Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1479
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Justiției și Libertăților, declarat împotriva sentinței civile nr. 577/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G, și și pârâții-intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 577 din 29 mai 2009 Tribunalului C-S s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S au fost obligați să plătească pentru fiecare reclamanți magistrați/grefieri, o despăgubire în cuantum echivalent cu stimulentele primite în anul 2008 de către magistrații/grefierii detașați în cadrul Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate cu indicele de inflație, cu începere de la data acordării stimulentelor către personalul detașat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și până la data plății efective.
Aceeași pârâți au mai fost obligați să plătească pentru restul reclamanților o despăgubire egală cu suma stimulentelor primite în anul 2008 de către personalul conex din Ministerul Justiției, actualizate cu indicele de inflație, în aceleași condiții, respingându-se petitul formulat de reclamanți privind plata dobânzii legale la sumele datorate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că există două categorii de salariați, ai Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției, care au beneficiat de plata unor stimulente mult mai mari decât salariații instanțelor, și aceștia din urmă salariați, că între cele două categorii de salariați se constată existența unui tratament diferențiat, și aceasta în pofida prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12, ce garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege, totodată, și în pofida dispozițiile art.1 alin.2 lit.i din Ordonanța Guvernulu nr.137/2000.
Reclamanții și-au întemeiat raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, ce face trimitere la cauza Enderby /92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt, care, combinate, conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal și că trebuie să se facă o comparație între situația reclamanților și ce a unei persoane similare, în fapt sau în teorie, tratamentul diferențiat fiind manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit.
În altă ordine de idei, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului din cadrul în comparație cu personalul de la instanțele judecătorești, existând diferență de tratament în alocarea fondurilor și nefiind justificată obiectiv și nici metodele de atingere nu sunt adecvate și necesare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii tribunalului în baza art. 304 alin. 6 Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a acordat în mod evident "ceea ce nu s-a cerut", întrucât obiectul acțiunii nu se referea în niciun fel la stimulentele acordate de Ministerul Justiției și Libertăților, ci la primele acordate de Consiliul Superior al Magistraturii.
De asemenea, s-a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 alin. 4 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu are temei legal pentru a proceda la acordarea stimulentelor, învederând și deciziile Curții Constituționale referitoare la excepțiile de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în sensul admiterii acestora.
Recurentul a mai invocat prevederile art. 304 alin. 7 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu a precizat care este cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite, și art. 9 Cod procedură civilă, considerând că pretinsa discriminare nu se datorează unei culpe a Ministerului Justiției pentru că nu acest minister are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a generat starea de discriminare, ci Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 2 raportat la art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, a tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, iar ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, și președinții tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
Faptul că Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care este un ordonator de credite separat, ce administrează un buget distinct, ar fi acordat în mai multe rânduri în anul 2008, din anumite fonduri asupra cărora dispune, constituite cu respectarea condițiilor și în limitele prevăzute de lege, premii, ajutoare sau recompense personalului din aparatul propriu și instituțiilor din subordine, nu semnifică plasarea într-o situație discriminatorie a reclamanților, cărora astfel de sume le-ar putea fi acordate din alt fond, cuprinse într-un buget distinct.
Ori, câtă vreme intimații-reclamanți nu identifică cu precizie care este fondul din care au fost acordate primele în discuție, nu se poate afirma că acest fond a fost realizat din diverse alte surse la nivelul exercițiului bugetar și a avut loc o repartizare a sa preponderent către bugetul Consiliului Superior al Magistraturii.
În concluzie, a solicitat recurentul admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, invocată de acesta, corect a reținut instanța de fond că nu este întemeiată, întrucât pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a acționat în sensul de a plăti personalului din structura sa drepturi bănești, în condiții apreciate de către reclamanți ca fiind discriminatorii față de personalul din structurile Autorității judecătorești, care nu au beneficiat de plata acelorași drepturi, iar pe de altă parte, același pârât nu a alocat instanțelor banii necesari plății acelorași drepturi, motive pentru care Tribunalul constată că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților are calitate procesuală pasivă în cauză, iar excepția este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, declarat împotriva sentinței civile nr. 577/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /26.10. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./26.10. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
