Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1485/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1485/R-CM
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intervenienta, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.113/F-CM din 21.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-intervenientă, intimații-reclamanți șa, intimații-pârâți Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Finanțelor Publice, intimații-intervenienți șa și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea recurentei-interveniente, prin care solicită a se lua act că își retrage recursul.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.08.2007, reclamanții, -, G, C, (), -, C, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat primul dintre pârâți la plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu luna iulie 2004 la zi și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin numeroase acte normative se conferă categoriilor de salariați care gestionează informații confidențiale sau clasificate sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut, pentru păstrarea confidențialității, în legătură cu informațiile clasificate, un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici a stabilit că sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002 s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
sunt obligați, potrivit art.78 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, să păstreze secretul profesional, confidențialitate în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Cu toate acestea, nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii profesionale.
Tratamentul discriminatoriu se sancționează potrivit art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reclamanții fiind îndreptățiți să solicite despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a înaintat instanței punctul său de vedere, în calitate de expert în materia discriminării și a arătat că pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie examinată întrunirea următoarelor condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, existența unui criteriu de discriminare, a unui scop sau efect al tratamentului diferențiat constând în înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În plus, tratamentul diferențiat trebuie să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Consiliul a făcut referire la prevederile art.14 din Convenție, arătând că în jurisprudența sa, CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul acestui text normativ atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
La data de 11.01.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, -, -a, (), a, G, șcu, Teleagă, a, a, B -, G, și, solicitând în contradictoriu cu aceiași pârâți plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 la zi și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Au fost reiterate motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată inițiale, precizându-se totodată categoria profesională din care fac parte intervenienții - personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
O altă cerere de intervenție este formulată de astă dată și înregistrată la Tribunalul București în ziua de 23.01.2008 de către și HG.
Aceștia au solicitat în contradictoriu cu pârâții chemați inițial în judecată plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 la zi și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și alocarea fondurilor necesare plății, motivele de fapt și de drept ale cererii fiind cele menționate anterior.
În baza încheierii nr.8143 din 29.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare, cauza a fost înaintată spre soluționare Tribunalului Argeș.
Această instanță a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, - și -a, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 29.08.2008.
S-a formulat în cauză, la data de 23 mai 2008, o nouă cerere de intervenție, prin care numita a solicitat plata aceluiași spor de confidențialitate de 15%, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cererea a fost însoțită de Ordinul nr.82/2007 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților și că potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Justiției fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate, repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora, așa cum rezultă din prevederile art.4 pct.X3 din nr.HG83/2005.
În condițiile în care Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat, întrucât în legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare acestei plăți.
Acțiunea este inadmisibilă, în opinia pârâtului, și prin prisma faptului că suplimentarea cheltuielilor aprobate unui ordonator principal de credite este o problemă de legiferare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11.07.2008, în baza art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost înaintată spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
La data de 24.07.2008 se formulează în fața acestei instanțe o nouă cerere de intervenție în interes propriu de către - care, pentru aceleași motive cu cele invocate de reclamanți, a solicitat în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 până la 19.11.2007, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
La aceeași dată se depune la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către, cu același obiect și pârâți, întemeiată în fapt și în drept la fel ca cererile de chemare în judecată menționate anterior.
Aceasta a precizat că solicită plata drepturilor bănești pentru perioada iulie 2004 - 16 iulie 2007.
În data de 13.10.2008, -, și au HG formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu același obiect și vizând aceiași pârâți pentru motivele de fapt și de drept arătate în susținerea acțiunii.
O ultimă cerere de intervenție este depusă la dosar în data de 20.10.2008 de către și, vizând același obiect și pârâți.
Cu excepția acestor ultime două cereri de intervenție, celelalte cereri de intervenție au fost admise în principiu, în ședința publică din data de 21.10.2008, instanța reținând legătura strânsă de obiect, cauză și părți, precum și incidența prevederilor art.49 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.113/F-CM din 21 octombrie 2008 admis în parte acțiunea și tot în parte cererea de intervenție de la filele 349 -354 din dosar, precum și cererile de intervenție formulate de intervenții, HG, - - și și a obligat pe pârâții Înalta Curte de Casație și justiție să plătească reclamanților și intervenienților sporul de confidențialitate de 15% după cum urmează: începând cu data de 9.08.2004 la zi și pe viitor pentru reclamanți, începând cu 11.01.2005 la zi și pentru viitor pentru intervenienții de la filele 349 - 354 din dosar, începând cu 22.05.2005 până la pensionare pentru intervenienta, începând cu 23.01.2005 la zi și pe viitor pentru intervenienții HG și, începând cu 24.07.2005 la zi și pe viitor pentru intervenientele - și, toate aceste drepturi bănești urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au fost respinse cererile față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin aceeași sentință s-au disjuns cererile de intervenție formulate de - -, și HG, precum și de și și s-a dispus formarea de noi dosare cu termen de judecată la data de 11 noiembrie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal intervenienta care o critică pentru nelegalitate, arătând, în dezvoltarea recursului că sporul de 15% trebuia să-i fie acordat cu începere din iulie 2004, ci nu din 22 mai 2005, așa cum greșit a procedat instanța.
Prin cererile de la filele 135 și 407 din dosar, recurenta a solicitat să se ia act că își retrage recursul declarat, cauza rămânând fără obiect, întrucât pretențiile sale au fost rezolvate pe cale administrativă.
În acest sens a depus la dosar adresa nr.431/16.07.2009 eliberată de Înalta Curte de Casație și Justiție către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (408 dosar).
Astfel fiind, având în vedere prevederile art.246 Cod pr.civil, cu aplicarea art.291 Codul muncii, 316 și 298 Cod pr.civilă urmează a se lua act de retragerea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de intervenienta, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.113/F-CM din 21.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/131 ex.
28.10.2009
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
