Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 701/R-CM
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, -, G, I, -, -, G, -, reprezentați de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA și de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.95/CM din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor pentru Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat-reclamanții, în baza delegației nr.178/2009, lipsind recurentul-pârât Municipiul P și intimații-pârâți Grupul Școlar, Centrul Bugetar Grupul Școlar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar "Muntenia". S-a mai depus întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și.
Se mai referă că recursul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia este tardiv formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor, punând în discuție și excepția de tardivitate a formulării recursului de către Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței excepția de tardivitate a formulării recursului lor.
Pe fond, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință.
Fiind întrebat, arată că s-a întemeiat acțiunea pe contractul colectiv de muncă și Legea privind statutul funcționarului public.
Solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Municipiul P, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, G, I, -, -, G, -, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia au chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar, Centrul Bugetar Grupul Școlar, Municipiul P, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și T, în prezent Ministerul Educației Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata primei de vacanță pentru perioada 2001 - 2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la momentul achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
Au mai solicitat obligarea pârâtului Grupul Școlar la efectuarea rectificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții îndeplinesc funcții didactice și funcții didactice auxiliare în cadrul Grupului Școlar și beneficiază de indemnizație, contravaloarea muncii prestate, la fel ca funcționarii publici.
Potrivit dispozițiilor art.35 pct.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din anul 2006 nu a mai fost suspendată plata acestei prime de vacanță prin legea bugetului de stat, astfel că aceasta a fost din nou plătită funcționarilor publici.
Reluarea plății este confirmată prin dispozițiile nr.OUG146/2007 aplicabilă salariaților din sectorul bugetar, cum sunt și reclamanții, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției și altora.
Prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal bugetar, nu numai celor care au calitatea de funcționari publici, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor. Trebuie ținut seama de faptul că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Acest drept de remunerare a muncii nu poate fi restrâns discriminatoriu într-o societate democratică. Măsura restrângerii trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere existenței dreptului, în caz contrar ar fi încălcate prevederile art.41 și 53 din Constituția României.
Se mai arată că drepturile salariale constând în prima de concediu pentru perioada 2001 - 2006 nu sunt prescrise, întrucât a intervenit recunoașterea dreptului în discuție prin adoptarea nr.OUG146/2007.
Ca urmare, sunt aplicabile prevederile art.16 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În condițiile în care ministerul d e resort refuză în continuare să pună în practică prevederile nr.OUG146/2007, reclamanții consideră că sunt nevoiți să solicite obligarea instituțiilor menționate la acordarea drepturilor salariale reglementate de acest act normativ.
În drept, acțiunea mai este întemeiată pe dispozițiile nr.OG137/2000, ale art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale nr.OUG37/2008 și pe dispozițiile Codului muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a formulat următoarele apărări:
A invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamanților, nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
A susținut că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 2001 - 2006, cererea de chemare în judecată fiind introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art.166 din Codul muncii.
nr.OUG146/2007, susține pârâtul, nu este aplicabil reclamanților deoarece legea specială la care trimite art.1 alin.2 partea finală, respectiv Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările ulterioare nu prevede acordarea primei de vacanță.
De aceea, nr.OUG146/2007 nu poate constitui motiv de întrerupere a prescripției.
Pe fond, se arată, pretențiile sunt neîntemeiate.
Personalul didactic nu are calitatea de funcționar public, prin urmare nu poate solicita drepturile consacrate de Legea nr.188/1999.
Reclamanții invocă în mod greșit deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție deoarece acestea se referă la alte categorii de personal, a căror activitate este diferită de cea a cadrelor didactice și este salarizată diferit.
Aceasta înseamnă că nu poate fi invocat nici principiul nediscriminării.
Prin adresa nr.10136/2008 Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse a comunicat pârâtului faptul că prevederile nr.OUG146/2007 nu se aplică personalului contractual din unitățile și instituțiile de învățământ.
Protecția prevederilor art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu operează câtă vreme prin lege nu este recunoscut un drept.
Municipiul Pai nvocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive în baza dispozițiilor Legii nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, a Legii nr.128/1997, a Legii nr.215/2001 a administrației publice locale completată prin Legea nr.286/2006.
A arătat că finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile din învățământul preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Altfel spus, se susține, drepturile salariale solicitate sunt acordate de la bugetul de stat, și nu de la bugetul local al municipiului.
Pe fond, se arată, reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, prin urmare nu le sunt aplicabile dispozițiile legale invocate.
Prin sentința civilă nr.95/CM/19.01.2009, Tribunalul Argeșa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 31.10.2005, respingând acțiunea pentru această durată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Educației Cercetării și, respingând acțiunea față de această parte.
În fine, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Grupul Școlar și Centrul Bugetar Grupul Școlar să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005 - decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Pentru a se pronunța în acest sens instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate, reținând următoarele:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii excepția a fost privită ca întemeiată, fiind admisă, iar pe cale de consecință respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001 - 31.10.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, tribunalul a constatat că potrivit prevederilor Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit.g din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art. 30 alin.1 și 2, cap.V din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis în parte acțiunea.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, acestea nefiind aplicabile în speță.
Reclamanții beneficiază de drepturile prevăzute în statutul personalului didactic, și nu de prevederile statutului funcționarului public.
- Hotărârea nu este motivată. Prevederile constituționale și cele ale contractului de muncă la care se face referire în considerente nu conferă reclamanților dreptul la primă de vacanță.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamanții reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia au formulat, la rândul lor, recurs împotriva sentinței, criticând-o în sensul că s-a reținut greșit intervenția prescripției extinctive pentru perioada 2001 - 16.07.2005.
Se argumentează motivul de recurs prin aceea că dreptul la prima de vacanță a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în forma inițială.
Executarea contractelor colective de muncă este obligatorie potrivit art. 30 din Legea nr.130/1996, în plus nu a intervenit nicio cauză de suspendare a exercitării acestui drept pentru personalul didactic.
Din economia nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 reiese că datorită constrângerilor bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale.
În vederea aplicării prevederilor nr.OUG146/2007, ordonatorii principali de credite pot efectua redistribuiri de sume în cadrul bugetului propriu și bugetului instituțiilor subordonate, între subdiviziunile titlului cheltuieli de personal pe parcursul întregului an bugetar.
Cererea de recurs a reclamanților a fost înregistrată la tribunal în data de 09.02.2009, cu depășirea termenului de decădere reglementat de norma specială-art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, modificată.
Este un termen de 10 zile care curge de la data la care sentința a fost comunicată părții interesate.
Sentința civilă nr.95/CM/19.01.2009 a Tribunalului Argeșa fost comunicată reclamanților, la sediul sindicatului care i-a reprezentat, în ziua de 26.01.2007.
Fiind depășit termenul special de recurs de 10 zile calculat din această zi, intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac, motiv pentru care în temeiul art.103 alin.(1) Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins ca tardiv formulat.
Recursul pârâtului Municipiul P este fondat.
Astfel cum este motivată în fapt și în drept, acțiunea este întemeiată pe principiul nediscriminării iar discriminarea este invocată în raport de funcționarii publici și de personalul bugetar vizat prin nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Personalul bugetar pentru care a fost stabilită prin această ordonanță de urgență plata eșalonată a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 este format din funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României și din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Cadrele didactice și personalul didactic auxiliar cum sunt reclamanții nu se regăsesc printre categoriile de personal vizate de ordonanța de urgență, cu atât mai mult cu cât legile speciale enumerate în preambul, prin care a fost prevăzută prima de concediu de odihnă nu reglementează statutul celor dintâi.
Pe de altă parte, dacă avem în vedere faptul că nr.OUG146/2007 prevede acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal bugetar pentru care prima de concediu de odihnă a fost prevăzută prin lege specială pentru perioada 2001 - 2006, constatăm că prin Legea nr.128/1997 privind statutul cadrelor didactice, cu modificările ulterioare, constituind legea specială a acestei categorii profesionale, este reglementată la art. 50 alin.(12) posibilitatea personalului didactic de a primi premii și alte drepturi bănești dacă acestea sunt prevăzute de lege sau sunt negociate prin contracte colective de muncă.
Cum alte legi nu prevăd pentru respectiva categorie profesională plata primei de concediu de odihnă, rămâne de examinat o eventuală negociere a acesteia prin contract colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ nr.54707/20/23.10.2001 nu reglementează nici în capitolul 3 cuprinzând timpul de odihnă, nici în capitolul 4 privind alte drepturi salariale dreptul la prima de vacanță sau de concediu de odihnă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pe anii 2003/2004 nr.5521/01/09.01.2004 prevede la art.37 lit.g), printre premii, o primă de vacanță acordată din venituri proprii, în condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2001 nr. 54171/18/23.07.2001 și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2002-2003 nr. 1285/12/17.06.2002 prevăd la art. 41 alin.(1) lit.c) posibilitatea negocierii la nivelul instituțiilor a altor adaosuri la salariul de bază.
Aceeași posibilitate este stabilită și prin art.41 alin.1 lit.c) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 - nr.1116/01/30.01.2003 și din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 nr.20.01/31.01.2005.
Dispoziții mai favorabile nu sunt cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada ulterioară.
Din reglementările cuprinse în contractele colective de muncă mai sus menționate rezultă că numai din anul 2003 este prevăzută prima de vacanță ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii. Altfel spus, plata primei de vacanță este condiționată de stabilirea cuantumului acesteia prin lege în sens larg și de existența fondurilor bugetare.
Rezultă că reclamanții nu se află în situație de comparabilitate cu celelalte categorii de personal atât din punct de vedere al conținutului atribuțiilor de serviciu, al responsabilităților, cât și din punct de vedere al salarizării.
Câtă vreme nu a fost stabilit prin lege sau negocieri cuantumul primei de vacanță și nu s-au alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată.
Beneficiul, vocația sau posibilitatea nu sunt protejate în aceeași măsură împotriva discriminării ca dreptul efectiv în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tratamentul diferențiat trebuie să vizeze recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniile politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că soluția instanței de fond prin care s-a reținut temeinicia pretențiilor reclamanților prin raportare la prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale.
În temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtului Municipiul P va fi admis iar sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 95/CM din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, G, I, -, -, G, -, reprezentați de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./13.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Veronica
