Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1243/R-CM
Ședința publică din 26 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin V, împotriva sentinței civile nr.36 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să-i plătească diferența rezultând dintre sporul de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu sporul anticorupție de 30% și respectiv, 40% și suma reprezentând sporul de vechime plătit reclamantului în conformitate cu sentința civilă nr.928/6.11.2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.5378/2006, astfel cum această diferență va rezulta din raportul de expertiză ce se va întocmi în cauză.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă cu numărul de mai sus s-a statuat irevocabil că magistrații beneficiază de sporul de vechime în muncă pentru perioada 2001-2004, iar prin sentința civilă nr. 5296 din 9.11.2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 5930/2006 s-a statuat că magistraților în activitate li se cuvine sporul anticorupție de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În sensul celor de mai sus, reclamantul a arătat că indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită magistraților trebuia să fie majorată cu 30% și respectiv 40% pe perioada cât au beneficiat de sporul anticorupție, ceea ce presupune că la stabilirea vechimii în muncă să se ia ca bază de calcul indemnizația de încadrare brută lunară, astfel cum aceasta a fost majorată cu sporul anticorupție de 30% pentru perioada 1 ianuarie 2003 - aprilie 2004 și cu 40% pe perioada 27 aprilie - decembrie 2004.
Întrucât Tribunalul Vâlcea nu a avut în vedere la calcularea sporului de vechime indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporul anticorupție în procentele de mai sus, ci numai indemnizația de încadrare brută lunară fără această majorare, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței de spor vechime rezultată în urma calcului arătat mai sus și sporul de vechime efectiv plătit.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece toate sporurile care sunt prevăzute în lege în favoarea unor categorii de salariați se aplică la salariul de încadrare, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară și nu la venitul total realizat într-o lună de activitate.
Cât privește magistrații, acest pârât a arătat că potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006, aceștia au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență, iar acordarea diferențelor solicitate de reclamant reprezintă o adăugare la lege care determină o îmbogățire fără just temei.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că între acest minister și reclamant nu a existat și nu există niciun raport de muncă, după cum reclamantul nu face nici dovada că i s-ar fi creat un prejudiciu de către acest pârât.
A mai arătat acest pârât că eventualele obligații rezultate ca urmare a raporturilor de serviciu avute de reclamant cad în sarcina ordonatorului de credite, care în speță este Ministerul Justiției și Libertăților.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece potrivit art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, astfel cum aceasta a fost modificată prin nr.OG83/2000, magistraților nu li se mai cuvine spor de vechime.
La cererea reclamantului, în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate, obiectivele acesteia fiind stabilite în încheierea din 26 martie 2007 și precizate în ședința publică din 26 noiembrie 2007, când s-a dispus expertului de către instanță să efectueze și o variantă în care diferența de spor de vechime să se calculeze prin introducerea în indemnizația brută lunară de încadrare a sporului anticorupție în cuantum de 40% pentru perioada 27.04.2004 - 27.09.2004.
Expertiza s-a efectuat în cauză de către expert, iar concluziile acesteia se află la filele 211-213 dosar.
Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, prin sentința civilă nr.36 din 18 ianuarie 2008, respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantului suma de 1561 lei, actualizată până la data pronunțării acestei sentințe și în continuare până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce primilor trei pârâți sumele necesare plății.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 și nr.HG208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare bugetară, precum și cele ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principal de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Chiar dacă obligația acestui pârât nu este una de a da, el are legătură cu raportul juridic dedus judecății, deoarece în cazul în care acțiunea reclamantului va fi admisă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce primilor 3 pârâți sumele necesare plăților.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 928 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea au fost obligați să plătească reclamantului sporul de vechime aferent perioadei 15.09.2003 și până la data intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 (27.09.2004), iar Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a fost obligat să aloce sumele necesare plăților.
Prin sentința civilă nr. 5296 din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 5930/2006, aceiași pârâți au fost obligați să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 23.605 lei, actualizată cu indicii de inflație la zi, ca urmare a neacordării sporului anticorupție de 30% și respectiv 40%.
De asemenea, s-a reținut că sporul de vechime acordat reclamantului s-a calculat fără luarea în considerare a acestor sporuri.
Cât privește sporurile de 30% și respectiv 40%, tribunalul a constatat că primul se calculează la indemnizația brută lunară, în timp ce sporul de 40% acordat magistraților retroactiv, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG24/2004 s-a majorat indemnizația de încadrare brută lunară.
În consecință, cererea reclamantului a fost privită ca întemeiată numai în parte, deoarece după intrarea în vigoarea a nr.OUG 24/2004, respectiv 27 aprilie din acest an, sporul de vechime trebuia calculat la indemnizația de încadrare brută lunară care cuprinde și sporul de 40%.
Expertul desemnat în cauză a calculat o diferență între sporul de vechime raportat la indemnizația de încadrare brută lunară în care este inclus și sporul anticorupție de 40% și cel efectiv primit de reclamant prin sentința civilă nr. 928 din 6.11.2006, de 1561 lei, actualizată până la data pronunțării acestei sentințe, diferență aferentă perioadei 27.04.2004 - 27.09.2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantului diferența spor vechime, astfel cum aceasta a fost calculată de expert prin includerea în indemnizația de încadrare brută lunară a sporului anticorupție de 40% pentru perioada 27.04.2004 - 27.09.2004 și suma efectiv primită cu acest titlu, diferență calculată la suma de 1561 lei, actualizată până la data pronunțării acestei sentințe, sumă ce se va actualiza în continuare până la data plății efective.
Instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce primilor trei pârâți sumele necesare plății diferenței spor vechime, astfel cum aceasta a fost stabilită de expert, ce se va actualiza până la data plății efective și integrale.
Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2008, reclamantul a solicitat instanței completarea sentinței civile nr.36 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu expert, capăt de cerere asupra căruia instanța a omis să se pronunțe.
Prin sentința civilă nr.339 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis cererea formulată de reclamant și a completat dispozitivul sentinței civile nr.36 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în sensul că a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea, și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert în sumă de 503,4 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând cererea formulată de petent în raport de dispozițiile art.2812Cod procedură civilă, a constatat că aceasta este întemeiată deoarece, prin sentința civilă a cărei completare s-a solicitat, instanța a omis a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de expert, care au fost dovedite cu chitanțele aflate la filele 45 și respectiv, 296 dosar fond.
Totodată, tribunalul a reținut că cererea a fost formulată cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru a formula recurs împotriva acestei sentințe, care i-a fost comunicată petentului la data de 15.02.2008.
Împotriva sentinței civile nr.36 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.304 pct.7 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, cât și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Motivând recursul, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților susține, în esență, că sumele reprezentând sporul de 30%, respectiv 40% nu pot intra în baza de calcul a indemnizației brute, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Chiar dacă reclamantul a obținut prin hotărâri judecătorești sporul de vechime, urmează a se observa că potrivit dispozițiilor legale sporul de 30-40% nu poate fi inclus în calculul salariului de bază brut în funcție de care se acordă sporul de vechime în muncă. De regulă, sporurile sunt elemente accesorii ale salariului de bază care se calculează în cote procentuale stabilite de lege în funcție de salariul de bază. Prin urmare, sporul anticorupție nu făcea parte din indemnizația de încadrare brută lunară, cum eronat s-a considerat, ci reprezenta un adaos la indemnizația de încadrare brută lunară.
La rândul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V susține că hotărârea este nelegală întrucât s-a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
De aceea, în considerarea celor expuse mai sus se solicită admiterea recursurilor și pe fond respingerea acțiunii.
Prin încheierea din 2 iulie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI, în baza prevederilor art.II alin.3 din nr.OUG75/11 iunie 2008, scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 9 iulie 2008, cu termen la 5 ianuarie 2009.
Prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției față de dispozițiile art.115 alin.4 și 6 și art.21 alin.3 din Constituția României.
Prin aceeași încheiere a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.4233 din 30 martie 2009, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținând că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, decizie care, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, este definitivă și obligatorie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI la data de 8 mai 2009.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, iar recursurile sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, sumele de 30%, respectiv 40% nu pot intra în baza de calcul a indemnizației brute lunare, sporul de anticorupție al judecătorilor ce compuneau completele ce judecau infracțiunile prevăzute de Legea nr.78/2000 era un adaos de natură salarială neinclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
În măsura în care indemnizația de încadrare brută lunară ar fi cuprins și sporul de anticorupție ar fi existat un text de lege expres în acest sens care să instituie această excepție, așa cum este cazul sporului de fidelitate. Chiar dacă reclamantul susține că a obținut prin hotărâri judecătorești sporul de vechime, potrivit dispozițiilor legale sporul de 30-40% nu poate fi inclus în salariul de bază brut în funcție de care se acordă sporul de vechime în muncă. De regulă, sporurile sunt elemente accesorii ale salariului de bază, care se calculează în cote procentuale stabilite de lege în funcție de salariul de bază. De asemenea, sporul de vechime se calculează la indemnizația de încadrare brută lunară, așa cum este această noțiune definită de legiuitor la art.3 din nr.OUG27/2006 și nu la un venit rezultat din însumarea indemnizației de încadrare brute lunare cu sporul anticorupție acordat de instanța judecătorească. Valoarea sporului de vechime se determină prin aplicarea cotei de calcul la indemnizația de încadrare brută lunară corespunzător timpului lucrat în program normal de muncă, și care nu include și sporul anticorupție. În atare condiții se apreciază că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă se vor admite recursurile, se va casa sentința, iar pe fond se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.36 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V, B-dul. T nr.1, -.12,.C,.10, județul V și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./17.09.2009
Jud.fond: -
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
