Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1285/R-CM
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.488 /CM din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avându-se în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 01.02.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, -, -, -, -, G -, -, a, Ciuflea, I, a, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au beneficiat de acest spor potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, însă acest text a fost abrogat prin OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Reclamanții au mai arătat că și Înalta Curte de Casație și Justiție le-a recunoscut dreptul la acest spor prin soluția adoptată în cadrul recursului în interesul legii promovat pentru unificarea practicii privitoare la această problemă iar același spor trebuie să le fie acordat și pentru viitor.
La data de 25.03.2008, aaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu, iar după ce instanța i-a pus în vedere formularea acesteia potrivit art.112 pr.civ. s-a constatat că aceasta solicită, în contradictoriu cu aceiași pârâți, obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
La data de 25.03.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, și, având pentru instanță aceleași solicitări, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Cele două cereri de intervenție în interes propriu au fost analizate sub aspect formal și încuviințate în principiu în ședința publică din data de 29.05.2008.
La data de 08.04.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite. S-a mai solicitat de către acest pârât ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
La data de 17.04.2008 s-a formulat întâmpinare și de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitându-se de către acesta respingerea acțiunii reclamanților având în vedere că art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod expres, iar esențial este ca actul normativ de abrogare să aibă o forță juridică identică cu actul abrogat sau mai mare iar o ordonanță de Guvern poate abroga o lege întrucât ambele au forță juridică identică
În cauză a formulat întâmpinare la data de 21.04.2008 și pârâtul Ministerul Justiției, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, susținând că art.47 a fost abrogat în mod expres și total prin OG83/2000, iar abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea acestui spor reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba doo pțiune a legiuitorului.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.488/CM/29.05.2008, a admis acțiunea și cererile de intervenție și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților și intervenientilor (în funcție de instanțele la care au activat fiecare dintre aceștia) drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul brut lunar, începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt judecători, respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Pitești, Câmpulung, Curtea de A și
Prin sentința civilă nr.691/CM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților și intervenienților din această cauză sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică pentru perioada 19.07.2004 - 01.02.2007.
Prin aceeași sentință a mai fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare pentru efectuarea plăților.
Tribunalul a apreciat că și prezenta acțiune a reclamanților și intervenienților este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și intervenienților.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți și intervenienții în interes propriu, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții și intervenienții în interes propriu au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Reținând că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a dat preponderență și a aplicat acest din urmă text.
S-a constatat că în cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt îndreptățiți să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, acțiunea și cererile de intervenție au fost admise, în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților și intervenienților (în funcție de instanțele la care au activat fiecare dintre aceștia) drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul brut lunar, începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin.4 Codul muncii
Potrivit art.40 alin.2 Codul muncii, coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.92/1976, pârâta Curtea de Apel Piteștia fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți, astfel că a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în condițiile în care acesta nu este în raporturi de muncă cu reclamanții;
- Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român, pe care îl reprezintă în condițiile art.25 din Decretul nr.31/1954, și nici cu bugetul de stat, rolul recurentului fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, potrivit procedurii reglementate prin Legea finanțelor publice nr.500/2002;
- ordonatorul principal de credite al reclamanților nu este recurentul, neputând fi obligat la plată pentru salariații altui ordonator principal, iar Guvernul este răspunzător de repartizarea sumelor către ordonatorii principali;
- capătul de cerere privind obligarea recurentului la includerea în bugetul de stat și la virarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate este inadmisibil deoarece, potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, legile bugetare pot fi modificate prin legi de rectificare de către Parlament.
Recursul este nefondat.
Prima critică din recurs este nefondată pentru că, în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului față de atribuțiile acestuia astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2002, precum și față de dispozițiile art.131 al.1 din Legea nr.304/2004.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar în situația obligării la plată a pârâților, fără obligarea recurentului de față la alocarea fondurilor necesare, pârâții ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Ca atare, recurentul a fost obligat la alocarea fondurilor necesare și nu la plata dreptului solicitat, în virtutea atribuțiilor acestuia și nu în baza unor raporturi de muncă între părți.
Și cea de-a doua critică din recurs este nefondată în condițiile în care din motivarea instanței de fond nu rezultă că în analiza excepției lipsei calității procesuale a recurentului acesta ar fi fost confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Cea de-a treia critică din recurs este nefondată pentru că, așa cum s-a mai arătat, recurentul nu a fost obligat la plata drepturilor solicitate de reclamanți, la aceasta fiind obligați ceilalți pârâți din cauză, ci la alocarea fondurilor necesare potrivit atribuțiilor acestuia.
Și ultima critică din recurs este nefondată în condițiile în care, prin sentința recurată sunt avute în vedere dispozițiile legale privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Examinând cauza sub toate aspectele, față de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și în limitele motivelor de recurs formulate în cauză, se constată că nu există alte cauze de casare sau modificare ale sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.488 /CM din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
/08.10.2009.
Jud.fond:.
Gh.
Președinte:Lică Togan
Judecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
