Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ NR. 7/F-CM
Ședința publică din 13 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță Amalia Mitra
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, G, -, a, a, -, -a, A, G, -a, -, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare. Mai arată că părțile au solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra acțiunii.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 1 februarie 2008, reclamanții, G, -, -, G, - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, -, a, a, - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, -, -a, A, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, a, G, -a - Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, -, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, G, G, - Parchetul d epe lângă Judecătoria Topoloveni, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, G, - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești, prin reprezentantul desemnat, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de încadrare brut, începând cu data de 28 noiembrie 2007, data pronunțării sentinței civile nr.811/CM pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, precum și pentru viitor, actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt discriminați contrar prevederilor art.1 și 6 din nr.OUG137/2000 și art.154 alin.3 din Codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate.
În baza art.2 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr.48/2002, nr.OG77/2003 și Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii.
A fost invocată excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile art.27 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
În raport de pretențiile reclamanților, G, și, care au calitatea de angajați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și având în vedere dispozițiile nr.OUG131/2006 privind modificarea și completarea Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicită introducerea în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
De asemenea, același pârât cheamă în garanție, în temeiul art.60-63 din Codul d e procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin încheierea din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș este introdus în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin încheierea din 28 mai 2008 a Tribunalului Argeș este introdusă în cauză Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în ce privește acțiunea reclamanților, G, și.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin acordarea sporului de confidențialitate reclamanților, în considerarea faptului că au fost discriminați de prevederile Legii nr.446/2006, s-a procedat la adăugarea la textul Legii nr.188/1999, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate sau militari angajați pe bază de contract pentru a beneficia de prevederile Legii nr.444/2006 și nici nu sunt funcționari publici cu statut special, categorie profesională creată în baza dispozițiilor Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului și nici personal civil într-o instituție militară.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și unitățile de parchet subordonate împreună cu instanțele judecătorești compun autoritatea judecătorească, autoritate ce reprezintă interesele generale ale societății și apără drepturile și libertățile cetățenilor.
În ce privește solicitarea reclamanților de a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de confidențialitate și de a fi plătite sumele reprezentând acest spor și în continuare, aceasta ar însemna că instanța de fond ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Ca atare, în esență, se solicită admiterea excepției și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, între acest minister și Ministerul Public neexistând nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamanților nu ar fi acordat drepturile bănești pretinse, nu îi conferă Ministerului Public nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Procurorul General al României sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile art.27 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000.
Analizând această excepție se constată a fi neîntemeiată, având în vedere existența raportului juridic de muncă atipic al reclamanților, care au solicitat acordarea unor drepturi bănești, acordarea lor întemeindu-se pe dispozițiile art.1 alin.2 și art.281 din Codul muncii, situație care atrage competența materială a soluționării cauzei de către tribunal.
O altă excepție invocată este aceea a inadmisibilității acțiunii, reclamanții nefiind cadre militare în activitate sau militari angajați pentru a beneficia de prevederile Legii nr.444/2006 și nici nu sunt funcționari publici cu statut special.
Și această excepție este nefondată.
S-a considerat că este atributul instanței de judecată de a verifica dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Tot neîntemeiată este și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având în vedere faptul că nu s-a solicitat plata directă către reclamanți a sumelor de bani reprezentând drepturi bănești, ci s-a solicitat să pună la dispoziția celorlalți pârâți cu care aceștia au raporturi de muncă, chiar dacă în formă atipică, sumele de bani ce li s-ar cuveni.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție (unități finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică de confidențialitate.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului, veniturile salariale, protecția minorilor, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), ori nefiind demnitari publici, reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Însă în unitățile bugetare, faptul îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ de natură salarială.
Tot personalul din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt o parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, prestează o muncă și ca efect se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută).
Într-adevăr, conform art.26 raportat la art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța reține că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie (iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii).
Însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate (de "non facere") reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului în sensul art.155 din Codul muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică.
Legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial).
În caz contrar, ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru muncă prestată (potrivit art.16 alin.1 și art.41 alin.2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art.5, art.6 și art.154 din Codul muncii.
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personal din sistemul bugetar.
Prin sistemul de salarizare se înțelege ansamblul principiilor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din: salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii. Or, sistemul de salarizare este guvernat de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
moment ce reclamanții sunt într-o situație identică ( nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru muncă egală sau de valoare egală este interzică orice discriminare.
Ca atare, acțiunea formulată se privește a fi întemeiată și urmează a fi admisă.
Pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș urmează a fi obligați să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15 % calculat la salariul lunar brut începând cu data de 28 noiembrie 2007 până la rămânerea definitivă a hotărârii, actualizat cu indicele de inflație, precum și pentru viitor.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, se constată a fi întemeiată din perspectiva art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
De asemenea, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș urmează a fi obligați să înregistreze în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile bănești dobândite prin această hotărâre.
Se admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pe care îl obligă să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții, G, G, A, A, A, DIN, A, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu sediul în P,-, județul A, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în P,-, județul A, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A, în contradictoriu cu intimatul CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1,ca întemeiată.
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% calculat la salariul lunar brut, începând cu data de 28.11.2007 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, actualizat cu indicele de inflație, precum și pentru viitor.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să înregistreze în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile bănești dobândite prin această hotărâre.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate de reclamanți.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Asistenți judiciari:
și
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.130/08.09.2008.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță Amalia Mitra
