Pretentii civile. Speta. Decizia 1910/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1910/2009-R
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - -- JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - -- judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul G domiciliat în Aleșd,-, județul B în contradictoriu cu intimata pârât - - ALEȘD, cu sediul în Aleșd, strada -, nr.73, județul B și din,-, comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.915/LM din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant G-lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.90 din 17.12.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă - - ALEȘD.
Lipsă de procedură cu intimata pârâtă, având în vedere adresa indicată în recurs precum și în sentința recurată, respectiv,-, comuna.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele mai sus invocate, precum și faptul că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentului reclamant, consideră că nu se poate reține că este lipsă de procedură cu intimata pârâtă, câtă vreme, hotărârea primei instanțe a fost comunicată la adresa corectă, fiind semnată de același director, ce a semnat de altfel și procedura de citare existentă la fila 6 din dosar recurs. Arată totodată, că intimata pârâtă și-a schimbat adresa pe parcursul derulării procesului, când, la un termen a revenit fila de citare și s-a constatat ulterior, că în obiecțiunile la raportul de expertiză, intimata pârâtă a indicat un alt sediu, respectiv cel din comuna, sat,-, de altfel, precizează că, recursul formulat vizează doar cheltuielile de judecată.
INSTANȚA, constată că procedura de citare cu intimata pârâtă este legal îndeplinită, având în vedere actul de la fila 6 dosar recurs, și nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul obligării intimatei la plata integrală a onorariului avocațial solicitat, cu 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. În esență, solicită a se constata că, hotărârea instanței este netemeinică și nelegală, deoarece apreciază că, onorariul avocațial se justifică, având în vedere fazele procesuale a litigiului și faptul că, intimata pârâtă se afla în culpă pentru neplata drepturilor salariale ale reclamantului, astfel că, acordarea unui onorariu avocațial de 100 lei pentru fiecare fază procesuală a cauzei, este neântemeiată, având în vedere durata în timp a procesului cât și complexitatea cauzei raportat la obiectul dosarului, drepturi salariale.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 535/LM din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta - -, și în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului următoarele sumele:
- 3.228 lei reprezentând drepturi salariale pe lunile 01.2006 - 03.2006.
- 1.564 lei reprezentând sporuri salariale pe lunile 01.2006 - 03.2006.
- 1.373 lei reprezentând concediu neefectuat pe anul 2005.
- 2.299 lei reprezentând prima de vacanță pentru perioada lucrată în anul 2006, urmând ca aceste sume să fie reactualizate cu indicele de inflație de la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.53 Codul muncii pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Într-adevăr prin hotărârea nr.9/22.11.2005 a Consiliului de Administrație al - - Aleșd s-a hotărât ca angajații rămași la lucru în serviciile vânzări, financiar contabil și conducere vor lucra începând cu data de 1.01.2006 pe o perioadă de minim 2 luni, J de timp, cealaltă J urmând să aibă contractul individual de muncă suspendat.
Întrucât societatea pârâtă nu a emis o decizie în acest sens, și anume de suspendare temporară a contractului individual de muncă, reclamantul s-a apreciat a fi îndreptățit la plata tuturor drepturilor salariale în întregime, însă acesta solicitând doar 75% din aceste drepturi, instanța a admis acțiunea conform celor solicitate de către reclamant, mai puțin capătul de cererea privind acordarea dobânzii legale pe considerentul că s-ar efectua o dublă reparație a prejudiciului suferit prin aplicarea, atât a indicelui de inflație, cât și a dobânzii legale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, suma fiind redusă proporțional cu admiterea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata - recurentă - -, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nelegale și netemeinice.
Prin decizia civilă nr.1317/R din 22 noiembrie 2007, Curtea de APEL ORADEAa Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă - -, în contradictoriu cu intimatul reclamant împotriva sentinței civile nr. 535/LM din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În ceea ce privește motivele de recurs, art. 3041Cod procedură civilă prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii nu este supusă apelului nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv cele de netemeinicie.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ conform art. 129 Cod procedură civilă, în sensul că deși intimata contestat susținerile reclamantului depunând în probațiune o serie de acte, instanța nu a verificat apărările acesteia, impunându-se pentru clarificarea sumelor datorate, respectiv a celor achitate administrarea de noi probe, respectiv a unei expertize contabile.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art. 3041și art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă a admis recursul și a casat hotărârea atacată cu trimitere pentru rejudecare ținându-se seama de considerentele prezentei decizii.
După casare, Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr.915/LM din 9 iunie 2009 dmis acțiunea precizată formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta și în consecință a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului plata sumei de 10.380 de lei reprezentând drepturi bănești restante aferente anului 2006.
A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâta in funcția de director economic, conform contractului individual de muncă nr. - din 16.06.1999, prin actul adițional nr. 1 s-a modificat funcția în contabil șef.
Prin Hotărârea nr. 9/22.11.2005 s-a stabilit că unitatea pârâta a menținut in funcțiune activitățile de pază, vânzări, financiar contabil și conducerea societății cu un număr minim de angajați iar cei rămași vor lucra in această perioadă J de timp, cealaltă J vor avea contractul individual de muncă suspendat fără ca societatea sa emită o decizie in acest sens.
Prin cererea nr. 675/14.11.2006 reclamantul a solicitat unității pârâte plata drepturilor bănești restante.
Având in vedere ca pârâta a depus o notă de calcul si ținând seama de considerentele deciziei civile nr. 1317/2007-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, in cauză s-a administrat proba cu expertiza contabilă având ca obiectiv stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru perioada ianuarie -martie 2006, stabilirea diferenței de concediu de odihnă pentru anul 2005, stabilirea diferenței de salariu pentru perioada ianuarie -martie 2006, stabilirea primei de vacanță pentru anul 2006 și ce drepturi din cele enumerate mai sus au fost achitate.
Din concluziile raportului de expertiză contabila si din răspunsul la obiecțiuni, instanța de fond a retinut că reclamantul are de primit de la unitatea pârâtă diferența de salariu pe perioada ianuarie -martie 2006 in suma de 9.212 lei, diferență prima de vacanță pe anul 2006 in suma de 1.168 lei, in total 10.380 lei. Tribunalul a constatat din obiecțiunile depuse de pârâtă in data de 07.11.2008 că aceasta nu a contestat calculele efectuate cu privire la diferențele de salariu pe perioada ianuarie -martie 2006, ci doar la stabilirea diferenței de concediu pentru anul 2005 și 2006.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea precizată formulată de contestatorul G în contradictoriu cu pârâta
Pârâta aflându-se în culpă procesuală instanța in temeiul art. 274 Cod procedura civilă a fost obligată la plata sumei de 1000 de lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert (700 lei- conform decontului de la fila 27) si onorariu avocatial, parțial raportat la complexitatea litigiului dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G, solicitând admiterea recursului și, în consecință, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei la plata întreagă a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-prin sentința recurată s-a admis acțiunea precizată a reclamantului, însă instanța de fond nu i-a acordat în întregime cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial;
-onorariul avocațial se justifică având în vedere fazele procesuale parcurse de dosar;
-raportat la complexitatea cauzei, la obiectul cauzei și având în vedere durata în timp a procesului, acordarea unui onorariu avocațial de 100 lei pentru fiecare fază procesuală a litigiului este neântemeiată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, nu și-a comunicat poziția în prezenta cauză.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Alineatul 3 al textului art.274 din Codul d e procedură civilă, prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În speță, prin hotărârea recurată a fost admisă acțiunea precizată formulată de recurentul reclamant, pârâta fiind obligată la plata sumei de 10.380 lei reprezentând drepturi bănești aferente anului 2006, iar sub aspectul cheltuielilor de judecată pretinse de parte reclamantă, instanța de fond a făcut aplicarea textului de lege mai sus enunțat, acordându-i valoarea onorariului avocațial parțial -de 300 lei- cu motivarea că doar această sumă i se cuvine "raportat la complexitatea litigiului dedus judecății".
Este de observat că, la stabilirea sumei cuvenite reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, tribunalul nu a avut în vedere cheltuielile făcute de reclamant pe parcursul întregului proces, care s-a derulat sub durata a două cicluri procesuale, în fiecare etapă a procesului acesta fiind reprezentat de avocat.
Prin urmare, ținând cont de durata procesului și cheltuielile suportate de recurentul reclamant, instanța de recurs consideră că dispoziția de reducere a onorariului pretins, cu ocazia stabilirii cheltuielilor de judecată, este eronată.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga partea pârâtă la plata sumei de 4.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând a fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art.274 Cod procedură civilă o va obliga să-i plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul reclamant G domiciliat în Aleșd,-, județul B în contradictoriu cu intimata pârât - - ALEȘD, cu sediul în Aleșd, strada -, nr.73, județul B, și din,-, comuna, județul B împotriva sentinței civile nr.915/LM din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 4.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă partea intimată - - să plătească părții recurente G suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:18.12.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:4.01.2010
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
