Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 579
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 11 din 9.01.2009 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de fața;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1035/20.11.2008, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor 3 pârâți la calcularea și plata compensării în bani a concediului de odihnă suplimentar de 3 zile/an potrivit art.142 din Codul muncii, pentru anii 2004-2007, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate prin prezenta acțiune.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt asistenți judiciari la Tribunalul Iași.
Concediul de odihnă de 35 de zile lucrătoare pe an acordat asistenților judiciari prin art. 2 din Ordinul nr. 2.430/C/27.10.2006 are în vedere desfășurarea activității în condiții de muncă obișnuite, normale. În situația de excepție, atunci când condițiile de muncă justifică și impun aplicarea prevederilor art. 7 din OUG nr.27/2006 durata concediului de odihnă prevăzută pentru desfășurarea activității în condiții normale apare ca fiind insuficientă.
Situația de fapt - recunoscută de pârâți - că activitatea din sistemul judiciar se desfășoară la toate instanțele din țară în condiții de mediu toxic în proporție de 100% din timpul de muncă, nu a devenit, prin generalizarea ei, una normală. O demonstrează atât conținutul art. 22 din OUG nr. 8/2007, cât și prevederile Legii nr. 319/2006, Legea securității și sănătății în muncă, respectiv ale HG 1425/11.10.2006 - normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 319/2006. Articolul 174 din HG 1425/2006 dispune obligativitatea măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condițiilor de muncă.
Desfășurarea activității în condiții de muncă toxice pune în evidență o obligație generală a angajatorului - faptul că trebuie să asigure pentru toți lucrătorii desfășurarea activității în condiții de sănătate și securitate a muncii. Iar acordarea sporului de toxicitate - pentru toți cei care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar - reprezintă doar o parte a modului în care angajatorii trebuie să sprijine lucrătorii pentru a face față afectării fizice presupuse de lucrul în mediu toxic, și ar trebui însoțită și de măsuri care să tindă la normalizarea mediului astfel cum dispun prevederile art. 174 din HG 1425/2006, precum și de toate celelalte beneficii prevăzute de normele referitoare la desfășurarea activității în condiții toxice.
Norma invocată - art. 142 din Codul muncii - în justificarea îndreptățirii la concediul de odihnă suplimentar face parte din Codul muncii - dreptul comun în materia raporturilor de muncă. Potrivit articolului 1 alin. 2 din Codul muncii acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Ori, prevederile referitoare la durata normală a concediului de odihnă pentru asistenții judiciari sunt incidente în cazul activității desfășurate în condiții normale de mediu. Pentru situația de excepție - activitate în condiții de toxicitate, există prevederi speciale referitoare la acordarea sporului specific - în legea specială de salarizare, dar dispoziția respectivă nu are caracterul unei dispoziții specifice derogatorii, care să înlăture aplicarea art. 142 din Codul muncii și pentru asistenții judiciari. Dimpotrivă, există o lacună legislativă, deoarece legea specială privind concediul de odihnă al asistenților judiciari prevede durata concediului pentru condiții normale de muncă, iar legea de salarizare prevede salarizarea specială (spor toxicitate) pentru desfășurarea activității în condiții toxice. Nu există nici o prevedere specială care să limiteze măsurile de protecție și susținere a activității în mediu toxic a lucrătorilor din domeniul judiciar la acordarea sporului salarial de 15%.
În concluzie, acordarea unui spor salarial nu reprezintă o compensare totală a efortului și a riscului de îmbolnăvire presupus de desfășurarea activității în condiții de muncă toxice; deoarece acest efort majorat necesită și o perioadă mai mare de odihnă pentru refacerea forței de muncă. Perioada de timp de odihnă suplimentar, raportat la condițiile de muncă în care își desfășoară activitatea, trebuie să fie de cel puțin 3 zile calendaristice pe an, astfel cum dispune art. 142 Codul muncii.
Alăturat acțiunii au fost depuse la fond adresa privind funcția desfășurată în calitate de asistent judiciar și Ordinul 2430/C/27.10.2006 al Ministerul Justiției.
Pârâta Curtea de Apel Iașia formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că prin Ordinul 910/C/2007, Ministerul Justiției a stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în care la Anexa este prevăzută și categoria asistenților judiciari.
Prin același ordin al Ministerului Justiției, categoriilor prevăzute în cuprinsul acestuia, le-a fost acordat un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Emiterea ordinului sus-menționat a avut drept scop protejarea salariaților care își desfășoară activitatea în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, astfel încât acordarea a 3 zile lucrătoare de concediu de odihnă suplimentar solicitată de reclamante este total nejustificată, protejarea salariaților fiind atinsă.
A apreciat pârâta că pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, reclamantele nu pot beneficia simultan de două recompense, respectiv sporul de 15% stabilit de OUG nr.27/2006 și concediul de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare pe an.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că dispozițiile generale din Codul muncii nu sunt aplicabile reclamantelor, care beneficiază de prevederi speciale în materie.
În acest sens, a invocat dispozițiile art.1 alin.2 și art.295 Codul muncii, art.7 și 16 alin.2 din OUG 27/2006.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea de Apel,ca instanta de fond, a reținut că aceasta este neintemeiata.
Astfel, a aratat prima instanta, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamante finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumelor necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr.500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
S-a mai reținut că prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C s-au clarificat doar obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiție, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză. Mai mult, la data intrării în vigoare a nr.OUG75/2008, sumele solicitate de reclamante nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că acțiunea reclamantelor este nefondată. Este adevărat că prin art.142 din Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Însă, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, judecătorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art.111 alin.3 din Legea 304/2004, dispozițiile referitoare la concediul de odihnă se aplică și asistenților judiciari.
În plus, prin Ordinul ministrului justiției nr.2430/C/27.10.2006, s-a stabilit că asistenții judiciari au dreptul la un concediu de odihnă anual, plătit, de 35 zile lucrătoare (art.2).
Pe de altă parte, conform art.1 alin.2 din Codul muncii "Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Aceste obligații fiind cuprinse în legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamantelor, și au în vedere ansamblul criteriilor enunțate de legiuitor la stabilirea drepturilor de care beneficiază această categorie profesională.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele și, considerand-o nelegala si netemeinica.
Au aratat recurentele ca potrivit dispozitiilor art.142 din muncii, desfasurarea activitatii în condiții grele, periculoase sau vătămătoare atrage un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare pentru salariatii din sectoarele de activitate unde nu exista dispozitii specifice. Ori,dispozitiile specifice reglementeaza doar regula, pentru situatia de exceptie aplicandu-se dreptul comun,deci textul de lege din Codul muncii.
Au mai sustinut recurentele ca desi prin Ordinul 910/C/2007 Ministerul Justiției a acordat sporul de toxicitate de 15% pentru desfasurarea activitatii în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, aceasta nu exclude celelalte masuri de protectie si de normalizare a mediului de lucru.
Recursul nu a fost motivat in drept, insa motivele invocate se circumscriu dispozitiilor art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatii Ministerul Justiției si Ministerul Finanțelor Publice au formulat intampinari, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Asa cum judicios a retinut si prima instanta, prin art. 142 Codul muncii, legea cadru in materie, se prevede intr-adevar că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Acest text se coroborează si poate fi aplicat insa doar prin raportare la cel al art. 140 alin. 1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
De altfel si art.1 alin.2 din Codul muncii prevede explicit ca dispozitiile sale se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale numai in masura in care acestea nu contin dispozitii derogatorii.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 79 alin.1 din Legea 303/2004, aplicabile si asistentilor judiciari conform art.113 din Legea 303/2004, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare. Aceste prevederi sunt specifice doar categoriilor profesionale respective si se aplică cu prioritate față de dispozițiile de drept comun ale Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamantelor.
Mai mult, pentru activitatea desfasurata in în condiții vătămătoare,categoriile de personal din sistemul justitiei primesc un spor de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara. Prin Ordinul 910/C/2007, ordonatorul principal de credite a prevazut la Anexa si categoria asistentilor judiciari. Curtea apreciaza ca prin acordarea sporului s-a urmarit tocmai recompensarea celor ce isi desfasoara activitatea in conditiile sus mentionate, aceasta excluzand acordarea concediului suplimentar solicitat.
de cele retinute, in baza disp.art.312 pr.civ.se va respinge recursul si se va mentine sentinta Curtii de Apel
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și impotriva sent.civ. nr.11/09.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2ex.-17.06.2009
Curtea de Apel I: -;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu
