Drepturi salariale (banesti). Decizia 1912/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1912
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în Câmpina, Bulevardul I, nr. 90, bloc 204, etaj 1,. 1, jud. P și pârâta SC SA ( fosta, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1058 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova și recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat G din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar adeverința eliberată la 26.06.2008 de Baroul Prahova, prin care face dovada că în perioada 01.07.2008 - 10.09.2008 fost lipsă din profesie, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită acordarea sumelor de bani astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând în fond cauza, să se admită acțiunea în sensul obligării societății la plata sumei de 8.557 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert.
Față de recursul formulat de recurenta pârâtă SC SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea stabilirii drepturilor salariale la salariul de bază mediu la nivelul societății, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosarul cauzei în care se specifică expres cuantumul sumei.
Față de recursul recurentului reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale de Paște și 2004-2007, sumă actualizată cu indicele de inflație precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei și conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, respectiv art.168 din contract, urma să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia fiecărei sărbători, drepturi ce nu au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles ca prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, așa cum a stabilit Comisia Paritară a societății care a interpretat dispozițiile art.168 din CCM.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză salarizare normare, prin sentința civilă nr.1058 din 1.04.2008, Tribunalul Prahovaa luat act că pârâta renunță la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare și a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma netă de 1248 lei conform raportului de expertiză efectuat de reprezentând prima de Paști pe 2005-2007 și prima de 2004-2007.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei in perioada 2004-2007, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paste si
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor administrate in cauza a rezultat că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.
Prin urmare, instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. Codul Muncii, va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă de 1248 lei conform raportului de expertiză efectuat de reprezentând prima de Paște pe 2005-2007 și prima de C 2004-2007, deoarece, prin neachitarea acestor drepturi la scadentă, reclamantul a suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani.
Instanța va lua act ca pârâta a renunțat la susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
In baza art.274 pr.civ. va fi obligata pârâta să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă.
Recurentul reclamant arată că instanța de fond s- aflat în eroare cu privire la pârâta din cauză, precum și la suma ce i- fost acordată, întrucât suma ce apare în dispozitivul sentinței nu rezultă din actele și lucrările dosarului, astfel încât se schimbă în totalitate natura și înțelesul cauzei, aplicându-se greșit legea
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului casarea sentinței și rejudecarea ei în fond, să se admită acțiunea modificată și precizată în sensul obligării societății pârâte la plata sumei de 8.557 lei conform raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă susține că, în mod greșit a fost admisă acțiunea, instanța însușindu-și eronat raționamentul intimatului reclamant.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă, se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovada acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată, în continuare, că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la creșterile salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamanților, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentulper a contrario.
Se mai învederează că, venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care, în realitate, nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată, în continuare, că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere acordarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/1.04.2008 depusă în copie la dosar, în recurs, de către recurentă, cele două noțiuni fiind distincte.
Mai arată că instanța nu a ținut cont nici de prevederile hotărârii comisiei paritare din data de 6.11.2007, ce reprezintă legea părților, acordând reclamantului drepturi ce nu i se cuvin, respectiv prima de
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau modificarea în parte a sentinței și acordarea primelor în raport de valoarea salariului de bază mediu pe societate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2, se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 prevede că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că, începând cu această dată, primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă, presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca, în conformitate cu art. 287 Codul Muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute. Or, în cauză, pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamantului, că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime, respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul. Or, în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că, în recurs, s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual, însă, în funcție de conținutul său, acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumul salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs, în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă, nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă, în recurs, casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va admite ambele recursuri, iar conform art.312 alin.5 combinat cu art.315 Cod pr.civilă, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit, a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamantul, cu domiciliul în Câmpina, Bulevardul I, nr. 90, bloc 204, etaj 1,. 1, jud. P și pârâta SC SA ( fosta, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1058 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-10-28
CP/VS
Trib.P nr-
R -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
