Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.45
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2520 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr.28, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC"" SA declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În situația în care se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.2520 din data de 3 octombrie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la drepturi salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru anii 2005-2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 1974 lei reprezentând prima de Paști 2006 și C 2005 sume care vor fi actualizate conform indicelui de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei și că din anul 2005 potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru sărbătorile de Paști și de în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului criticile formulate de recurentă sunt de asemenea, neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, ori potrivit adresei de la fila 47 - dosar fond, pârâta-recurentă a comunicat instanței cuantumurile acestor salarii pe toată perioada menționată în acțiune, iar calculul a fost făcut de tribunal în temeiul acestei adrese astfel că nici ultima critică a recursului nu este întemeiată.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2520 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr.28, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex/22.01.2009
. fond - al Trib.
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
