Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 810/R-CM
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta și de intervenienții în nume propriu, și, împotriva sentinței civile nr.236/F-CM din data de 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere din partea intimatei-pârâte Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin care solicită comunicarea motivelor de recurs, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursurilor și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că în ședința publică din 21.10.2008 Curtea de Apel Piteștia dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de și în dosarul nr- și formarea unui nou dosar.
Prin această cerere, ce formează în prezent obiectul dosarul nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat primul pârât la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 01.11.2007 pentru și din data de 15.11.2007 pentru până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Față de cel de-al doilea pârât pretenția a constat în alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin numeroase acte normative se conferă categoriilor de salariați care gestionează informații confidențiale sau clasificate sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut, pentru păstrarea confidențialității, în legătură cu informațiile clasificate, un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici a stabilit că sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002 s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
sunt obligați, potrivit art.78 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, să păstreze secretul profesional, confidențialitate în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Cu toate acestea, nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii profesionale.
Tratamentul discriminatoriu se sancționează potrivit art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanții fiind îndreptățiți să solicite despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Pentru aceleași motive, la data de 30.10.2008 numiții, și, în calitate de personal auxiliar de specialitate al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au formulat în contradictoriu cu părțile inițiale cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 16.04.2008 pentru și, din data de 01.12.2007 pentru, din data de 15.01.2008 pentru, din data de 03.12.2007 pentru și din data de 09.08.2004 pentru la zi și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
O nouă cerere de intervenție, întemeiată pe aceleași motive de fapt și de drept, a fost formulată la data de 10.11.2008 de numiții, -, HG, judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 01.11.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
La fel ca și în cererea principală, intervenienții au solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății.
Intervenienții au arătat că își însușesc în totalitate obiectul cererii principale.
O cerere asemănătoare a fost formulată de către intervenienții, judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, și.
Înainte de a fi pusă în discuția părților admisibilitatea acestor cereri de intervenție, a declarat că renunță la pretențiile formulate.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Pitești, în susținerea căreia a arătat că, potrivit art.5 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului.
Pârâții menționați în acțiunea introductivă au sediile în B, de aceea competența soluționării prezentului litigiu aparține Curții de Apel București.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
În calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru angajații altor ministere.
În opinia pârâtului, acțiunea este inadmisibilă pe motiv că majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției este o problemă de legiferare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11.11.2008 instanța a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză.
A luat totodată act de declarația de renunțare la judecata cererii de intervenție făcută de.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr.236/F-CM din 02 decembrie 2008, a dmis în parte acțiunea formulată de reclamante, precum și cererile de intervenție în interes propriu, împotriva pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție.
A obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamante și intervenienți a sporului de confidențialitate de 15%, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează: pentru reclamanta și pentru intervenienții de la filele 95 și 96 din dosar, -, HG, și începând cu 01.11.2007 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru reclamanta de la 15.11.2007 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru intervenienta și pentru intervenienta de la 16.04.2008 la zi și pe viitor, pentru intervenienta de la 01.12.2007 la zi și pe viitor, pentru intervenienta de la 15.01.2008 la zi și pe viitor, pentru intervenienta de la 03.12.2007 la zi și pe viitor, pentru intervenientul de la 30.10.2005 la zi și pe viitor.
A obligat pe aceeași pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A respins cererile față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială invocată de pârât, următoarele:
Cererile în despăgubiri pentru pretinsa discriminare în executarea raporturilor de muncă constituie conflicte de drepturi potrivit dispozițiilor art.281 din Codul muncii, iar competența de soluționare a acestora aparține, conform art.284 alin.2 din cod, instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
Pe de altă parte, cererea reclamantelor a fost disjunsă din dosarul nr-, cu privire la care, prin încheierea nr.8143/29.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea de la Tribunalul București la Tribunalul Argeș.
Instanța a cărei competență materială a fost apoi stabilită prin prevederile nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, păstrează spre soluționare, potrivit art.165 Cod procedură civilă, cererile disjunse.
Pe fondul cauzei, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, instanța a reținut că reclamantele și intervenienții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și de magistrați în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art.91 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art.4 din lege raportat la art.15 din Codul d eontologic al judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328/2005, art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și art.9 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.145/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Mai mult, nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art.99 lit.d) din Legea nr.303/2004 și art.84 lit.e) din Legea nr.567/2004.
Instanța de fond a reținut că și în cazul altor categorii de personal, legea instituie obligativitatea păstrării secretului profesional, însă pentru asigurarea confidențialității datelor, lucrărilor și informațiilor dobândite în exercițiul atribuțiilor conferite de lege beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din salariul/indemnizația de încadrare.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut, pentru păstrarea confidențialității, în legătură cu informațiile clasificate, un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici a stabilit că sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Reclamantele și intervenienții se află într-o situație comparabilă cu celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul în discuție, prin prisma faptului că și în sarcina acestora este prevăzută de lege obligația de confidențialitate, având în general același conținut. Această obligație nu vizează numai informațiile clasificate.
Excluderea de la plata acestui drept nu poate fi justificată prin reglementarea diferențiată a salariilor.
Diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, de treptele și gradele profesionale, conținutul, calitatea și cantitatea muncii se reflectă în partea fixă a salariului, respectiv în indemnizația de încadrare lunară sau în salariul de încadrare lunar, neavând nicio legătură cu sporurile salariale.
Acestea din urmă alcătuiesc partea variabilă a salariului/indemnizației și au drept scop recompensarea muncii prestate în anumite condiții.
Invocarea salarizării diferite în funcție de categoria profesională conduce mai degrabă la criteriul de discriminare al categoriei socio-profesionale.
În lipsa unei alte justificări obiective a tratamentului diferențiat s-a reținut existența discriminării, sancționată de dispozițiile art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a căror prioritate este consacrată de dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României revizuită, implicit temeinicia pretențiilor supuse examinării.
În privința cuantumului sporului de confidențialitate, instanța a constatat faptul că nu au fost invocate criterii care să justifice acordarea unui procent mai mic decât maximul prevăzut de lege.
O reparație integrală a prejudiciului suferit prin neacordarea sporului în discuție presupune actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Plata și pe viitor a sporului de confidențialitate a fost dispusă în baza dispozițiilor art.110 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere înainte de termen executarea la termen a unei prestații periodice.
În temeiul art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, angajatorul a fost obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Asupra cererii de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea, pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești au fost respinse.
Împotriva sentinței civile nr.236/F-CM/02 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, au formulat recurs reclamanta și intervenienții în nume propriu, -, HG, și, fără a arată însă și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază calea de a atac declarată.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursurilor, potrivit art.3021lit.c din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte (alin.2).
Art.304 Cod procedură civilă enumeră limitativ cele 9 motive de modificare sau de casare a unei hotărâri judecătorești.
Cererea de recurs se impunea să cuprindă motivele de nelegalitate, iar dezvoltarea acestora presupune încadrarea lor într-unul din cele nouă puncte ale art.304 Cod procedură civilă.
În speță, se constată că reclamanta și intervenienții în nume propriu, -, HG, și, nu au depus decât o simplă cerere de declarare a recursurilor, fără a le motiva în fapt și în drept.
Conform art.3021lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art.306 Cod procedură civilă statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților.
Procedându-se din oficiu la cercetarea dosarului, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, se constată că nu sunt motive de casare de ordine publică.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.3021lit.c și art.306 Cod procedură civilă, recursurile vor fi considerate ca nemotivate și sancționate cu nulitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta și de intervenienții în nume propriu, HG, și, împotriva sentinței civile nr.236/F-CM din 02 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, intervenienții în interes propriu, și, pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
