Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1888/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1888/R-CM
Ședința publică din 08 - 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și de chematul în garanție PUBLICE reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.527 din 12 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza împuternicirii nr.3868/III/5/2009, lipsind recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, intimații-reclamanți, și și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații-reclamanți, și.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordul cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtul-chemat în garanție, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 01.04.2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea primilor trei pârâți la recunoașterea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.07.2008, precum și pe viitor și la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea acestui spor, urmând ca sumele să fie reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflație de la data plății. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reclamanții au precizat că solicită obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu și că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar. Textul de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/29.08.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, ce constituie o ordonanță ordinară astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 144 din Constituția României.
De asemenea, reclamanții au arătat că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul - și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a arătat că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost investită.
La termenul de judecată din data de 12.05.2009 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune doar pe perioada 01.07.2008 - 01.03.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada anterioară datei de 01.03.2009 și ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară acestei date.
S-a arătat că cererea reclamanților privind acordarea pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este lipsită de obiect, întrucât prin Ordinul nr. 526/03.03.2009 al Procurorului - al Parchetului de pe lângă, acest spor se acordă începând cu data de 01.03.2009 procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel.
Având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OUG 137/2000, s-a învederat instanței că în ședința din data de 03.07.2008, prin decizia nr. 821, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate referitor la unele dispoziții ale nr.OG 137/2000 și a constatat că prevederile art. 2 alin. 1 și alin. 11 și art. 27 din această ordonanță sunt neconstituționale.
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din această ordonanță sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu alte acte norme de aplicare generală sau instituite prin acte normative neaplicabile în cazurile deduse judecății.
Prin urmare, pârâtul a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 și pe cale de consecință să respingă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.
S-a mai arătat că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Față de solicitarea privind obligația de a opera mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, pârâtul a menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
De asemenea, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în situația în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, singurele părți care au calitate procesuală fiind angajatul și angajatorul.
De asemenea, s-a arătat că MINISTERUL PUBLIC are calitate de ordonator principal de credite și acesta nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți, conform legii bugetului de stat.
S- mai arătat că față de decizia pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sub nr. 21 din 10 martie 2008, reclamanții nu mai justifică un interes în promovarea acțiunii.
Totodată, s-a arătat că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 527/12.05.2009, TRIBUNALUL VÂLCEAa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis acțiunea precizată, precum și cererea de chemare în garanție și a obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică aplicat la salariul de bază brut lunar, pe perioada 01.07.2008 - 01.03.2009, sumele cuvenite urmând a fi reactualizate în raport de indicele de inflație de la data efectuării plății.
A obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carentele de muncă ale reclamanților iar pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, reținând că este neîntemeiată. Calitatea procesuală pasivă este justificată întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar.
Prin prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, s-a dispus abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, această ordonanță fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin decizia în interesul legii nr. 21/10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 100 alin.3, cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României. S-a arătat că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. În acest sens s-a menționat că norma de nivel inferior, respectiv art. 42 din nr.OG 83/2000 - lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată - lege organică.
Totodată, în ceea ce privește neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, s-a statuat că intră în competența Curții Constituționale numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revine prin interpretarea "per a contrario" a art. 147 alin. 1 cu referire la art. 126 alin. 1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Având în vedere că potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept prin soluțiile pronunțate în deciziile în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a constatat că procurorii au dreptul la spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, în calitate de procurori, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data de 01.07.2008, când au fost numiți în funcție și până la data de 01.03.2009, de la care s-a acordat acest spor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel prin Ordinul nr. 526/03.03.2009 al Procurorului - al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a considerat că se impune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, instanța a admis și cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății drepturilor salariale solicitate.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și Ministerul Finanțelor Publice.
Primii trei recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 publicată în Of. nr. 444/13.06.2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul - al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă referitor la această interpretare încetează după data de 3.02.2007, momentul intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, care prin art. 30 abrogat în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996.
Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
OG nr. 8/2007 nu face referire la o eventuală neabrogare sau aplicare în continuare doar a art. 47.
Totodată, susțin recurenții-pârâți, Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nr.OG 83/2000, fără a face referiri la prevederile nr.OG 8/2007.
- Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18/27.02.2009, care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de instanță.
Potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată iar potrivit art. 47 creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Mai mult, recurenții-pârâți apreciază că actualizarea cu indicele de inflație apare ca un mijloc de constrângere pentru executarea de către debitor a obligației asumate, de aceea nu se justifică.
- Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, prin urmare nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice este acela potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și recurentul-pârât. Nu s-a dovedit culpa Ministerului Finanțelor Publice pentru ca acesta să fie obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
Ministerul Finanțelor Publice nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Sunt inadmisibile acțiunile promovate în contradictoriu cu terții față de raportul de dreptul muncii, singurele părți care au calitate procesuală fiind angajatul și angajatorul.
- Hotărârea nu precizează temeiul de drept al obligării recurentului-pârât la alocarea fondurilor pentru plată.
- De altfel, este prematură chemarea în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice deoarece ordonatorul principal de credite, respectiv MINISTERUL PUBLIC, nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți conform legii bugetului de stat.
- În speță, susține recurentul-pârât, nu este aplicabil art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru motivele arătate referitor la procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat.
- O altă critică este aceea potrivit căreia hotărârea este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. în sfera activității executivului rezultă din obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea unor fonduri cu încălcarea legii bugetului de stat.
- În fine, se arată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană juridică inexistentă la acel moment ca urmare a adoptării nr.OG 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.
Prin acest act normativ se înființează Ministerul Economiei prin preluarea activității și structurilor specializate pe domeniul economic de la Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Finanțelor Publice prin preluarea activității structurilor specializate pe domeniul finanțelor de la Ministerul Economiei și Finanțelor.
Or, hotărârea pronunțată este dată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor bănești.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, vizând greșita aplicare a prevederilor art. 329 Cod procedură civilă față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ulterior datei de 3.02.2007 nu este fondat.
OG nr. 8/2007, care prin art. 30 abrogat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, și nu salarizarea magistraților, categorie profesională căreia îi aparțin intimații-reclamanți.
Dacă avem în vedere acest obiect de reglementare al nr.OG 8/2007, precum și faptul că la data apariției sale salarizarea magistraților nu era prevăzută în Legea nr. 50/1996, ci în nr.OUG 27/2006, nu se poate reține decât că ceea ce se abrogă din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007 sunt dispozițiile referitoare la salarizarea personalului auxiliar din instanțe și parchete, precum și din alte unități din sistemul justiției.
De altfel, nr.OUG 27/2006 este ulterioară nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act care prin art. 50 alin. (2) a abrogat art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora din Legea nr. 50/1996.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu puteau face obiectul abrogării dispuse prin art. 50 alin. (2) din G nr. 177/2002 deoarece potrivit voinței anterioare a legiuitorului nu mai erau în ființă la acel moment.
Prin urmare, efectele obligatorii ale dezlegării problemelor de drept date prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se limitează la data intrării în vigoare a prevederilor nr.OG 8/2007.
O astfel de limitare în timp a supraviețuirii normei care a consacrat dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu este făcută nici de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia de soluționare a recursului în interesul legii, cu toate că erau în vigoare legi noi de salarizare atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
- Cum pentru obligația principală ordonatorul principal de credite - MINISTERUL PUBLIC - nu a invocat lipsa fondurilor bugetare, este lipsită de relevanță o astfel de apărare privitor la cererile accesorii.
Actualizarea drepturilor salariale cu inflația constituie despăgubirea celor prejudiciați prin devalorizarea sumelor de bani neacordate într-un interval mare de timp pentru munca prestată, așa cum a reținut și instanța de fond. Aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii ca despăgubire, nu ca mijloc de constrângere a debitorului.
- Legat de critica vizând greșita obligare la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, curtea va reține că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1 și art. 11 din Decretul nr. 92/1976, potrivit cărora în carnetul de muncă se înscriu nu numai retribuția tarifară de încadrare, în speță indemnizație de încadrare lunară, ci și alte drepturi salariale care, potrivit dispozițiilor art. 78 și următoarele din Legea nr. 19/2000 vor fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Este vorba despre acele sporuri și adaosuri care, împreună cu salariul/indemnizația de încadrare formează salariul/indemnizația brută lunară, venituri care au constituit baza de calcul a
Printre aceste sporuri se află și cel ce a făcut obiectul judecății și care este prevăzut de lege pentru prestarea muncii în condițiile deosebite de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nu este fondat nici motivul de nelegalitate invocat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice potrivit căruia greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cauza având drept obiect cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către ministerele de resort, derivă nu numai din rolul de coordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare a bugetului de stat, așa cum corect a reținut și instanța de fond în baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Această calitate se desprinde din interpretarea regulilor privind cheltuielile bugetare enumerate în art. 14 din lege.
Textul prevede la alin. (2) că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată din acest buget, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială. Cheltuielile bugetare au potrivit alin. (1) din acest articol destinație precisă și limitată, ele sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Dacă urmărim procedura de lucru în stabilirea limitelor privind micșorarea veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare de la art. 15 din lege, observăm că Ministerul Finanțelor Publice elaborează alături de ordonatorii principali de credite - ministerele de resort - fișa financiară, care se atașează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului. În această fișă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat.
Această fișă financiară se înaintează legislativului pentru a fi avută în vedere la dezbaterea proiectului legii bugetare anuale sau a celui de rectificare a bugetului.
Prin urmare, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se limitează la transmiterea proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite spre dezbatere parlamentului și la verificarea efectuării cheltuielilor publice în limitele și cu respectarea destinației aprobate prin lege, așa cum se susține în cererea de recurs.
- Soluția de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor de la bugetul de stat este motivată în drept, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond analizând atribuțiile acestui minister în raport de prevederile art. 1 din nr.OUG 22/2002 și ale art. 19 din Legea nr. 500/2002.
- cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice nu poate fi reținută de vreme ce dreptul pentru a cărui realizare nu s-a solicitat deschiderea de credite era contestat chiar de către ordonatorul principal de credite.
- Utilizarea vechii denumiri a Ministerului Finanțelor Publice în redactarea hotărârii atacate constituie o eroare materială, și nu un motiv de nelegalitate care să determine modificarea soluției de obligare a ministerului la alocarea fondurilor necesare plății.
Față de procedura prevăzută de lege pentru efectuarea cheltuielilor de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal, hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu acea structură specializată pe domeniul finanțelor din vechiul Minister al Economiei și Finanțelor.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, b-dul. -, nr. 14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, b-dul. -, nr. 47, județul și de recurentul-chemat în garanție PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.527 din 12 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, cu sediul în H,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /10 ex./16.12.2009/Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
