Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 576
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 154 din 25.11.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-au depus la dosar concluzii scrise de intimații persoane fizice și o copie a încheierii prin care s-a admis cererea de abținere formulată de către judecătorul -. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat trei cereri de recurs, toate declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.154 din 25.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual pasive și a inadmisibilității invocate de Ministerului Economiei și Finanțelor,dar și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Justiției.
S-a admis acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcția pe care a deținut-o și drepturile salariale încasate efectiv, pentru intervalul 01.04.2006 - 25.11.2008 și pe viitor până la înlăturarea discriminării, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea promovată reclamantele și au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora să plătească fiecărei reclamante despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01.04.2006 - data rămânerii irevocabile a hotărârii și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare, actualizate la data plății efective; iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Reclamantele au arătat că sunt asistenți judiciari la Tribunalul Iași și sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de judecătorii din cadrul judecătoriei, care potrivit hotărârilor judecătorești irevocabile au salarizare ca și procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care beneficiază de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora, prevăzute în art. 2 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, sunt valabile și în faza de judecată.
În drept, au mai fost invocate Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, Codul muncii, precum și Decizia nr. 1/1994 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii.
invocând în primul rând excepția lipsei calității procesul pasive și susținând că nu i se poate reține vreo culpă în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către puterea legiuitoare pe care reclamantele le consideră ca fiind discriminatorii
Pe fond pârâtul invocat Hotărârea nr.355/2007 a CNCD-ului prin care s-a reținută că nu există discriminare între judecătorii și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor și procurorii din cadrul DNA și DIICOT.
A susținut pârâtul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000. În accepțiunea art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. Despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de nr.OG 137/2000 sunt în legătură cu fapte sau acte de discriminare, înțelese ca acțiuni sau inacțiuni ilicite, prin care se restrânge sau înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege.
A mai arătat pârâtul că potrivit dispozițiilor al.1 și 2 din art.55 și deciziile nr. 239/05.06.2003 și 362 din 30.09.2003 ale Curții Constituționale asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată asimilați magistraților, între cele două categorii profesionale existând diferențe de substanță cu privire la statut, condiții de numire, de recrutare, atribuții, durata exercitării funcției.
Prin întâmpinarea formulată, și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Totodată, dată fiind existența unor obligații stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce deja este obligat prin lege.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției instanța a reținut că aceasta se vădește a fi nefondată, întrucât pârâtul este principalul ordonator de credite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
În ceea ce privește fondul cauzei,instanța a reținut că în prezent, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a asistenților judiciari sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanța de urgență.
Potrivit art.16 din OG27/2006 "Asistenții judiciari numiți în condițiile <LLNK 12004 304 11 201 0 18>Legii nr. 304/2004privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice."
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004 și ale art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, a constatat că " folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamante s-a reținut că ea există, judecătorii de la judecătorie beneficiind de salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, astfel după cum rezultă din hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar.
Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, act normativ aplicabil și reclamantelor, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Se mai reține că în jurisprudența,cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul muncii, că art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim, va obliga pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, în baza art.269 din Codul muncii, să repare prejudiciul produs reclamanților, prin plata unei despăgubiri.
S-a reținut că pentru justa reparare a prejudiciului cauzat reclamantelor prin discriminare,pârâții trebuie să fie obligați la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01.04.2006 și în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamante, în temeiul art.1088 Cod civil.
Având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, instanța a obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul Curții de Apel Iași se motivează că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, atunci când a reținut că reclamantele ar fi discriminate în raport cu judecătorii de la judecătorie.
A motivat recurenta că activitatea reclamantelor este reglementată de dispozițiile art.55 alin.2 din Legea 304/2004 și constă în "participarea la deliberări cu vot consultativ și semnarea hotărârilor pronunțate". Această activitate - arată recurenta, nu poate fi comparată cu activitatea judecătorilor, cu activitatea privind urmărirea penală sau cu cea de judecată, astfel încât asistenții judiciari nu pot fi asimilați judecătorilor și procurorilor, chiar dacă li se aplică același regim privind interdicțiile și incompatibilitățile.
Mai arată recurenta că între asistenții judiciari și judecători există mari diferențe în ceea ce privește modalitatea de recrutare, condițiile de numire, atribuții, durata exercitării funcției, astfel că aplicarea aceleiași legislații în ceea ce privește salarizarea apare deja ca un privilegiu pe care îl au asistenții judiciari.
Solicită astfel recurenta ca instanța de recurs să constate: reclamanții - asistenți judiciari fiind, nu se află în niciun caz într-o situație de discriminare, astfel încât hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Prin recursul pârâtului Ministerul Justiției se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că între reclamanți și judecători și procurori există o discriminare, cauzată de salarizarea diferențiată a acestora, ignorându-se faptul că în cauză nu sunt îndeplinite criteriile impuse de art.3 alin.1 din OUG 27/2006, în cazul de față nefiind aplicabile dispozițiile OUG 137/2000.
Motivează recurentul că în cauză nu se poate pune în discuție incidența OUG 137/2000 în lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins și în lipsa unor situații comparabile.
Mai arată recurentul că instanța de fond a greșit stabilind existența unei discriminări creată prin lege.
Apreciază recurentul că prin soluția dată instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, prin sentința pronunțată tribunalul legiferând acordarea unui drept salarial neprevăzut de legislația în vigoare.
În fine recurentul arată că prin hotărârea dată, instanța de fond a eludat dispozițiile legale, instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu este permis.
Că atâta timp cât activitatea desfășurată de reclamanți nu are niciun fel de legătură cu cea desfășurată de judecători și procurori nu se poate reține nici existența unei discriminări între categorii profesionale diferite, asistenții judiciari nefiind niciodată asimilați magistraților.
În acest sens recurentul invocă și Deciziile nr.239 din 5.06.2003 și 362 din 30.09.2003 ale Curții Constituționale - care a reținut că situația diferită în care se găsesc magistrații consultanți în raport cu magistrații judecători și procurori justifică, atât în sensul prevederilor art.16 alin.(1) din Constituție, cât și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând seama de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați.
În final, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor critică sentința instanței de fond sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că atâta timp cât nu există un raport juridic direct între el și reclamanți instanța trebuia să admită excepția invocată.
Recursurile Curții de Apel Iași și al Ministerului Justiției sunt întemeiate, în timp ce recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins ca nefondat.
Curtea constată că în privința recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, calitatea procesuală pasivă a acestuia este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamante, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamante, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de acestea nu erau prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Față de recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Iași, se reține că acestea sunt întemeiate astfel încât vor fi admise pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acțiunea introductivă, intimatele reclamante care au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași au solicitat să se recunoască discriminarea aplicată în domeniul salarizării și în consecință, să li se calculeze și plătească salarii egale cu cele ale judecătorilor de la judecătorie, care au salarizare precum a procurorilor din cadrul DIICOT.
Prin deciziile invocate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, în limitele atribuțiilor puterii judecătorești, reținând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoanele considerate a fi prejudiciate.
Curtea constată, însă, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile discriminării, așa cum s-a reținut de către prima instanță, în sensul că în materia salarizării celor două categorii profesionale, respectiv asistenții judiciari, pe de o parte, și judecătorii de la judecătorie, pe de altă parte, nu se aplică un tratament diferențiat.
Astfel, în ceea ce privește salarizarea asistenților judiciari, potrivit art. 16 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, asistenții judiciari numiți în condițiile <LLNK 12004 304 11 201 0 18>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
La lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru judecătorii și procurorii de la judecătorii, respectiv parchete de pe lângă judecătorii, așadar indemnizația de încadrare brută lunară a asistenților judiciari este egală cu cea a magistraților de la judecătorii și parchete de pe lângă judecătorii, diferențiată în raport de vechimea în funcțiile juridice.
Primă instanță a reținut că tratamentul diferențiat rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar, conform cărora judecătorii de la judecătorie beneficiază de salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006.
Din examinarea sentinței civile nr. 924 din 18 iunie 2008 Tribunalului Iași, irevocabilă, rezultă că reclamanților din această cauză, judecători la Judecătoria Pașcani, li s-au acordat despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin, și drepturile salariale încasate efectiv. Despăgubirile au fost acordate ca urmare a constatării discriminării, în materia salarizării, în cadrul aceleiași categorii profesionale, cea a magistraților, mai exact procuri DIICOT și DNA pe de o parte, ceilalți procurori și judecători pe de altă parte, discriminare argumentată amplu și de prima instanță în prezenta cauză, deși intimatele nu fac parte din categoria magistraților, deci nu se regăsește un prim element, cel al analogiei și comparabilității între asistenții judiciari, pe de o parte, și procurorii DNA și DIICOT, pe de altă parte.
Așadar, nu se poate reține existența discriminării sub aspectul salarizării diferențiate, nu egale, între asistenții judiciari și judecătorii de la judecătorii, întrucât, potrivit hotărârii judecătorești menționate, judecătorii de la Judecătoria Pașcani nu beneficiază de o salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, așa cum eronat s-a constatat de către prima instanță.
De altfel, instanța de judecată nici nu putea acorda drepturi salariale, mai exact indemnizații de încadrare brute lunare, în alt cuantum decât cel prevăzut de lege. Judecătorilor de la judecătorii, față de care s-a constatat un tratament discriminatoriu ce nu poate fi reținut și față de asistenții judiciari, li s-au acordat despăgubiri, al căror cuantum a fost determinat prin raportare la drepturile salariale care rezultă prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006.
Prin urmare, indemnizația de încadrare brută lunară a asistenților judiciari este egală cu cea a judecătorilor de la judecătorii și se determină potrivit legii, nu potrivit hotărârii judecătorești, așa încât, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă și reținând inexistența tratamentului diferențiat în materia salarizării asistenților judiciari, se vor admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Iași și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamante.
Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii și se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.154 din 25.XI.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Curtea de Apel Iași:
-
- -
25.VI.2009/2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
