Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7005/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4553/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7005R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.3551 din data de 29.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/04.06.2009, aflată la fila 7 dosar, intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ, prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.15/27.12.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 01.10.2009 de către intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ prin avocat depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, pe care le comunică și avocatului recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, a admiterii cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatului la promovarea sa în gradul profesional următor, respectiv economist gradul I, întrucât îndeplinește criteriile legale de promovare. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Conducerea spitalului nu are obligația de a promova în mod automat toți salariați care îndeplinesc condițiile de vechime, ci are în vedere criterii de competență. Criteriul vechimii nu este unicul avut în vedere la avansare-promovare. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3551 din data de 29.04.2009, pronunțate în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta în contradictoriu cu Spitalul Universitar de Urgență B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,reclamanta potrivit deciziei nr.840/4.08.2008 a fost promovată în funcția de economist II cu menținerea salariilor de bază avute pentru funcția de economist III, salarii de bază care se situează între limitele funcției superioare în care se promovează.
În baza art.2 din aceeași decizie, reclamanta începând cu data de 1.05.2008 are un salariu de bază de 700 lei minim la funcția de economist II.
Potrivit art.41 din Codul Muncii, și art.31 din contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006-2008, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Elementele asupra cărora părțile pot conveni modificarea, sunt nominalizate la punctul 3 din art.41 din Codul Muncii printre care și felul muncii și drepturile salariale.
Contractul individual de muncă constituie convenția părților și se încheie conform art.16 din Codul Muncii în baza consimțământului acestora.
Fiind o convenție a părților, atât angajatorul cât și salariata trebuie să-și exprime consimțământul în momentul în care sunt de acord cu modificarea elementelor acestuia.
Instanța de fond nu a putut substitui angajatorului pentru a dispune modificarea elementului felul muncii și respectiv a drepturilor salariale prin promovarea reclamantei în postul de economist gradul IA sau în subsidiar în cel de economist gradul
De asemenea, instanța de fond nu a putut stabili structura organizatorică și schema de funcții a unei persoane juridice cât și cuantumul cheltuielilor de personal căreia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.95/2006. Astfel potrivit art.182 din această lege printre atribuțiile managerului se enumără și obligația de a stabili și aproba numărul de personal pe categorii și locuri de muncă în funcție de nomenclatorul de personal în vigoare cât și a propunerii structurii organizatorice. Promovarea unei persoane prin transformarea postului înseamnă o modificare a nomenclatorului de personal atribuție ce îi revine managerului și nu instanței. Potrivit art.31 din OUG nr.115/2004 după aprobarea legii bugetului fiecare unitate sanitară cu personalitate juridică își întocmește anual ștatul de funcții cu încadrarea în normativele de personal, numărul maxim de posturi repartizat și în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli. Statul de funcții se aprobă de Ministerul Sănătății sau de Direcția de Sănătate Publică.
Față de motivele expuse, prima instanță a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii prin care se solicita obligarea pârâtului la promovarea reclamantei prin transformarea postului deținut de economist gradul II în economist gradul IA sau în subsidiar în funcția de economist gradul I începând cu data de 26.01.2007.
În raport de soluția adoptată asupra capătului de cerere principal, instanța de fond a respins ca neîntemeiate și capetele de cerere accesorii prin care se solicita plata diferențelor de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta, în termenul legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, învederează instanței că înainte de a se adresa justiției, a parcurs calea administrativă firească și a solicitat intimatului să constate că îndeplinește condițiile necesare prevăzute de lege pentru promovarea în gradul profesional următor, respectiv de Ia economist gr. II Ia economist gr.
Cererile Ia care a făcut referire sunt înregistrate sub nr. 39.258/11.09.2008 și sub nr. 50.335/20.11.2008, respectiv după comunicarea de câtre intimat a Deciziei nr. 840/04.08.2008 prin care se dădea eficiența Sentinței civile 1614/27.02.2008, pronunțata de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dos. nr-, hotărâre care dispunea avansarea subsemnatei de Ia economist gr. III Ia economist II, cu începere de Ia data de 26.01.2006.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 25 alin. (1)și (2) din OUG 115/2004 și nr. 1470/2005 care stabilește criteriile privind atât angajarea cât și promovarea în grad profesional iar Ia art. 5 instituie obligația direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului dea aduce la îndeplinire prevederile acestui ordin.
Recurenta susține că în cuprinsul actelor normative citate, pentru promovarea în grad profesional nu este inserată obligația, nici măcar recomandarea, susținerii vreunui concurs, decât strict in cazul angajării pe un post vacant.
În balanță, nu există nici clauză în contractul individual de muncă, în contractul colectiv la nivel de ramura sanitară, în contractul colectiv la nivel național, în regulamentul de ordine interioara sau în vreun alt act, inclusiv vreun ordin al ministerului, care să impună sau sa prevadă necesitatea susținerii unui concurs pentru promovare în grad profesional.
În apărările intimatului și în considerentele hotărârii recurate se face vorbire de niște criterii de competență. Subliniază faptul că este de acord cu aprecierea unor astfel de criterii dar cu o condiție, aprecierea să fie una obiectivă, nu lăsată la bunul plac al unor persoane cu diverse interese.
Referitor la aprecierea competenței sale profesionale recurenta arată faptul că: a beneficiat aproape permanent de salariu de merit, acesta i-a fost sistat odată cu declanșarea litigiului anterior; a beneficiat aproape permanent de prime, de asemenea, sistate la începerea litigiului anterior pentru promovare; a fost desemnată de conducerea spitalului pentru a ocupa funcția de responsabil economic în cadrul unor proiecte de cercetare, respectiv 13/2005 si 114/2006; a reprezentat spitalul la negocierea și încheierea a diverse contracte din dispoziția conducerii; a susținut partea economică a lucrărilor din cinci programe ce se derulau in cadrul spitalului; majoritatea covârșitoare a solicitărilor cu caracter economic, și nu numai, precum și a adreselor, interne sau externe, erau direcționate spre rezolvare câtre subsemnata;i-au fost încredințate și s-a ocupat aproape permanent și de lucrări, care în mod normal nu îi reveneau conform fișei postului; pentru rezolvarea eficientă și în timp util a volumului foarte mare de lucrări încredințate, a efectuat în mod constant ore suplimentare; a absolvit cursurile de master și cunoaște la nivel avansat două limbi străine, engleză și rusă.
Practic, volumul și complexitatea lucrărilor încredințate precum și aprecierea de care se bucura, au determinat-o sa facă "greșeala" de a solicita avansarea.
De asemenea, unei persoane care îndeplinește toate criteriile legale de promovare în grad profesional, nu i se poate imputa culpa managerului care omite sau evită să-și îndeplinească obligația de a propune structura organizatorica a unitarii, Direcției de Sănătate Publica din cadrul Ministerul Sănătății, așa cum consideră prima instanța. În concret, managerul, pe baza cererilor primite de serviciul de la salariați, trebuie să întocmească și să trimită câtre, pentru aprobarea formală, lista cu numărul de posturi necesar a fi transformate în anul respectiv.
Dacă s-ar merge pe aceasta logică, în care un salariat trebuie să aștepte pentru o perioada nedeterminata bunăvoința șefilor ierarhici sau ca managerul să-și îndeplinească atribuțiile, este perfect posibil ca respectivul salariat să se pensioneze având, în cazul meu, tot funcția de economist debutant.
Tocmai pentru a fi evitate astfel de situații, ca cea descrisă mai sus, legea a stabilit alte criterii necesar a fi îndeplinite pentru promovare în grad profesional.
Instanța de fond nu era învestită cu stabilirea structurii organizatorice sau a schemei de funcții a intimatului ci doar să constate dacă sunt îndeplinite sau nu sunt îndeplinite condițiile de promovare în grad profesional.
Nu s-a solicitat schimbarea funcției sau a felului muncii; în doctrina de specialitate, "felul muncii" fiind definit ca funcția sau meseria salariatului, or funcția reclamntei a fost, este și urmează a fi: de economist. Înaintarea în funcție, mai exact în gradul profesional superior, nu se poate confunda cu modificarea funcției sau felului muncii.
Prima instanță a considerat că nu poate interveni în structura organizatorica a intimatului. Nu a solicitat și nici nu era necesară o astfel de intervenție deoarece, în schema de funcții a spitalului postul de economist gr.I este vacant. Acest înscris, semnat si parafat de conducerea actuală a spitalului, valabil pentru anul 2007 si 2008, fost depus chiar de intimata în dosarul anterior, respectiv nr-. Aceasta precizare se impune, având in vedere că a solicitat promovarea în funcția de economist, de la gr. II la gr.I, cu începere de la data de 26.01.2007, data de la care îndeplinea condițiile prevăzute de lege.
Referitor la plata diferențelor salariale dintre gr. II si gr. I al funcției de economist, în opinia recurentei, este o consecința firească a admiterii promovării în gradul profesional superior.
Intimatul Spitalul Universitar de Urgență B prin întâmpinarea, solicita respingerea acțiunii recurentei pentru următoarele motive:
Intimatul a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la promovarea recurentei din funcția de economist II la cea de economist IA sau în subsidiar economist gr. I, prin transformarea postului deținut și la plata diferențelor salariale între salariile încasate corespunzător funcției de economist Il și cele cuvenite corespunzător funcției de economist gr.1 pentru intervalul 26.01.2007- 26.01.2008, precum și la plata diferențelor de salariu între salariile încasate corespunzător funcției de economist II și salariile cuvenite corespunzător funcției de economist 1, pentru intervalul cuprins intre 26.01.2008 și data introducerii acțiunii, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
Astfel, recurenta a invocat sentința civila nr.1614/27.02.2008, sentința pronunțata cu ignorarea prevederilor nr.OUG115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările și completările ulterioare si ale Ordinului nr.1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade si trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, dispunând promovarea reclamantei prin transformarea postului, fără a se ține cont de performantele profesionale.
În consecință, recurenta, prin susținerile sale, demonstrează încă o dată că încearcă să obțină o recunoaștere a competențelor profesionale prin intermediul instanței de judecată, dar fără a demonstra cel mai elementar aspect, și anume, performanța profesională.
Își întemeiază cererea pe dispozițiile Cod procedură Civilă, Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările si completările ulterioare si ale Ordinului nr.1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind angajarea si promovarea în funcții, grade si trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticii formulate in cererea de recurs și din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta este angajata Spitalului Universitar de Urgență B, în cadrul Serviciului Financiar contabil al Spitalului începând cu data de 01.03.2004 ocupând inițial, funcția de economist debutant în baza contractului individual de muncă nr.297/10.03.2004, iar ulterior începând cu data de 26.01.2006, funcția de economist gradul II, în baza Deciziei nr.840/04-08.2008, cu menținerea salariului de bază avut pe funcția de economist III, salariu de bază care se înscrie între limitele funcției superioare în care se promovează începând cu data de 01.05.2008, reclamanta beneficiind de un salariu de 700 lei, minim la funcția de economist gradul II.
Prin acțiunea formulată și adresată instanței de fond, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea angajatorului său Spitalul Universitar de Urgență B, la promovarea în funcția de economist gradul IA sau în subsidiar economist gr.I și la plată diferențelor de salariu aferentă postului de economist gradul IA, de la data la care reclamanta ar fi trebuit să fie, din punct de vedere legal promovată.
Intimatul-pârât, atât în apărarea la fond, cât și în întâmpinarea depusă în recurs, a afirmat că promovarea personalului propriu propune parcurgerea unei anumite prevederi, cu anumite cauze: cererea salariatului prin care a solicitat promovarea; propunerea șefului ierarhic, aprobarea conducerii spitalului; transformarea postului conform, aprobării conducerii spitalului.
În susținerea argumentelor din întâmpinare, intimatul invocă dispozițiile Ordinului nr.1470/2005, OUG nr.115/2004 și Legea nr.95/2006 care dovedește că de promovarea personalului este responsabil conducătorul direct care cunoaște cel mai bine activitatea iar această operațiune se realizează cu aprobarea managerului.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Codul Muncii, contractul individual de muncă constituie convenția pârâtului și se încheie în baza consimțământul acestora.
Modificarea contractului individual de muncă se poate face potrivit art.41 alin.1 din Codul Muncii, coroborat cu art.31 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006-2008, numai cu acordul părților.
În alin.3 al art.41 din Codul Muncii sunt enunțate expres elementele contractului individual asupra cărora părțile pot conveni modificarea, fiind menționate pentru aceste elemente felul muncii și drepturile salariale.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale susmenționate rezultă că modificarea elementelor contractului de muncă, în cauză a felului muncii și drepturilor salariale, se poate realiza numai prin acordul părților (angajator și salariat) transpus în consimțământul lor de a modifica contractul colectiv de muncă.
Astfel, Curtea apreciază că Tribunalul, în mod corect, a reținut că nu se poate substitui angajatorului pentru a dispune modificarea contractului individual de muncă, în ceea ce privește felul muncii și drepturile salariale referitor la promovarea recurentei-reclamante în postul de economist gr.IA sau subsidiar cel de economist gr.I și acordarea drepturilor salariale cuvenite acestor gradații.
Potrivit dispozițiilor art.182 din Legea nr.95/2006, în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice managerul are anumite atribuții și pe aceea de a stabili și aproba numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare.
Or, transformarea unui post din gradul II și gradul I înseamnă o modificare a de funcții și personal și reprezintă o atribuție exclusivă a managerului căruia instanța nu i se poate substitui.
Mai mult, conform dispozițiilor art.31 din OUG nr.115/2004 ". (1) După aprobarea legii bugetului de stat, respectiv a bugetului de venituri și cheltuieli, fiecare unitate sanitară își întocmește anual statul de funcții, cu încadrarea în normativele de personal, numărul maxim de posturi repartizat și cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
(2) Statul de funcții se aprobă de Ministerul Sănătății sau de celelalte Ministere din rețeaua sanitară proprie, ori de Ministerul d e Sănătate Publică, după caz, în funcție de subordonare".
Criticile recurentei-reclamante privind obligativitatea managerului unității de a dispune transformarea unui post de economist gr.II în economist gr.IA sau gr.I, în condițiile în care acesta îndeplinea condițiile prevăzute de nr. 1470/2005 prin care s-au aprobat criteriile pentru angajarea și promovarea în funcție, grupă și treaptă profesională în unitățile sanitare publice din sectorul sănătății publice, sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 2 din nr. 1470/2005 " romovarea p. în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării " însă, în conformitate cu prevederile art. 251din același Ordin " entru p. unitățile sanitare publice finanțate integral de la bugetul de stat, ordonatorii principali de credite pot aproba o dată pe trimestru, până la data de 1 septembrie, în limita numărului maxim de posturi prevăzut în anexele la legea bugetului de stat și cu încadrarea în nivelul alocațiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile, transformarea posturilor vacante".
Prin urmare, transformarea posturilor vacante este un atribut exclusiv al ordonatorului principal de credite care în raport de numărul maxim de posturi prevăzut în anexele la legea bugetului de stat și fondurile alocate pentru cheltuielile bugetare poate aproba transformarea posturilor vacante și nu o obligație chiar dacă o parte din angajați, cum este și cazul recurentei-reclamante, îndeplinesc criteriile cumulative de vechime și pregătire profesională aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 470/2005 pentru promovarea în funcții, grade și trepte profesionale.
În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, pronunțată cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la dovezile aflate la dosar, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta domiciliată în B,-, -/B,.3,.8,. 121, sector 6, împotriva sentinței civile nr.3551 din data de 29.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ cu sediul în B nr.169, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
