Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1287/R-CM
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN DGFP A, împotriva sentinței civile nr. 465/CM din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avându-se în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2008, Sindicatul A, în numele și pentru reclamantul - membru de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, în cele 3 etape: 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din 2007, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin acte normative, respectiv OG nr.6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, a arătat reclamantul, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că și Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, acest minister neavând nici un fel de obligație de garanție în baza legii sau a unui contract.
La termenul de judecată din 07.03.2008 Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat o cerere prin care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Prin întâmpinare, Guvernului României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței (solicitându-se declinarea competenței în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel), excepția lipsei capacității juridice civile a sa (fiind organ colegial, fără personalitate juridică), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru următoarele considerente:
- prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare;
- reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000;
- în afara legii nu se poate vorbi de discriminare,
- în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile au fost analizate de către tribunal la data de 22.05.2008, fiind respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât, potrivit art.10 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare, având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare acoperirii sumelor solicitate de reclamanți, precum și excepția necompetenței materiale a instanței. A fost admisă ca întemeiată excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României și s-a apreciat că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție nu este o veritabilă excepție.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.465/CM din 26 mai 2008, admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să acorde reclamantului creșterile salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% de la 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, acesta fiind obligat să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare efectuării plăților.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că reclamantul face parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Topoloveni, iar potrivit art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamantului, noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare, este inclus și reclamantul.
Salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și personalului auxiliar de specialitate, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită de către prima instanță deoarece creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamantului de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit. a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii, întrucât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamant.
Împotriva sentinței civile nr.465/CM din data de 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Se arată, în motivarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, în esență, pentru următoarele:
- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Obligarea de către instanța de fond a pârâților la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu, ca urmare a neindexării pe anul 2007 constituie o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Câtă vreme drepturile solicitate de reclamant nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege nu doar pentru trecut, dar și pentru viitor, a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
- Hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului stabilit de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, situație în care în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu ocrotit prin art.41 din Constituția României și art.154 din Codul muncii.
- Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, din motivarea instanței de fond nu rezultă considerentele pentru care intimatul-reclamant este mai îndreptățit să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007 și nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
- În mod greșit tribunalul a obligat pârâții la plata sumelor pretins a fi datorate cu indicele de inflație de la data plății, cu referire la dispozițiile art.269 alin.1 din Codul muncii și art.1082 din Codul civil.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În recursul formulat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A se critică sentința instanței de fond ca nelegală, față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și s-a admis cererea de chemare în garanție a
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Nu s-a avut în vedere că ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Pe de altă parte, Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor invocate și a constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin încheierea din 2 iulie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI, în baza prevederilor art.II alin.3 din nr.OUG75/11 iunie 2008, scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 8 iulie 2008, cu termen la 13 noiembrie 2008.
La acest termen, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008.
Prin încheierea de ședință din aceeași dată, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008, iar în baza art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 republicată a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea acestei excepții.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.5115 din 30 aprilie 2009, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținând că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale.
Față de această decizie, având în vedere prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, s-a reținut că instanța competentă material să soluționeze recursurile declarate împotriva sentinței pronunțată de tribunal nu se mai stabilește în raport de prevederile art.I și II din nr.OUG75/2008, ci de dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI la data de 30 iunie 2009.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, curtea constată următoarele:
Referitor la motivul de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești se constată că Tribunalul Argeș nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Motivul de recurs vizând aplicarea greșită a legii este de asemenea nefondat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și personalului auxiliar de specialitate, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Reclamantul se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamantul a beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamantului în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamantul fiind exclus numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților și personalului auxiliar de specialitate de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Motivul de recurs referitor la nemotivarea sentinței instanței de fond este de asemenea nefondat.
În considerentele sentinței civile atacate se arată motivele de fapt și de drept care au dus la admiterea acțiunii reclamantului, cât și considerentele pentru care intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea indexărilor conform nr.OG10/2007, situație în care și acest motiv de recurs urmează a fi respins.
Ultima critică este neîntemeiată deoarece obligarea la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației s-a făcut în mod corect, întrucât funcția indexării este de atenuare a efectelor inflației. Pentru considerentele vizând rolul indexării, se va reține că stabilirea despăgubirilor pentru neplata drepturilor salariale cuvenite, despăgubiri constând în actualizarea cu indicele de inflație reprezintă o corectă aplicare a prevederilor art.161 (4) Codul muncii.
Recursul formulat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A este nefondat pentru că, în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice față de atribuțiile acestuia, astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005, nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, precum și față de dispozițiile art.131 al.1 din Legea nr.304/2004.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a celor doi pârâți, fără obligarea recurentului de față la alocarea fondurilor necesare, pârâții ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate de reclamant.
Este adevărat că legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată de către pârâtul-recurent, dar rectificarea acestei legi implică și întocmirea proiectelor de rectificare a bugetului, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Finanțelor Publice.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între reclamant și recurent, recurentul-chemat în garanție este cel ce răspunde de proiectele de rectificare ale bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
În mod corect a reținut prima instanță că potrivit art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
Mai mult, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.465/CM din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, în calitate de membru al Sindicatului A, pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
