Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 807/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 807/R-CM
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE- prin DGFP, împotriva sentinței civile nr.1253 din data de 2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.08.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate existența discriminării privind neacordarea creșterilor salariale în raport cu alți magistrați, demnitari, funcționari publici, personal contractual al statului în ceea ce privește majorarea salariilor sau indemnizațiilor cu 5%, 2% și 11%, în baza nr.OG10/2007, nr.OG16/2007, nr.OG27/2007, obligarea pârâților să le plătească sumele de bani aferente creșterilor salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu titlu de prejudiciu în raport cu coeficientul de inflație calculat de la 01.01.2007 și până la plata efectivă, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente acestor sume începând cu luna ianuarie 2007 și până la plata efectivă, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și să înlăture pentru viitor discriminarea aplicată reclamanților ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
La data de 27.08.2007, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a prescripției dreptului la acțiune în condițiile în care, acțiunea reclamanților reprezintă o acțiune în pretenții fiind de competența instanței de drept comun, precum și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin care a solicitat obligarea acestuia din urmă să aloce și să vireze în contul său sumele necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
La data de 30.08.2007, pârâtul chemat în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active atât timp cât nu are nici un contract de muncă încheiat cu reclamanții.
Prin încheierea din 04.09.2007, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale în condițiile în care obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de muncă și a unit toate celelalte excepții invocate cu fondul, dispunând introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a Ministerului Economiei și Finanțelor, în urma încuviințării în principiu a cererii de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr.1253 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - să plătească fiecărui reclamant sumele de bani aferente creșterii salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu titlu de prejudiciu în raport cu coeficientul de inflație calculat de la 01.01.2007 și până la plata efectivă și să efectueze cuvenitele mențiuni cu privire la majorările salariale sus-menționate în cărțile de muncă.
A mai fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - să înlăture pentru viitor, discriminarea aplicată reclamanților, ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
Pârâtul chemat în garanție a fost obligat să aloce și să vireze celuilalt pârât sumele necesare achitării drepturilor sus-menționate.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de acțiune privind obligarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - să plătească reclamanților dobânzile legale aferente sumelor solicitate și ca inadmisibil capătul acțiunii referitor la constatarea discriminării privind neacordarea creșterilor salariale în raport cu alți magistrați, demnitari, funcționari publici, salariați contractuali ai statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați la MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, îndeplinind funcția de procurori în cadrul
Potrivit nr.OG10/31.01.2007, în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică se majorează în trei etape, respectiv cu 5% din 01.01.2007, cu 2% din 01.04.2007 și cu 11% din 01.10.2007, caz în care în categoria persoanelor cu funcții de demnitate publică fiind incluși și magistrații din cadrul, Parchetul de pe lângă, Curtea Constituțională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Procurorii Financiari din cadrul Curții de Conturi.
În baza nr.OG16/31.01.2007 și 27/31.01.2007, valoarea de referință sectorială pentru personalul din administrația centrală a, misiunile diplomatice, consulare de La Curtea de Conturi, se majorează în trei etape, respectiv cu 2,5% de la 01.01.2007, cu 2,5% de la 01.04.2007, cu 8% de la 01.10.2007.
De asemenea, disp. art.39 alin.2 din nr.OG6/2007, modificată prin Legea nr.232/2007, stipulează că salariile de bază ale funcționarilor publici se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare dispozițiile legale cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Totodată, disp. art.5 alin.1 din Legea nr.53/2000, art.38, art.41 din Constituție, art.5 Codul muncii, prevăd că orice salariat care prestează o muncă egală, trebuie să aibă dreptul la o plată egală, instituindu-se principiul egalității de tratament față de toți salariații.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de procurori, având calitatea de magistrați, calitate în baza căreia nu beneficiază începând cu 01.01.2007 de creșteri salariale constând în majorarea salariului, prevăzute de nr.OG10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG27/2007.
Ca atare, atât timp cât reclamanții, în calitate de magistrați, fac parte din categoria personalului bugetar, iar aceștia nu încasează indemnizațiile care li se cuvin, majorate cu coeficienții de5% începând cu 01.01.2007, de 2% începând cu 01.04.2007 și de 11% începând cu 01.10.2007, creșteri de care beneficiază personalul care ocupă funcții de demnitate publică, inclusiv magistrații din cadrul, Parchetul de pe lângă, Curtea Constituțională, înseamnă că are loc o discriminare între reclamanți în calitate de magistrați și ceilalți magistrați din cadrul, Parchetul de pe lângă, Curtea Constituțională, deoarece majorarea salariilor unor magistrați de la anumite instanțe judecătorești și nemajorarea salariilor celorlalți magistrați care funcționează în cadrul altor instanțe, instituie un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de magistrați, creând o inechitate prin favorizarea unor magistrați și defavorizarea altora.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții desfășoară în calitate de magistrați o muncă egală ca și magistrații din cadrul, Parchetul de pe lângă, Curtea Constituțională, înseamnă că și reclamanții au dreptul la o plată egală pentru munca egală pe care o prestează, ca și ceilalți magistrați, plată care include cu titlu de drepturi salariale și majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2001 aplicabile magistraților din cadrul, Parchetul de pe lângă, Curtea Constituțională.
De altfel, nu există nici o justificare obiectivă care să justifice vreun scop legitim pentru a se majora salariile unor magistrați din cadrul anumitor instanțe judecătorești și nemajorarea salariilor celorlalți magistrați, întrucât nr.OG10/2007 nu prevede nici o justificare în acest sens, nici un scop anume pentru care s-a prevăzut majorarea salariilor numai anumitor categorii de magistrați în detrimentul altor magistrați, caz în care acordarea majorărilor salariale stipulate în nr.OG10/2007, numai anumitor categorii de magistrați și neacordarea acestora în favoarea celorlalți magistrați de la alte instanțe, crează o discriminare în cadrul aceleiași categorii de salariați, având drept scop, înlăturarea dreptului reclamanților la plată egală pentru o muncă egală.
Având în vedere aceste considerente, în baza nr.OG10/2007, art.5 alin.1 din Legea nr.53/2000, art.38, 41 din Constituție, prima instanță a admis în parte acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție, așa cum s-a arătat.
Capătul de acțiune privind obligarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă - să plătească reclamanților dobânzile legale aferente sumelor solicitate, a fost respins ca neîntemeiat în condițiile în care a fost obligat la plata actualizată a drepturilor salariale cerute cu titlu de daune interese, caz în care nu se mai justifică plata altor daune cu titlu de dobânzi, iar capătul de acțiune referitor la constatarea discriminării privind neacordarea creșterilor salariale în raport cu alți magistrați, demnitari, funcționari publici, salariați contractuali ai statului, a fost respins ca inadmisibil, deoarece vizează stări de fapt și nicidecum de drept.
Tribunalul a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a, deoarece pe de o parte, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut începând cu 01.01.2007, data acordării drepturilor, caz în care acțiunea a fost formulată în termenul legal de prescripție fiind introdusă la 15.08.2007, iar pe de altă parte, pârâtul chemat în garanție are calitate procesuală pasivă în raport de cererea de chemare în garanție, fiind singurul care poate să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr.1253 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, au formulat în termen recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, actualmente Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Având în vedere că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, competența soluționării cauzei revenea judecătoriei și nu tribunalului.
În mod nelegal tribunalul a dispus obligarea sa la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% din salariul de bază, prevăzute de nr.OG10/2007, depășind atribuțiile puterii judecătorești, o asemenea acțiune fiind inadmisibilă.
Instanța de fond a acordat în mod nelegal aceste creșteri salariale prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, în condițiile în care reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractant și nici din categoria personalului ce ocupă funcții de demnitate publică. Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie discriminare deoarece nu reprezintă o deosebire, excludere efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, etc.
Prin urmare, nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și personalului contractual.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu indicele de inflație, în măsura în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pentru anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.486/27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale, situație în care acordarea sumelor reprezentând indicele de inflație nu se justifică.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod greșit prima instanță a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, cu toate că între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâți nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea chematului în garanție.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice sunt expres prevăzute de Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Se mai arată că Legea bugetului de stat este o lege organică ce poate fi modificată numai în condițiile prevăzute de lege, recurentul neavând nici un fel de atribuții în acest sens. Ca atare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat, se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că primul motiv de recurs vizează încălcarea competenței altei instanțe, în sensul că acțiunea reclamanților trebuia soluționată de judecătorie în primă instanță.
Obiectul cererii de față îl formează obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 în cele trei etape.
Referitor la aceasta, se constată că potrivit art.3 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, "conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă".
Potrivit art.55 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind organizarea judiciară, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din doi judecători și doi asistenți judiciar.
În speță, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în limitele puterii conferite de art.124 și urm. din Constituție și Legea nr.304/2004 pentru organizarea judiciară, republicată și făcând o justă interpretare a dispozițiilor Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a nr.OG83/2000 și nr.OG10/2007.
Fiind vorba de drepturi salariale pe care angajatorul le datorează salariaților, chiar și în situația în care în cauză reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este vorba de un conflict de muncă ce se soluționează de tribunal în componența sus arătată.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea obligării pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând majorările de 2%, 5% și 11% din salariul de bază prevăzute de nr.OG10/31 ianuarie 2007.
Analizând aceasta, se constată că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și procurorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din Declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care Curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1 - personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2 - personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Tribunalul a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata salariului indexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului-chemat în garanție, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Față de aceste considerente, ambele recursuri sunt nefondate și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1253 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/11.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
