Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.821
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.745 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în - Scăieni, Calea, nr.152, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit recurenta-pârâtă SC ""SA și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr-, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 7200 lei RON reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate, actulializate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei SC SA B, iar potrivit contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar acte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul colectiv de muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de.
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art. 168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în contractul colectiv de muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art. 168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea celor susținute s-au depus la dosar înscrisuri.
SC SA a invocat în scris excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de mmuncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamant întemeindu-se pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
După administrarea probatoriilor cu acte, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 745 din 03 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 7200 lei RON drepturi salariale cuvenite și neacordate, suma actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform art. 283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă, ori a unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în contractul colectiv de muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută, întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Având în vedere considerentele arătate, instanța de fond a constatat că acțiunea introdusă la 11.02.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2006, fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat la SC SA, iar prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 se stabilea în cuprinsul art. 268 cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alion.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, contractele colective de muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art. 168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art. 168 al contractului colectiv de muncă pârâta nu a mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2004, cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Recurenta a invocat dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2006.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2003-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Referitor la motivul de recurs privind prescrierea dreptului la acțiune pentru anul 2004, Curtea constată că reclamantul a solicitat drepturile salariale aferente perioadei 2005-2007, în cuantum de 7200 lei, astfel încât această critică subzistă.
Cu privire la valoarea reținută de prima instanță, Curtea constată că valoarea suplimentărilor salariale a fost avută în vedere conform adreselor comunicate de către chiar recurentă instanței de fond.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.745 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în - Scăieni, Calea, nr.152, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - -- -
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
-
de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./30.05.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
