Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 144/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 144
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantele:-, -, și, pârâți fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor calculator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar, prin registratura instanței, punctul de vedere cu privire la acțiune;- pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, a depus întîmpinare;- pârâtul Ministerul Justiției a depus desemeni întîmpinare, duplicatele întîmpinărilor fiind comunicate reclamantelor administrativ. Reclamantele au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Justiției,pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fondul acțiunii.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 02.10.2008, reclamanții către, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu să se constate și să se anuleze situația creată, prin discriminare, în sensul obligării primilor trei pârâți la plata sporului de calculator în procent de 15% aplicat la salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, pentru perioadele lucrate.
Mai solicită reclamanții ca primii trei pârâți să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii trei ani, în funcție de data intrării fiecăruia în activitate.
În fine, solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății acestor despăgubiri.
Motivează reclamanții că au calitatea de judecători. Că deși lucrează în instanță, folosind majoritatea timpului computerele, încă din 2004 nu au primit drepturile aferente acestei munci, încasate de alți salariați.
Astfel, sporul de calculator este încasat de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Serviciul contabilitate și informatică (conform unei decizii interne), salariații Ministerului Justiției (conform unui ordin intern),salariații din domeniul sanitar ( nr. 414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006), salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art. 50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare,conform Hotărârii Guvernului nr. 1028/2006.
Deși lucrează în condiții grele, totuși nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Precizează faptul că, fac parte din categoria personalului unităților de justiție (unități bugetare, finanțate de la bugetul de stat, raporturile de muncă fiind guvernate de art. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii.
În aceste condiții, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de principiile Codului Muncii, prestând o muncă, astfel că, efect al acestor premise ia naștere dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără discriminări, limitări sau restrângeri datorate devalorizării monedei naționale.
Aceleași premise dau naștere dreptului la un tratament egal în materie de salarizare conform art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. "a", art. 40 alin. 2 lit. "c" și "f", art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Codul muncii.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special,pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Conform hotărârii Guvernului nr. 1028/2006 și a Directivei 1990/270/CEE a Consiliului Europei privind protecția muncii și solicitările privind sănătatea pentru munca efectuată cu echipament de afișare: Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare. Toate radiațiile, cu excepția părții vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce privește protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Masa sau suprafața de lucru trebuie să aibă o suprafață puțin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente și să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor și echipamentului auxiliar. pentru documente trebuie să fie stabil și ușor de reglat și trebuie poziționat astfel încât să diminueze mișcările incomode ale capului și ochilor. Trebuie să existe spațiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziție confortabilă.
Având în vedere dispozițiile prevăzute în art. 40 pct. 2 lit. "c" din Codul muncii pârâta "are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege", solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 - aprilie 2008 și în continuare, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și acordarea a cel puțin 3 zile suplimentare la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul arată că sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum era reglementat de art. 30 din nr.OUG 177/2002 și art. 48 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior de art. 22 din OG8/2007, iar nu un spor distinct, care nu este reglementat ca atare de nici un alt act normativ.
Mai arată Pârâtul că reclamanții beneficiază de sporul de 15% care este acordat în urma efectuării la instanța unde acestea funcționează a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite, grele, vătămătore sau periculoase. Stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere pârâtul arată că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile din legile speciale, și nu din codul muncii care au caracter general. În acest sens invocă art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Pârâtul arată că sunt nejustificate și pretențiile de actualizare a sumelor solicitate și în aceeași măsură și acordarea pe viitor a sporului.
Pârâtul Ministerul Economiei și finanțelor a invocat la termenul din 30.09.2008 excepția lipsei calității procesuale pasive, dat fiind Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a nr.OUG 75/2008.
A mai invocat pârâtul inadmisibilitatea acțiunii în contextul pronunțării deciziei Curții Constituționale nr.818/03.07.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Răducăneni.
Salarizarea judecătorilor în perioada 2004 - 2008 fost reglementată prin OUG 177/2002, OUG 43/2002, Legea 508/2004 și OUG 27/2006. Nici unul dintre aceste acte normative nu a prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Discriminarea invocată de reclamanți nu poate fi reținută.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Or, statutul judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art.6 alin.2 Codul muncii.
Mai mult, nu a fost dovedită existența ordinelor interne la care s-a făcut referire, iar textele invocate (art.14 alin.1 din Legea 56/1996 și art.48 alin.1 din Legea 50/1996 și nu Legea 50/1995, cum greșit s-a arătat în acțiune) fac referire la sporul de 15% acordat pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Or, atât judecătorilor, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art.7 alin.1 din OUG 27/2006, respectiv art.22 alin.1 din OG 8/2007.
Cât privește dispozițiile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; ori, în speță, reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevăzute de legislația specifică.
Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art.12 din Legea 130/1996 și art.3 alin.2 din 2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum s-a arătat anterior, reclamanții sunt salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG 27/2006 și OG 8/2007).
Nu se poate susține nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții și angajații unităților din industria chimică și petrochimică.
Așa cum, de asemenea s-a reținut anterior, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, judecătorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimică și petrochimică, prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
De asemenea nici HG1028/2008 ce realizează o transpunere a /270/CEE nu reglementează în vreun fel dreptul la acordarea unui spor pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, ci obligă, doar angajatorii de a lua măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de securitate și sănătate impuse de legislația națională și comunitară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel reține că este neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata sporului pentru lucru la calculator.
De asemenea, instanța reține că este neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Este adevărat că prin art.142 din Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Însă, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art.65 alin.1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare. Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților.
Ca urmare, Curtea de Apel va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților privind plata privind plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator pe perioada aprilie 2005 și în continuare, precum și acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În temeiul dispozițiilor D-92/1976 Curtea va disjunge și va declina în favoarea Judecătoriei Răducăneni, capătul de cerere cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Conform art.27 din OG 137/2000, prezenta hotărâre este opozabilă expertului în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE,
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Justiției.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de către, - și cu domiciliul ales la Judecătoria Răducăneni, jud.I în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B-,sector 5,Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, cu sediul în I-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-,sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, cam.212 sector 1.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Răducăneni, capătul de cerere cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 25.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
GREFIER
Red.
04.12.2008 /2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
