Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1317/R-CM

Ședința publică din 05 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 3: Ion

Judecător: -

Grefier:

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, MB., cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, în Râmnicu V, nr.1, județul V și pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.398/6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți, recurenta-pârâtă Curtea de APEL PITEȘTI, intimatul-pârât Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod producă civilă.

Curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lor.

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de față:

Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.398/90/6.02.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați să le plătească sporul de lucru la calculator în procent de 15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 - februarie 2008 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective a acestora, obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și obligarea pârâților la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu 3 ani anterior acestei date.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, începând cu anul 2003 lucrează numai la calculator, în toate cele 8 ore de program zilnic și cu toate acestea, nu au primit drepturile aferente acestei munci, drepturi de care alți salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție beneficiază.

S-a susținut că în domenii precum sănătatea, petrochimia și altele se plătește acest spor, invocându-se în acest sens Ordinul Ministrului Sănătății nr. 414/2006 și prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică.

Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauză care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare.

Reclamanții au invocat și împrejurarea că, deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestora, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 Codul muncii.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în susținerea căreia a adus următoarele argumente:

nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece, potrivit dispozițiilor art.16-20 din nr.OG137/2000 republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute în același act normativ, Consiliul având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.

S-au invocat și prevederile art.27 din nr.OG137/2000, potrivit cărora, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze existența discriminării.

În acest context, a solicitat să se admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:

În absența unui text de lege prin care să fie recunoscut distinct sporul de calculator solicitat prin acțiune, reclamanții nu pot beneficia de un astfel de drept.

Prin reglementarea de la art.22 alin.1 din nr.OUG8/2007 s-a prevăzut că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, astfel că sporul cerut de reclamanți li se acordă deja efectiv acestora.

Pe de altă parte, nr.HG1136/2006 reglementează măsurile preventive sau de reparație care vizează durata expunerii la radiații și echipamentul de protecție, fără a reglementa un spor special.

În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamanți în sensul că salariații din alte domenii primesc sporul solicitat prin acțiune, pârâta a învederat că nici această susținere nu poate fi primită deoarece, astfel cum a motivat anterior, reclamanții beneficiază deja de sporul cerut în baza legii speciale de salarizare.

Prin sentința civilă nr.398/6 mai 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de și obligați pârâții Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților despăgubiri constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 și până la data pronunțării sentinței, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților și privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.16-20 din nr.OG137/2000 republicată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o instituție abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, el neputând fi ținut obligat la repararea vreunui prejudiciu prin obligarea lui la acordarea de despăgubiri sau la restabilirea situației anterioare.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, precum și a prevederilor art.27 din nr.OG137/2000, rezultă că, cu toate că nu poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus prezentei judecăți, el trebuie să fie doar citat în cauză în calitate de monitor al pricinilor având drept obiect discriminarea și nu în calitate de parte pârâtă, situație față de care urmează să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, consecința admiterii acestei excepții de fond fiind respingerea acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâtului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Sub aspectul fondului cauzei, tribunalul a reținut că, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea.

Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată prin nr.OG8/2007.

Potrivit prevederilor art.6 alin.1 Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecția împotriva concedierilor ilegale.

De asemenea, legea reglementează protecția sănătății și a securității în muncă, sub aspectul acestora sporurile la salariu putând fi stabilite până la limita maximă permisă de lege pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, sporurile putând fi cumulate deoarece ele se datorează unor cauze diferite care generează drepturi distincte.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că sporul de calculator de 15% solicitat de reclamanți este întemeiat deoarece, aceștia desfășoară zilnic activitate permanentă în fața calculatorului, pe parcursul celor 8 ore de program.

În condițiile în care un astfel de spor a fost recunoscut și acordat prin dispoziții legale speciale unor categorii de salariați care lucrează în domenii precum, sănătatea ori petrochimia, avându-se în vedere considerentul desfășurării efective a activității zilnice la calculator, din aplicarea dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000 a rezultat că reclamanții au suferit o discriminare în ceea ce privește neacordarea aceluiași spor pentru desfășurarea muncii în condiții identice cu cei care beneficiază deja de plata sporului de calculator.

Astfel fiind, s-a admis în parte acțiunea și să fie obligați pârâții Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților despăgubiri constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 și până la data pronunțării hotărârii, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

Actualizarea s-a acordat având în vedere faptul că de la data la care sumele erau datorate și până la data plății efective a acestora, puterea economică de cumpărare a monedei naționale a scăzut, iar repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți impune și actualizarea sumelor datorate.

Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, sub aspectul sporului de 15%, tribunalul a constatat că prin dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă s-au reglementat situațiile speciale în care se pot face înscrieri în carnetul de muncă.

Având în vedere caracterul de despăgubiri al drepturilor care se vor acorda prin prezenta hotărâre reclamanților, tribunalul a reținut că în carnetele de muncă nu se înscriu decât sumele cu titlu de drepturi salariale și nu de despăgubiri rezultate ca urmare a constatării discriminării.

Astfel fiind, s-a respins capătul de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.

Sub aspectul capătului de cerere referitor la acordarea a 3 zile de concediu în plus la concediul de odihnă, tribunalul a constatat că reclamanții beneficiază anual, potrivit dispozițiilor Legii nr.567/2004 de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar față de situația că nici nr.HG1028/2006 și nici Legea nr.319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar, a fost respins și acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Reclamanții, în dezvoltarea recursului formulat au susținut că plata actualizată a sporului de calculator în procent de 15% din salariul de bază se cuvenea a fi acordată și în continuare pentru aceleași raționamente exprimate și în cererea de chemare în judecată și efectuate mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților, așa cum s-a conturat în practica altor instanțe din țară.

Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa criticat hotărârea ca fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât actul normativ care prevede salarizarea reclamanților, personal auxiliar de specialitate, respectiv nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, nu recunoaște distinct sporul de calculator solicitat de reclamanți prin acțiunea introductivă.

Dimpotrivă, art.22 alin.1 din nr.OG8/2007 prevede deja pentru aceștia un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, plătibil o singură dată în cazul constatării întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sa.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, urmând a fi admis, iar recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele comune ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate care își desfățoară activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin acțiunea formulată au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 15%, justificat de aceea că lucrează la calculator în toate cele 8 ore ale programului de lucru.

Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor nr.HG1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.

OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, spor ce se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Textul de lege a prevăzut la alin.2 condiția ca cel puțin 70% din activitate să se desfășoare în asemenea condiții pentru ca apoi, să se stabilească de către Ministrul Justiției sau, după caz, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, alte condiții de acordare a sporului.

acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

La stabilirea condițiilor de acordare sporului noua reglementare - alin.2 al art.7 din OUG nr.27/2006 - nu a mai preluat prevederea privind desfășurarea activității în condițiile menționate pe o durată de cel puțin 70%.

Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate, rezultă că, în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată.

Cum reclamanții primesc deja acest spor pentru alte condiții vătămătoare de muncă, noua pretenție nu are bază legală.

Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc profesional constatat în urma evaluării activității la calculator, măsuri reglementate de nr.HG1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare și de legea - cadru nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât vizează asigurarea protecției sănătății lucrătorilor și evitarea riscurilor profesionale. Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiții vătămătoare, de aceea nu au caracter de spor salarial.

Pentru aceste considerente nu va fi reținut tratamentul diferențiat, pentru a se putea vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, sporul fiind deja plătit.

De altfel, nu s-a probat situația de comparabilitate dintre judecători și salariații care lucrează în domeniile contabilitate și informatică sub aspectul duratei de utilizare a calculatorului în programul de lucru.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și pe cale de consecință va respinge recursul declarat de reclamanți.

Va modifica sentința civilă nr. 398/6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în sensul că va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul și respinge ca nefondat recursul reclamanților, MB., cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, în Rm.V, nr.1, județul V formulat împotriva sentinței civile nr.398/6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Modifică sentința de mai sus și pe fond respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

,

Grefier,

/07.10.2009

GM/6 ex.

Jud.fond:

Președinte:Georgiana Nanu
Judecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Pitesti