Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date: 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1242/R-CM
Ședința publică din 26 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 551 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2008, la Tribunalul Vâlcea, reclamanții, -, a, -, - și intervenienții în interes propriu -, - și G au chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea și pentru opozabilitate pârâtul Consiliul Național pentru Combatere Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007, la art.1 alin.1 în trei etape, astfel; cu 5 % începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007; obligarea pârâților la plata creșterii salariale în cuantum de 4% prev. de OG3/2006, pentru perioada 01.02.2006-01.04.2006, reactualizate cu indicele de inflație de la data de când trebuiau acordate și până la plata efectivă și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin acte normative succesive, respectiv OG 6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, s- creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză categoriilor profesionale care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 115.pr. civ. prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu i se poate reține vreo culpă în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către Parlamentul României sau Guvern. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente: se face referire la acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale; dispozițiile OG 3/2006 au fost abrogate prin OUG 27/2006; pretențiile reclamanților sunt cu atât mai nefondate cu cât în anul 2006 indemnizațiile magistraților au fost substanțial majorate prin noua grilă de salarizare; reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor; în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000; orice diferență de tratament nu semnifică, automat, încălcarea art. 14 din Convenție, referitor la discriminare.
În cauză s-a formulat întâmpinare și de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. În susținerea acestei excepții, pârâtul relevă instanței că în temeiul dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000 nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece este instituția abilitată și investită de lege să aplice legea în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prev. de nr.OG 137/2000.
Prin sentința civilă nr.552 din 16 iunie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis în parte acțiunea introdusă de reclamanți și cererea de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora creșterile salariale în procent de 4% prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.- 01.04.2006; creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, astfel de 5 % ( față de nivelul lunii decembrie 2006 ) începând cu data de 01.01.2007; de 2 % ( față de nivelul lunii martie 2007) începând cu perioada 01.04.2007 și de 11 % ( față de nivelul lunii septembrie 2007) începând cu data de 01.10.2007, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, față de dispozițiile art.131 din Legea nr. 304/2004, conform cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că nu este întemeiată, motivat de faptul că în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente, s-a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a reținut că este întemeiată față de împrejurarea că, pe de o parte, între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de dreptul muncii, iar, pe de altă parte, această instituție are doar menirea de a se pronunța cu privire la caracterul discriminatoriu al unei fapte printr-o hotărâre a Colegiului Director, în urma unor lucrări de specialitate.
Față de aceste considerente, a fost respinsă acțiunea promovată împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Drăgășani și că sunt îndreptățiți la sporurile solicitate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.155 din Legea 53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, se prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și grefierilor, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu poate fi primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de Ordonanța 10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică în această categorie intrând Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul - al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim Procurorului general și acestuia.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din OG 137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG 10/2007), precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prev. de art. 1 lit. a, b și c din OG 10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art. 20 din legea fundamentală, art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
S-a reținut aplicabile în speță și disp. art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Astfel fiind, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI si Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 fata de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 fata de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, mai puțin pentru viitor, față de împrejurarea că nu s-a creat cadrul legislativ necesar.
Instanța a admis și capătul 2 din cerere privind obligarea pârâților la plata creșterii salariale în cuantum de 4% prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 01.04.2006, având în vedere că pentru restul perioadei din 2006 această indexare de 4% a fost acordată, corectându-se numai în parte discriminarea în raport de dispozițiile OG 3/2006.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct. 4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Instanța a admis acțiunea și față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pe considerentul că, potrivit art.10 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, acest pârât elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare. În consecință, instanța a obligat acest pârât să aloce fondurile necesare acordării diferențelor de drepturi salariale arătate mai sus."
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se constată că recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă, nu a fost formulat în termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, situație în care se va respinge ca tardiv formulat.
Potrivit acestui text de lege, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare.
În speță, comunicarea sentinței către Ministerul Finanțelor Publice s-a făcut la data de 25.06.2008, iar declararea recursului s-a făcut la 11 iulie 2008, deci peste termenul expres prevăzut de lege (filele 117 dosar fond și 155 dosar recurs).
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a susținut că sentința este nelegală pentru următoarele motive:
1. Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, constând în aceea că prima instanță, prin soluția dată în cauză a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a acordat alte drepturi decât cele stabilite prin lege, prin încălcarea flagrantă a principiului separației puterilor în stat și încălcând principiul prevăzut de art.124 alin.3 din Constituția României, conform căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii;
2. Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în aceea că prima instanță a realizat o interpretare greșită a legii prin respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei s-a făcut o interpretare eronată a legii.
S-a susținut că în mod greșit s-a reținut că este vorba de o discriminare în sensul nr.OG137/2000 și nu s-a avut în vedere că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale și nu beneficiau de majorările prevăzute de nr.OG10/2007.
3. Din considerentele sentinței nu rezultă motivele pentru care intimații-reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007 și nu de dispozițiile altor acte normative care acordă indexări salariale, motiv încadrat în art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Primul motiv de recurs invocat și încadrat în art.304 pct.4 Cod procedură civilă, urmează a fi respins întrucât nu se constată că în speță instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin soluția pronunțată în cauză.
Se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.4 Cod procedură civilă atunci când instanța interpretează legea, ci se exercită atribuțiile puterii judecătorești în conformitate cu dispozițiile Legii nr.304/2004.
Al doilea motiv de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă este de asemenea nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța de fond a făcut o interpretare corectă a legii atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, cât și cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei.
Potrivit art.5 din Legea nr.304/2004, Ministerul Justiției asigură buna funcționare și administrare a justiției ca serviciu public, iar potrivit art.131 din aceeași lege activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Sub acest aspect, corect a reținut prima instanță faptul că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că bugetul curților de apel, al tribunalelor și al judecătoriilor este gestionat de către acest minister în calitate de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei nu se constată că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legii și nu se impune schimbarea soluției.
Prima instanță în mod corect a constatat că prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică pentru anul 2007 și că reclamanții, în calitate de grefieri în cadrul Judecătoriei Drăgășani, se află în situații comparabile cu persoanele la care se referă această ordonanță.
Sub acest aspect s-au avut în vedere dispozițiile constituționale care prevăd excluderea privilegiilor și a discriminării, precum și dispozițiile legii fundamentale Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Și motivul de nelegalitate încadrat în art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în raport de considerentele sentinței recurate din care rezultă că au fost arătate motivele de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată în cauză, fiind respectate dispozițiile art.261 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în temeiul art.291 Codul muncii, combinat cu art.312 pct.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de către acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 551 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamanții, A, intervenienții în interes propriu, G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Drăgășani, județul V, pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul V, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1-2, județul V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,- sector 5, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.29/10.09.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
