Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.420/CM
Ședința publică din 30 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, prin mandatarul său ales T, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 466 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimații reclamanți au depus la dosar prin fax, la data de 15.05.2009, concluzii scrise, ce au fost comunicate recurenților reclamanți.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantele și, asistenți judiciari la Tribunalul Tulcea, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, rezultând din acordarea de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație până la data plății, începând cu 12 noiembrie 2004, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare, reclamantele au arătat că, potrivitart.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Au menționat reclamantele că OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea disp.art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
S-a menționat că potrivit art.114 al.1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003 "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art.72 pct.3 lit.h și 1 din aceeași lege fundamentală prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, 1) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
Au precizat reclamantele că prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - Ordonanța -nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
S-a mai arătat că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personal auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea disp. art.41 al.2 și 53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o aducând atingere înseși existenței dreptului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 3 decembrie 2007, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului ne.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative.
S-a mai arătat că într-adevăr, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a prevăzut: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești publicată în Monitorul oficial, Partea I nr.425 din 01.10.2000 dispune la punctul 142: "Articolul 47 se abrogă".
Menționează pârâtul că OG 83/2000, față de reglementările Legii nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, cât și coeficientul de multiplicare.
S-a precizat de pârât că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții în acel moment.
Prin sentința civilă nr. 466/28.02.2008 Tribunalul Tulceaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantelor drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 12 noiembrie 2004-12 noiembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, după cum urmează: reclamantei suma de 46.218 lei si reclamantei suma de 46.218 lei.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor Publice sa aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Curtea de Apel Constanta sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Având în vedere că până la executarea prezentei hotărâri, va trece o perioadă de timp, instanța urmează a obliga pârâții în solidar la plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Totodată va fi obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Potrivit disp. art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr. 304/2004.
Urmează a obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului Ministerul Justiției a invocat, în esență, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Însă, textul de lege susmenționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct. 42 din actul normativ menționat prevede:" Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se modifică și se completează după cum urmează: "42. Articolul 47 se abrogă".
Prin urmare, se solicită ca, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată să se aibă în vedere faptul că art. 47 din Legea 50/1996, invocat de reclamanți, în susținerea pretențiilor, a fost abrogat total și explicit prin art.I pct. 42 din nr.OG 83/2000.
De asemenea, urmează a se constata că nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art.(1) lit. (q) pct. (1) din Legea nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitate a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniul care nu fac obiectul legilor organice.
Totodată, având în vedere calitatea reclamanților, și anume aceea de asistenți judiciari,se solicită respingerea acțiunii ca fiind vădit neîntemeiată, sporul în cauză nefiind prevăzut în favoarea acestei categorii de salariați, așa cum reiese fără echivoc din conținutul art. 47 din legea nr. 50/1996, care se referă doar la magistrați și la personalul auxiliar de specialitate.
De altfel, modalitatea de stabilire a îndemnizației magistraților consultanți, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, reglementate de nr.OUG 177/2002, în Capitolul 3, intitulat "Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți", prevede, la art. 15 alin. (2), că "Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30" din aceeași ordonanță, texte care nu fac referire la sporul de stres de 50%.
Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complet de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției, unde va trebui să se regăsească suma, proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07. ale fiecărei an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia, acesta neavând însă atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului - cheltuieli bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Tulcea.
Prin art. I pct. 13 din nr.OG 83/2000 s-a introdus art. 171alin. (1) din Legea nr. 50/1996 prin care s-a prevăzut că asistenții judiciari numiți în condițiile legii nr. 92/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare sunt renumerați cu îndemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din Cap. al anexei 1.
Art. 15 alin. (1) din nr.OUG 177/2002 stabilea că magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare, sunt renumerați cu îndemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din Cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) din același articol prevedea în mod expres și, limitativ, că această categorie profesională beneficiază și de unele din drepturile stabilite pentru magistrați, respectiv numai de drepturile prevăzute la art. 5, art. 21, art. 25 alin. (1), art. 27, art. 28 și art. 30.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să acorde asistenților judiciari toate drepturile de care beneficiau magistrații, ci numai o parte dintre ele, drepturi la care s-a referit în mod expres și limitativ, iar nu cu o formulare generală care să cuprinsă toate drepturile de care beneficiau judecătorii și procurorii.
Art. 16 alin. (1) din nr.OUG 27/2006 stipulează că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28-31 în raport cu vechimea în funcții juridice, iar prin alin. (2) se stabilește că asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5, 7, 18, 24, 25.
Așadar, nici prin aceste dispoziții legale nu se prevede pentru asistenții judiciari toate drepturile de care beneficiază magistrații.
Reclamanții au invocat prin acțiune și existența unei discriminări raportat la magistrați pentru care este prevăzut sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În cazul de față existența unei salarizări diferențiate în privința asistenților judiciari este stabilită prin lege.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea acordarea sportului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Nici prevederile legale ulterioare prin care se stipulează salarizarea și drepturile asistenților judiciari nu fac referire la sporul de 50%.
Se pune problema în această situație dacă diferențierea salarială constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozițiilor constituționale și legale evocate.
Art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale și nu identitate de tratament juridic în privința unor măsuri, în considerarea unor situații speciale.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, nu înseamnă uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități sau -analogii între categoria profesională a asistenților judiciari și magistrați.
Instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de personal care se află în situații diferite nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2002 și art. 27 din același act normativ nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme Curtea Constituțională a statut în mod constant (decizia nr. 818/3.07.2008, Decizia nr. 819/3.07.2008 și Decizia nr. 820/3.07.2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Acțiunea reclamanților fiind nefondată, pe cale de consecință și cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la acordarea fondurilor necesare efectuării plății apare ca nefondată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod proc.civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, prin mandatarul său ales T, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 466 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Ptr.Judecător,
- - - - - -
aflat în, semnează
conf. disp. art. 261(2)
Președinte Instanță
Grefier,
- -
Jud.fond - /
Red.dec.jud./16.07.2009
Tehnored.gref./4ex./17.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Răzvan Anghel
