Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1244/R-CM
Ședința publică din 26 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, împotriva sentinței civile nr. 591 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 23.04.2008, reclamantele I, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună acordarea sporului de 50% din salariul de bază lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispoziții legale care au rămas și sunt în vigoare.
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata indexată (actualizată) a sporului de 50% menționat, începând cu data la care trebuiau plătite drepturile și până la momentul achitării lor efective.
Reclamantele au cerut ca drepturile bănești solicitate și indexarea cuvenită să li se acorde de la data încadrării pe funcție, după cum urmează: -I - de la 16 iulie 2007, - de la 16 iulie 2007, - de la 5 noiembrie 2007, - de la 26 februarie 2008, - de la 25 martie 2008, toate până la zi și pe viitor în același procent de 50%.
S-a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest text legal a fost abrogat expres prin art. I pct.42 din OG nr. 83/2000, începând cu data de 1 octombrie 2000.
Reclamantele consideră că abrogarea este neconstituțională și discriminatorie, întrucât dreptul la sporul în discuție le-a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art. 72 pct.3 lit.h și i din Constituția României în forma aflată în vigoare la vremea respectivă, iar Ordonanța nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituția în vigoare la data respectivă.
Sub acest aspect s-a încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice consacrat în art. 51, art. 72, art. 74 și art. 114 din Constituția în vigoare la data respectivă, în Legea nr. 24/2000, precum și în constituția revizuită, deoarece ordonanța menționată a reglementat într-un domeniu de nivel superior.
Reclamantele apreciază că neacordarea sporului solicitat este și discriminatorie, întrucât este acordat unei largi categorii socio-profesionale, respectiv, prin art. 25-27 din Legea nr. 138/1999 este reglementată acordarea unor sporuri pentru activități cu un grad ridicat de risc ori pentru activități care solicită o încadrare psihică foarte ridicată, sporul cuprins între 16% - 50% pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și personalul civil din aceste instituții; pentru funcționarii publici cu statut principal din sistemul administrației penitenciare, pentru polițiști, pentru personalul din serviciile de probațiune, care potrivit fișei postului desfășoară activități în penitenciar, pentru personalul didactic ce beneficiază la fiecare tranșă de vechime în învățământ de un spor de 3% din salariul de bază, etc.
În drept au fost invocate dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 republicată, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.55 din Codul Muncii, reclamantele concluzionând în sensul că există o discriminare și sunt îndreptățite la plata despăgubirilor bănești cuvenite.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției, în temeiul art.115 Cod pr. civilă, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, pe considerentul că temeiul juridic invocat de către reclamanți, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Susținerile reclamanților, conform cărora au fost încălcate prevederile constituționale, sunt vădit neîntemeiate, deoarece potrivit art.115 din Constituția revizuită, Guvernul are competența legislativă delegată de a interveni prin ordonanțe simple în baza unei legi speciale de abilitare în materii ce nu fac obiectul legilor organice; Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice.
Același pârât a mai arătat că finalitatea modificării legislației de salarizare a magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, ci, dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamantele la acel moment.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamante ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În susținerea acestei excepții, pârâtul a susținut instanței că între reclamante și Statul Român nu există raportul de muncă care să justifice calitatea procesuală pasivă a Statului Român. Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, întrucât ordonatorul principal de credite al reclamantelor nu a prevăzut acordarea acestor sporuri de stres calculate la salariul de bază. Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, ca excepție peremptorie și dirimantă, în sensul că se realizează o imixtiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative și își depășește atribuțiile prin pronunțarea unei hotărâri prin care să constate sau nu că un text de lege este în vigoare. În consecință, a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii.
S-a formulat întâmpinare și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod pr.civilă, prin care s-a învederat că reclamanta I s-a aflat în raporturi de muncă cu instanța supremă numai pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 1 octombrie 2007, la această din urmă dată fiind transferată la Tribunalul Vâlcea.
Cu privire la acordarea dreptului solicitat de către reclamanta I s-a învederat instanței că Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21 din 10 martie 2007 în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar un punct de vedere prin care, în esență, a susținut că în cauză trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința prevăzute de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În acest sens, OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.591/23.06.2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulată de reclamante.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantei I sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, actualizat în funcție de indicele de inflație, aferent perioadei 16.07.2007 - 1.10.2007.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea au fost obligați să plătească aceleiași reclamante, același spor de 50% actualizat în funcție de indicele de inflație, începând cu 1 octombrie 2007 - la zi și pe viitor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București să plătească reclamantei sporul de 50%, actualizat în funcție de indicele de inflație, aferent perioadei 16 iulie - 1 octombrie 2007.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea au fost obligați să plătească aceleiași reclamante sporul de 50%, actualizat, începând cu 1.10.2007 - la zi și pe viitor.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea au fost obligați să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, actualizat, începând cu data de 26.02.2008 și până la data încetării contractului individual de muncă pe durată determinată.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 5.11.2007 - la zi și pe viitor.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea au fost obligați să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, începând cu data de 26.03.2008 și până la data încetării contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, actualizat în funcție de indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, judecata pe fond a pricinii.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că nu este întemeiată, motivat de faptul că în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantelor, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate, are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind respinsă excepția pe care a invocat-o în acest sens.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele, în calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, conform prevederilor art.3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art. 155 Codul Muncii nu era prevăzut în Legea nr. 50/1996. Prin OG nr. 56/1997 care a completat OG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, prin art. 421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a introdus dreptul reclamanților de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG nr. 75/1997 și Legea nr. 154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG nr.177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a din OUG nr. 27/2007.
Susținerea reclamantelor că în acest mod dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000 și până la data de 1.02.2007 este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994. Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Referitor la cererea reclamantelor de a se acorda acest spor și pentru viitor, tribunalul a constatat că în raport de decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii, în dosarul nr.5/2008, drepturile judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți, precum și ale personalului auxiliar de specialitate cu privire la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară au caracter de permanență și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, din interpretarea acestor statuări ale instanței supreme rezultând că sporul menționat se cuvine și pentru viitor reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 8, 9 și art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- sentința este dată cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cod procedură civilă, respectiv cu încălcarea competenței altei instanțe, având în vedere că la data pronunțării acesteia competența soluționării acțiunii era a Curții de APEL PITEȘTI, potrivit art.I din nr.OUG75/2006;
- reclamantele nu au interes în formularea acțiunii față de împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.21/10.03.2008, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000;
- în mod greșit a respins instanța excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, fără a motiva în drept această respingere, deși între reclamante și recurent nu există raporturi de dreptul muncii, iar acțiunea este și prematură deoarece Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamante, conform legii bugetului de stat.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs ce trebuie încadrat în dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă, sentința fiind criticată pentru încălcarea competenței altei instanțe, este nefondat.
Chiar dacă nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 20.06.2009, trebuie reținut că, potrivit art.115 al.5 din Constituția României din 1991, republicată în 2003, ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgență a Camerei competentă să fie sesizată și după publicarea în Monitorul Oficial al României.
În lipsa dovezii privind depunerea ordonanței de urgență la Camera competentă să fie sesizată, înainte de pronunțarea sentinței instanței de fond, nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Mai mult, dispozițiile art.I din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie și ca o consecință a acesteia, competența soluționării în primă instanță a cauzelor de natura celor de față aparține tot tribunalului.
Cea de-a doua critică privind lipsa interesului reclamantelor în formularea acțiunii este nefondată în condițiile în care reclamantele aveau un drept legal la acordarea sporului de 50%, iar angajatorul nu le acordă acest spor.
În acest sens trebuie reținut că reclamantele au promovat acțiunea la data de 23.04.2008, deci după data pronunțării Deciziei nr.21/10.03.2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a recunoscut acest spor și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Și ultimul motiv de recurs privind respingerea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului și nemotivarea acestei soluții este nefondat.
Astfel cum rezultă din considerentele instanței de fond, filele 4 și 5, tribunalul a motivat în fapt și în drept soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale a recurentului, iar această soluție este legală față de rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea proiectelor legii bugetului de stat și proiectului legii de rectificare a acestuia.
Deși nu există raporturi de muncă între reclamante și recurent, acesta din urmă nu a fost obligat la plata drepturilor în litigiu, ci doar să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor în litigiu.
Față de aceste considerente se constată că și motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă sunt nefondate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat, pentru că, în cauză, nu este vorba de interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății, de schimbarea naturii ori înțelesului acestuia, ci de obligare la plata unor drepturi salariale, având ca temei legea.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.591 din 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele I, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Vâlcea din Râmnicu V,-, județul V, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 2, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr.5, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, - -, nr.1, județul V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, precum și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.16/03.09.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
