Ordonanță președințială. Speță. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 702/R-CM
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta și de pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.3/F-CM din 24 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, precum și cererea formulată de petenta Curtea de APEL PITEȘTI, privind suspendarea executării aceleiași sentințe.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-reclamantă, recurenta-pârâtă Curtea de APEL PITEȘTI și intimații-pârâți Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice A-Serviciul de Trezorerie.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile și cererea de suspendare a executării sentinței sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului-pârât Statul Român-Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor). S-a mai depus, din partea recurentei-pârâte Curtea de APEL PITEȘTI, adresa nr- cu referatul Serviciului contabilitate din care rezultă că la data de 1 aprilie 2009 nu există fonduri disponibile pentru plata cauțiunii.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile și cererea de suspendare a executării sentinței în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că, prin cererea formulată la data de 23 iunie 2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice A-Serviciul de Trezorerie, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților la plata, de urgență și vremelnic, până la soluționarea acțiunii pornită pe calea dreptului comun, a drepturilor salariale depuse în contul special în mod direct, în numerar, iar nu prin metoda contului bancar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că începând cu luna aprilie 2008 nu a mai primit drepturile salariale cuvenite pentru exercitarea funcției de judecător, urmare a faptului că a refuzat numirea unui intermediar, instituție bancară (comerciant), către care să îi fie remise sumele datorate cu acest titlu și că potrivit adresei primite de la angajator - Curtea de APEL PITEȘTI - aceste sume se află într-un cont al finanțelor locale.
Mai arată reclamanta că nu există o normă legală care să îi impună acceptarea plății prin metoda contului bancar, întrucât nr.HG1104/2007 și nr.OUG149/2007 cuprind numai o recomandare în acest sens și de altfel, se referă la ministere, organele centrale de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și la instituțiile publice din subordinea acestora, ceea ce înseamnă că nu vizează organele puterii jurisdicționale.
Apreciază reclamanta că salariul trebuie să-i fie plătit în conformitate cu dispozițiile art.162 din Codul muncii, adică în bani, direct titularului și că obligarea sa de a contracta cu o unitate bancară nu duce numai la interpunerea unui terț în raportul juridic de muncă existent, ci înfrânge și principiul libertății de voință contractuală, aplicabil în materie comercială.
Susține reclamanta că, sperând într-o rezolvare pe cale amiabilă a acestei situații, a folosit pentru subzistența zilnică rezervele de care dispunea, însă în prezent aceste rezerve sunt epuizate, astfel că există urgență în soluționarea cererii sale.
Pe de altă parte, este îndeplinită și condiția vremelniciei, întrucât a formulat o acțiune de drept comun având același obiect și care a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI.
Prin sentința nr.3/F-CM din 24 iunie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei, în numerar, drepturile salariale cuvenite începând cu luna aprilie 2008 și până la soluționarea fondului cauzei.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă față de ceilalți pârâți.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanta, având funcția de judecător în cadrul Curții de APEL PITEȘTI, nu a mai primit drepturile salariale cuvenite pentru exercitarea acestei funcții, începând cu luna aprilie 2008, astfel că se justifică condiția urgenței măsurii prevăzută de art.581 Cod procedură civilă prin faptul că, neîncasând aceste drepturi, reclamanta este lipsită de singura sursă de venit pe care o are, știut fiind că magistraților le este interzis să desfășoare orice altă activitate în afară de această funcție.
În ceea ce privește vremelnicia, s-a constatat că reclamanta a formulat o acțiune pe calea dreptului comun (filele 3-5), îndreptată împotriva acelorași pârâți și având același obiect.
În fine, în ceea ce privește a treia condiție de admisibilitate, deși instanța nu are căderea de a prejudeca fondul cauzei, ea este datoare să cerceteze aparența dreptului, să pipăie fondul dreptului.
Aparența dreptului rezultă din regulile generale stabilite în privința plății salariilor, de Codul muncii, respectiv dispozițiile art.156 din cod, potrivit cu care plata salariilor se face înaintea oricăror obligații bănești, cele ale art.162 alin.1 din Codul muncii care prevăd că salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de aceasta, precum și cele ale art.161 alin.2 care prevăd că plata se poate efectua prin virament într-un cont bancar doar în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Problemele de ordin administrativ sau financiar nu pot afecta existența sau cuantumul salariului, prin urmare nici operația concretă a plății.
A întrerupe plata salariului până la lămurirea modalității în care se realizează aceasta, direct angajatului sau prin virament bancar, echivalează cu a face rețineri din salariu, acestea din urmă operând în anumite condiții sever stabilite, tocmai pentru a nu lipsi pe salariat de contraprestația muncii depuse, în condițiile în care nu i se impută producerea unui prejudiciu sau încasarea unor sume nedatorate.
Instanța a apreciat astfel că reclamanta este îndreptărțită să primească drepturile salariale în numerar, plata urmând a se face direct acesteia, iar nu prin intermediul unei instituții bancare, așa cum a pretins angajatorul, acțiunea fiind admisă față de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI.
Față de ceilalți pârâți acțiunea a fost respinsă, constatându-se că și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau, respectiv de a vira și păstra în cont sumele destinate plății salariului reclamantei, precum și inexistența în sarcina acestor pârâți a obligației de plată în numerar a salariului direct către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal reclamanta și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul său, reclamanta a criticat sentința pentru aceea că în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, pe motiv că aceștia nu au un raport obligațional de muncă cu recurenta, instanța făcând o greșită interpretare a legii sub aspectul calificării raporturilor în baza cărora se face plata sumelor lunare cu titlu de salariu.
Aceste raporturi, în esența lor sunt încheiate cu statul, care în exercițiul puterilor sale angajează persoane în diferite domenii, răspunzând de salarizarea acestora în conformitate cu propriile sale norme.
De asemenea, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor stau în procesele legate de litigiile salariale ca intermediari ai aceluiași angajator general, Statul Român, fiecare cu atribuțiile sale concrete în desfășurarea acestor raporturi.
Prin recursul său Curtea de Apel critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
- hotărârea este dată cu încălcarea condiției urgenței, impusă de prevederile art.581 Cod procedură civilă, deoarece prin propria sa culpă reclamanta nu și-a încasat drepturile salariale începând cu luna aprilie 2008, nepreocupându-se de procurarea unui card, obligație ce rezultă din adresa nr.69590/19.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în temeiul dispozițiilor art.6 din nr.OUG149/2007. Pasivitatea reclamantei în perioada 26.03.2008-26.06.2008, data introducerii acțiunii, dovedește lipsa condiției urgenței ordonanței președințiale;
- s-a încălcat principiul potrivit căruia nu poate fi admisă o acțiune în condițiile în care reclamantul se prevalează de propria sa turpitudine;
- s-au încălcat dispozițiile art.581 Cod procedură civilă sub aspectul neîndeplinirii condiției privind cercetarea aparenței dreptului. Cum prin pasivitatea sa reclamanta nu și-a procurat un card prin intermediul căruia să-și ridice salariul, perioada calendaristică de 1 lună, prevăzută de art.161 din Codul munciia fost încălcată din culpa acesteia, ci nu a pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI;
- privitor la capătul de cerere prin care se solicită suspendarea de către instanță a executării hotărârii civile recurate, se arată că măsura este justificată de urgența constând în imposibilitatea înmânării în numerar a drepturilor bănești ale reclamantei, deoarece instanța nu are casier în statul de funcții și nici casă de bani.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispoziția instanței de respingere a cererii de ordonanță președințială față de pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Serviciul de Trezorerie, este legală, întrucât aceste persoane chemate în judecată și-au îndeplinit atribuțiile ce intră în sfera competențelor lor, anume acelea de a vira sumele destinate plății salariilor și respectiv de a depozita în cont aceste sume. Nici uneia dintre aceste persoane juridice nu-i incumbă o obligație de a plăti în numerar reclamantei salariul, această obligație revenind exclusiv angajatorului, respectiv Curții de APEL PITEȘTI.
Prin cererea de chemare în judecată, formulată pe calea ordonanței președințiale cu care a investit instanța, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale depuse în contul special în mod direct, în numerar, iar nu prin metoda contului bancar. Așadar, rezultă că ceilalți pârâți și-au executat obligația de a vira și respectiv de a păstra în cont sumele ce reprezintă salariul ce se cuvine reclamantei, astfel încât în mod corect prima instanță a dispus respingerea acțiunii față de aceștia.
Cât privește recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, se constată că este de asemenea nefondat, întrucât instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.581 Cod procedură civilă, atunci când a analizat condițiile de admisibilitate ale acțiunii formulate, apreciind că atât urgența, cât și caracterul vremelnic al măsurii și condiția neprejudecării fondului, sunt îndeplinite.
Nu se poate imputa reclamantei că a stat în pasivitate, în sensul că nu și-a încasat drepturile salariale începând cu luna aprilie 2008, câtă vreme aceasta nu avea nici un mijloc de a-și ridica salariul, însuși recurenta-angajatoare arătând că banii sunt consemnați într-un cont la Trezoreria Pitești și nu pot fi ridicați întrucât Curtea de Apel nu are angajat casier în statul de funcții, după cum nu are nici casă de bani.
Faptul că reclamanta nu s-a preocupat de procurarea unui card până la data de 31.03.2008, printr-o bancă potrivit opțiunii sale, nu poate fi imputată acesteia, câtă vreme nu există o normă legală care să o oblige la procurarea unui card cu care să-și ridice drepturile salariale.
HG nr.1104/2007 și respectiv nr.OUG149/2007, cuprind norme de recomandare, ci nu norme imperative, astfel că nu instituie obligația pentru destinatarii acestor norme de a-și procura carduri.
Însă, ceea ce este important este faptul că plata drepturilor salariale ale personalului prin intermediul cardurilor, este prevăzută prin actele normative susmenționate doar pentru personalul ministerelor, ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice subordonate acestora; este evident deci că normele legale privitoare la plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor nu a fost reglementată prin lege, pentru personalul din organele puterii jurisdicționale.
Câtă vreme nu există nici o normă care să instituie o obligație în sarcina reclamantei de a-și procura un card, nu se poate imputa acesteia vreo culpă pentru a se putea susține că s-ar prevala de propria turpitudine în formularea acțiunii.
Urgența acțiunii rezultă din însăși faptul că reclamanta nu și-a încasat drepturile salariale ce reprezintă singura sursă de venit pe care o are, fiind notoriu că magistraților le este interzis prin lege să desfășoare altă activitate, în afară de această funcție.
Cât privește celelalte condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că vremelnicia a fost dovedită prin aceea că reclamanta a formulat o acțiune pe calea dreptului comun, cu același obiect și împotriva acelorași pârâți, precum și neprejudecarea fondului în sensul că instanța a cercetat doar aparența dreptului reclamantei în raport de dispozițiile legale ce reglementează plata salariului, respectiv art.156, art.161 și art.162 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială a executării sentinței a fost respinsă de instanță, în temeiul art.403 alin.4 Cod procedură civilă ca urmare a neachitării cauțiunii stabilită de instanță la termenul din 31 martie 2009 în sarcina petentei Curtea de APEL PITEȘTI, petentă care a comunicat că la data de 1.04.2009, nu există fonduri disponibile pentru plata acestei cauțiuni (fila 22).
Pentru toate aceste considerente, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și de pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.3/F-CM din 24 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, precum și cererea formulată de petenta Curtea de APEL PITEȘTI, privind suspendarea executării aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./6.05.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Florina Andrei, Veronica Șerbănoiu
