Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.47
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2528 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în P, str.-.Erou G, nr.18,.10,..67, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, pentru intimata-reclamantă -, avocat -, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimata-reclamantă - depune la dosar întâmpinare și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC"" SA declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În situația în care se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă -, avocat -, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit considerentelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 5100 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv prime, cu ocazia sărbătorilor de C 2005 și Paște și C 2006, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta au arătat că a fost salariata pârâtei în perioada 1976-2007, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceasta, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2528 din 3 octombrie 2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei prima de Paște 2006 și 2005-2006, în sumă brută de 5100 lei, sumă ce urmează a fi actualizată ci indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă, în cuantum de 550 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtei în perioada 1976-2007, iar potrivit art.168 alin.1 din, reclamanta avea dreptul pe perioada indicată de aceasta la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit. Codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosarul cauzei și concluzii scrise în acest sens.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantei, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 3134 lei brut, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul de fond (fila 60), cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru C 2005- 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei și C 2006 - 1160 lei.
Faptul că adresa sus-menționată nu este semnată și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamantă a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariul mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceasta, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2528 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în P, str.-.Erou G, nr.18,.10,..67, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 3134 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
-
/VS
3 ex./04.02.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
