea o interpretare generală obligatorie dispozițiilor legale, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de recurent și care a avut în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din justiție.
Nefiind întemeiat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul Ministerului Justiției și Libertăților va fi respins.
Recursul Ministerului Finanțelor Publice este de asemenea neîntemeiat, în mod corect instanța de fond reținând calitatea procesuală pasivă a recurentului, cu soluția admiterii acțiunii și față de acest pârât.
Este adevărat că Ministerul Finanțelor Publice nu are un raport direct cu reclamanții, dar este persoana juridică de atitudinea căreia este strâns legată executarea obligației impusă Ministerului Justiției și Libertăților și acest lucru a ieșit în evidență cu atât mai mult începând din luna mai a anului 2009, moment în care, deși existau titluri executorii care obligau Ministerul Justiției și Libertăților să achite lunar magistraților și personalului auxiliar de specialitate sporul de 50%, acest minister a fost în imposibilitatea de a-și executa obligațiile ca urmare a refuzului de deschidere al liniilor de finanțare de către Ministerul Finanțelor Publice.
Deoarece recurentul a dovedit în mod clar refuzul executării acestor obligații, instanța apreciază că este corectă soluția prin care Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat în solidar cu Ministerul Justiției și Libertăților la plata sumelor datorate reclamanților, în lipsa unei astfel de soluții refuzul Ministerului Finanțelor Publice de executare a obligațiilor stabilite neputând să atragă o răspundere directă a reprezentanților acestui minister, deși este vorba de subiectul de drept care blochează executarea, atitudine pe care trebuie să și-o asume.
Față de cele precizate, instanța va respinge și recursul Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în O, Parcul,nr.10, județul B, și intimații pârâți Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 880/LM din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:04.01.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:8.01.2010
8 ex.
6 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
