Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 419/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.6132/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.419/

Ședința publică de la 27 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 3: Bodea

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - "" SA, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"drepturi bănești - recurs la încheierea de ședință din data de 30.09.2009".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8447 din 22.01.2010 depusă la dosar-fila 24, lipsind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.01.2010, întâmpinare din partea intimatului.

Recurenta -""SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.

Recurenta -""SA, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a încheierii de ședință recurată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art.22 și 282 din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, art.73 din Legea nr.168/1999 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, prin raportare la prevederile art.1 alin.3, art.9, art.16 alin.1 și 2, art.20 alin.1 și 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.5 și art.53 alin.1 din Constituția României, revizuită.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta -""SA B, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, art.222, art.282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, invocată de către pârâta - "" SA

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, instanța în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată - potrivit cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.

Într-o atare situație nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestora, întrucât prin invocarea acestora se pune în discuție modul de aplicare a unor norme lege, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.

Pe de altă parte, verificând conform dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.

S-a constatat că neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță privește exclusiv împrejurarea ca, în condițiile în care, acestea nu prevăd în mod expres ce dispoziții normative vizează, în soluționarea excepției de necompetență teritorială invocată, aveau aplicabilitate dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 și nu dispozițiilor art.284 alin.2 din Legea nr.53/2003.

S-a menționat că, dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, așa încât modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere litigiului legat de fondul cauzei, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de la domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care, cauza ar fi fost judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.

Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, s-a reținut că acestea nu vizează obiectul cauzei, referindu-se pe de o parte la norme dispozitive privind reprezentarea părților, iar pe de altă parte la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.

S-a ținut seama că normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.

S-a concluzionat că nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta - SA - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr.168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în articolele 1alin. 3, 9, 16 alin.1 și 2, 20 alin.1 și 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, 24 alin.1,40 alin.1, 41 alin.5 și 53 alin.1și 2.

Recurenta a susținut în esență că se mențin în activul legislativ dispoziții ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.

A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravine egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei.

De asemenea, s-a învederat că este nejustificată și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi, întrucât, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.

Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs formulate de către recurentă, Curtea reține următoarele:

Articolele 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr.168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a căror neconstituționalitate recurenta solicită a se constata de către Curtea Constituțională sunt cuprinse într-o lege, putând face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

La data soluționării cauzei, textele de lege amintite nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, textele de lege invocate drept neconstituționale de către autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt fundamentale pentru soluționarea prezentului litigiu, neavând legătură cu cauza dedusă judecății.

Astfel, articolele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate se referă la posibilitatea sindicatelor de a sta în proces și nu au relevanță în soluționarea prezentului litigiu, având ca obiect plata unor drepturi salariale, izvorâte din convențiile colective de muncă, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, iar cadrul procesual este stabilit de către reclamanții salariați, a căror calitate procesuală activă nu a fost contestată prin motivele de recurs deduse judecății.

Prin urmare, prima instanță corect a respins ca inadmisibilă xcepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr.168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003.

Față de considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

- -

GREFIER

Red.:

Dact.: /2ex.

2.02.2010

Jud. fond.:;

Președinte:Rotaru Florentina Gabriela
Judecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 419/2010. Curtea de Apel Bucuresti