Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1456/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1456/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, strada - lui, nr.157-159, județul V, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Rm.V,-, județul V și STATUL ROMÂN-prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE-reprezentat de DGFP, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.488 din data de 4.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației de la dosar și consilier juridic, pentru recurentul-pârât Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de V și pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-prin V, în baza delegației de la dosar, lipsind recurenții-pârâți Casa Județeană de Pensii V, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și intimatele-reclamante - și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită admiterea recursului instituției pe care o reprezintă, așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii privind obligarea Ministerului Public la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, arată că acțiunea a fost admisă în parte, numai față de Ministerul Economiei și Finanțelor și față de Casa Județeană de Pensii V și nu față de MINISTERUL PUBLIC, astfel încât nu se poate reține culpa procesuală a acestuia din urmă. Solicită admiterea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, așa cum a fost formulat. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a celorlalte recursuri, formulate de către Casa Județeană de Pensii V și Ministerul Finanțelor Publice.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de V, solicită admiterea recursului instituției pe care o reprezintă, așa cum a fost formulat. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a celorlalte recursuri.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 25.09.2008, reclamantele și - au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Casa Județeană de Pensii V, solicitând să se dispună obligarea acestora la plata unor despăgubiri bănești reprezentând o sumă egală cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariu, pe perioada 1 ianuarie 2005 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume de bani.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au ocupat funcția de grefiere la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, în prezent fiind pensionate.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest text legal a fost abrogat expres prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, începând cu data de 1 octombrie 2000.
Reclamantele consideră că abrogarea este neconstituțională și discriminatorie, întrucât dreptul la sporul în discuție le-a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art. 72 pct.3 lit.h și i din Constituția României în forma aflată în vigoare la vremea respectivă, iar Ordonanța nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituția în vigoare la data respectivă.
Sub acest aspect s-a încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice consacrat în art.51, art.72, art.74 și art.114 din Constituția în vigoare la data respectivă, în Legea nr.24/2000, precum și în constituția revizuită, deoarece ordonanța menționată a reglementat într-un domeniu de nivel superior.
Reclamantele au mai arătat că neacordarea sporului solicitat este și discriminatorie, întrucât este acordat unei largi categorii socio-profesionale, respectiv prin art.25-27 din Legea nr.138/1999 este reglementată acordarea unor sporuri pentru activități cu un grad ridicat de risc ori pentru activități care solicită o încadrare psihică foarte ridicată, sporul cuprins între 16% - 50% pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și personalul civil din aceste instituții; pentru funcționarii publici cu statut principal din sistemul administrației penitenciare, pentru polițiști, pentru personalul din serviciile de probațiune, care potrivit fișei postului desfășoară activități în penitenciar, pentru personalul didactic ce beneficiază la fiecare tranșă de vechime în învățământ de un spor de 3% din salariul de bază, etc.
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OUG63/2005 au fost suspendate prevederile normative referitoare la constituirea fondului de premiere, iar la data de 01.01.2006 a expirat perioada de suspendare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.283 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. În acest sens a fost invocată, mai întâi, excepția necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din nr.OUG27/29.03.2006 competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București. S-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005-25 septembrie 2005 în raport de dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 60-63 din pr.civ. pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea să se dispună prin aceeași hotărâre ca acest terț intervenient să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca inadmisibilă, pe considerentul că temeiul juridic invocat, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Susținerile reclamantului, conform cărora au fost încălcate prevederile constituționale, sunt vădit neîntemeiate, deoarece potrivit art. 115 din Constituția revizuită, Guvernul are competența legislativă delegată de a interveni prin ordonanțe simple în baza unei legi speciale de abilitare în materii ce nu fac obiectul legilor organice; Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice.
Același pârât a mai arătat că finalitatea modificării legislației de salarizare a magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, ci, dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamante ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În susținerea acestei excepții s-a arătat că între reclamante și Statul Român nu există raportul de muncă care să justifice calitatea procesuală pasivă a Statului Român. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât ordonatorul principal de credite al reclamantelor nu a prevăzut acordarea acestor sporuri de stres calculate la salariul de bază. Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, ca excepție peremptorie și dirimantă, în sensul că se realizează o imixtiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative și își depășește atribuțiile prin pronunțarea unei hotărâri prin care să constate sau nu că un text de lege este în vigoare. În consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
TRIBUNALUL VÂLCEA, prin sentința civilă nr.488/04.05.2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis excepția de prescripție, respingând acțiunea cu privire la perioada 01.01.2005 - 01.09.2005, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii V la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantelor, luând în considerare sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ost obligată să plătească reclamantei suma de 25.595 lei și reclamantei - suma de 25.129 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită începând cu 01.09.2005, până în luna ianuarie 2009 inclusiv, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești mai sus menționate, iar pârâții Casa Județeană de Pensii și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art. 2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității formulării acțiunii, astfel cum a fost ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că nu este întemeiată întrucât reclamantele au promovat prezenta acțiune pentru a fi obligați ordonatorii principal, secundar și terțiar de credite la acordarea unor despăgubiri salariale, în virtutea raporturilor juridice de muncă. În consecință, excepția inadmisibilității a fost respinsă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005-01 septembrie 2005 s-a reținut a fi întemeiată, în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, astfel că acțiunea reclamantelor cu privire la perioada 01.01.2005 - 01.09.2005, a fost respinsă, dreptul material la acțiune fiind prescris.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele, în calitate de foste grefiere în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art.155 Codul muncii nu era prevăzut în Legea nr.50/1996. Prin nr.OG56/1997 care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamantelor de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art.VI din nr.OG 9/1997 și modificată prin nr.OG56/1997, OUG nr.75/1997 și Legea nr.154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, nr.OUG177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2006.
Susținerea reclamantelor că în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000 și până la data de 1.02.2007 a fost privită ca întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
În acest sens a statuat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia în interesul Legii nr.21/10 martie 2008, în sensul că "la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal".
În acest sens, în Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr.126/2000, se prevedea la art.23^1 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 23^1 din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.(3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens, Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art.81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art.I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și ale art.23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești".
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994. Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, Casa Județeană de Pensii V, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin recursul său, Casa Județeană de Pensii Vac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea acesteia deoarece nu ar putea fi pusă în executare în condițiile în care Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA nu a fost obligat la emiterea adeverinței tip, cuprinzând venitul brut pe baza căruia să se actualizeze pensia de serviciu a reclamantelor, conform art.18 din nr.HG290/2005 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.567/2004 cu modificările și completările ulterioare.
S-a arătat că potrivit art.68 al.12 din Legea nr.567/2004 modificată prin nr.OUG100/2007 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a personalului auxiliar în activitate, în condiții identice de funcție și vechime, iar potrivit art.18 din nr.HG290/2005 actualizarea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se face pe baza adeverințelor nominale, întocmite conform anexelor nr.4-6 din Normele metodologice, transmise de Ministerul Justiției către Casa Națională de Pensii, adeverințe ce nu au fost transmise în ceea ce le privește pe reclamante.
S-a mai arătat că, soluția este excesivă deoarece dispozițiile art.68 al.12 din Legea nr.567/2004 se referă la majorările indemnizațiilor personalului auxiliar în activitate în baza unui act normativ și nu la cazurile excepționale în care sporul de risc și suprasolicitare s-a acordat prin hotărâri judecătorești.
Prin recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, că în mod greșit a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nici acesta și nici celelalte unități de parchet ce figurează în cauză în calitate de pârâți, nu au căzut în pretenții, astfel că acestora nu le aparține culpa procesuală în cauză.
Prin recursul său, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice Vac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în condițiile în care această excepție a fost invocată de Statul Român și nu a fost analizată de către instanță;
- față de obiectul acțiunii se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și respingerea acțiunii față de acesta, neexistând raporturi de muncă între reclamante și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, singurele părți ce au calitate procesuală fiind angajatul și angajatorul;
- instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, chemat în garanție care a fost reorganizat potrivit nr.OG221/2008.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii.
Prin recursul său, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4, 7, 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- reclamantele și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar instanța a admis-o în virtutea presupusului caracter discriminatoriu, deși prin Decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 al.1 și al.11 și cele ale art.27 din nr.OUG137/2000 sunt neconstituționale, decizia curții fiind definitivă și obligatorie;
- sentința tribunalului cuprinde motive contradictorii, acesta reținând în mod netemeinic și nelegal că drepturile solicitate de reclamante reprezintă drepturi de creanță care, în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încadrate în noțiunea de bunuri;
- instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art.329 al.3 Cod procedură civilă, deoarece recursul în interesul legii produce efecte juridice de la publicarea sa în Monitorul Oficial și nu de la pronunțare;
- în mod nelegal a fost obligat recurentul la plata drepturilor solicitate, depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui act normativ, hotărârea fiind lipsită de temei legal deoarece reclamantele nu au beneficiat de sporul solicitat anterior pensionării, astfel că nu pot cere reactualizarea pensiei în raport de acest spor, cu încălcarea dispozițiilor art.68 al.12 din Legea nr.567/2004;
- nu se poate face abstracție de natura juridică diferită a celor două categorii de drepturi solicitate, respectiv drepturi de pensie actualizate și despăgubiri rezultate din tratamentul discriminatoriu;
- în mod nelegal a dispus instanța plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care recurentul, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă, MINISTERUL PUBLIC neavând alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație și cheltuieli de judecată putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea pe fond a acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamantele au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu excepția primei critici din recursul Casei Județene de Pensii V privind obligarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA la emiterea adeverinței tip cuprinzând venitul brut al personalului în funcție, pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu.
Recursurile sunt fondate.
Examinând cu prioritate criticile privind nepronunțarea instanței de fond pe capetele de cerere formulate în cauză și pe apărările formulate de pârâți se constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului acțiunii reclamantelor sub cele trei capete de cerere și a cererii de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin acțiunea lor, reclamantele au solicitat actualizarea pensiilor de serviciu stabilite anterior, obligarea pârâților la plata diferențelor, actualizate în raport de indicele de inflație, dintre pensiile încasate și pensiile ce li s-ar fi cuvenit dacă se lua în calcul sporul de 50%, începând cu 01.09.2005 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor în litigiu.
Prin sentința recurată a fost obligată Casa Județeană de Pensii V la actualizarea pensiilor și la plata diferențelor dintre pensiile plătite și cele cuvenite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la plata fondurilor necesare deși acțiunea a fost admisă față de toți pârâții.
Deși instanța a obligat la actualizarea pensiilor de serviciu nu a analizat în nici un fel condițiile prevăzute de art.68 al.12 din Legea nr.567/2004 modificată și completată, precum și cele ale art.18 din nr.HG290/2005 privind Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, considerentele tribunalului referindu-se doar la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare, spor ce se cuvine magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Aceste considerente nu explică în nici un fel și deci nu pot fundamenta soluția de obligare a unuia dintre pârâți la actualizarea pensiilor de serviciu ale reclamantelor.
Sentința recurată nu este motivată în fapt și în drept nici în ceea ce privește celelalte capete de cerere, iar prin aceasta instanța nu se pronunță asupra tuturor cererilor formulate în cauză, lăsând nesoluționată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În aceste condiții se constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.312 al.5 Cod procedură civilă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, având în vedere și Decizia nr.XXI/12.06.2006, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și prin care s-a stabilit că, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă nu numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de art.81 al.2 lit.a și b din Legea nr.168/1999, ci și atunci când prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursurile de față, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de declarate de pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.488 din 04.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, intimate-reclamante fiind, domiciliată în Râmnicu V,-,.9,.C,.6, județul V și, domiciliată în Râmnicu V,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător
- -, - -, - -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.13/05.11.2009.
Jud.fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
