Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1916/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1916
Ședința publică din data de 2 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
-
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA (fosta SA), cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1419 pronunțată la data de 16 mai 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, nr.11,județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise la care atașează în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008,extras din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea stabilirii drepturilor salariale la salariul de bază mediu la nivelul societății, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosarul cauzei în care se specifică expres cuantumul sumei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (fostă SC SA), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare restante, neacordate, actualizate cu rata inflației în sumă totală de 2916,70, din care 2550 lei drepturi salariale constând în primele de Paște și C pe anul 2005 și 366,70 lei cu titlu de daune pentru neplata la timp a sumei datorate în raport de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte până la 23.12.2005 și pe lângă salariul lunar, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate,cu ocazia fiecărei sărbători, conform art.168 alin.1 din CCM, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât în anul 2003 părțile au înțeles ca primele să fie incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, astfel că pretinsa obligație de plată nu mai există, deoarece aceasta a fost voința comună a părților, acțiunea fiind o pură speculație a unei redactări insuficient de atente a art.168 alin.2 din CCM.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1419 din 16 mai 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 1248 lei reprezentând prima de Paște și 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede dreptul angajaților societății pârâte de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2005, 2006.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii următori, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada indicată de reclamant, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp. art. 3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că prima instanță nu a judecat pricina înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, având în drept valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a acordat sumele în cuantum greșit, neținând seama de valoarea salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevede CCM, ci de valoarea salariului mediu brut pe unitate, care include și sporurile.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau modificarea sentinței cenzurându-se întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate, respectiv salariul mediu brut, în loc de salariul mediu de bază, cu specificarea faptului că este vorba de sume brute, susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS, CASS.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
În recurs au fost depuse o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2, se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute. Or, în cauză, pârâta nu a demonstrat, cu referire concretă la situația salarială a reclamantului, că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit câtă vreme prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului de bază mediu pe societate pe anul 2005, care a fost de 624 lei, astfel cum rezultă chiar din adresa nr.938 din 1.04.2008 invocată de recurentă, situație în care cuantumul primelor corespunzătoare celor două sărbători, de Paște și de C, a fost stabilit la 1248 lei, fiind neîntemeiată critica potrivit căreia instanța ar fi avut în vedere valoarea salariului mediu brut pe societate.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA (fosta SA), cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1419 pronunțată la data de 16 mai 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, sat, nr.11,județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - -- - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței Grefier
/VS
2 ex/17.10.2008
f--Trib.
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
