Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1880/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1880/R-CM
Ședința publică din 08 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, împotriva sentinței civile nr.564 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, în baza împuternicirii de reprezentare nr.8286 din 07.12.2009 emise de Colegiul consilierilor juridici V, avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Râmnicu V, în baza delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică reprezentantului recurentei-pârâte, copia întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Râmnicu
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca nelegală și netemeinică.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea plăților compensatorii. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită a se constata că nu au calitate procesuală pasivă și a se respinge recursul față de societatea pe care o reprezintă, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 12.02.2009, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și "" pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată prima pârâtă să îi plătească sumele de bani cu titlu de venit lunar de completare, conform art. 7 lit. c) din nr.OUG 116/2006, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că dispozițiile acestei ordonanțe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta V la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art. 28, 29 din nr.OUG 98/1999 republicată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în data de 31.03.2008, au fost emise în baza art. 73 alin. 1 Codul muncii și art. 39 alin. 1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanta angajată a "", avându-se în vedere că "" M, județul P, a cumpărat activele Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci.
Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, fapt care a determinat desființarea efectivă a locului de muncă al reclamantei și concedierea colectivă a 598 de angajați, printre care și reclamanta, emițându-se ulterior decizia de concediere.
Întrucât angajatorul "" este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG 116/2006, în temeiul cărora, potrivit prevederilor art. 7, are dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecție socială, venit lunar de completare al cărui cuantum și perioadă de acordare sunt prevăzute în art. 8 alin. 1 și 2 din nr.OUG 116/2006, în funcție de salariul mediu net al fiecărui angajat și în funcție de vechimea în muncă.
Pentru situația în care s-ar aprecia de către tribunal că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 116/2006, aceasta a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile nr.OUG 98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective se stabilesc plăți compensatorii către salariații disponibilizați potrivit celor prevăzute la art. 32 din actul normativ.
S-a precizat de asemenea că dreptul reclamantei de a obține plăți compensatorii se naște la data desfacerii contractului individual de muncă, iar plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă egală cu salariul net pe unitate în luna anterioară disponibilizării.
Prin întâmpinare, pârâta "" a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către agențiile de ocupare a forței de muncă județene, iar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, având la bază, în principal, prevederile nr.OUG 116/2006, iar în subsidiar prevederile nr.OUG 98/1999, pârâta a susținut că prin Hotărârea nr. 20/6.11.2007 s-a aprobat scoaterea la vânzare a activelor Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci, în data de 31.01.2008 având loc licitație deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active.
Potrivit procesului-verbal de licitație nr. 1017/31.01.2008 și a contractului de vânzare-cumpărare active nr. 3099/31.03.2008, aceste active au fost cumpărate de către "" M, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunități, ceea ce a determinat desființarea efectivă a locului de muncă, iar în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c), 58, 65, 66, 68 alin. 1 lit. c) Codul muncii și art. 36 și 37 din contractul colectiv de muncă al, începând cu data de 30.04.2008 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei pentru motive care nu au ținut de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
OUG nr. 116/2006 privește protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale.
Pârâta a susținut că prevederile nr.OUG 116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților menționate expres la.OUG nr. 116/2006, iar "" nu se află nominalizată printre aceste societăți.
Referitor la.OUG nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeași pârâtă a susținut că la art. 1 din actul normativ menționat s-a prevăzut că măsurile de protecție socială se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că atât dispozițiile nr.OUG 116/2006 cât și cele ale nr.OUG 98/1999 nu sunt aplicabile reclamantei deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că "" va beneficia de prevederile celor două acte normative menționate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamantei drepturile bănești solicitate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr. 564/26.05.2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "" și a respins acțiunea îndreptată împotriva acesteia.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta V să plătească reclamantei plățile compensatorii prevăzute de art. 28 - 32 din nr.OG 98/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția invocată, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. c) din Normele de aplicare a nr.OUG 116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, societățile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menționate de dispozițiile legale ale art. 7 lit. c), între care nu se regăsesc și societățile comerciale de tipul ""
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și aceea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere împrejurarea că dispozițiile legale cuprinse atât în nr.OUG 116/2006 cât și în nr.OUG 98/1999 vizează alte entități decât "", s-a reținut că această societate nu poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății față de pretențiile reclamantei cu privire la venitul lunar de completare și cu privire la plățile compensatorii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și din decizia de concediere depuse la dosar, reclamanta a avut calitatea de angajat al "" și a fost ulterior disponibilizată ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c), 58, 65, 66, 68 alin. 1 lit. c) Codul muncii și ale art. 36 și 37 din contractul colectiv de muncă al ""
Ulterior disponibilizării, reclamanta a solicitat pârâtei V sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor nr.OUG 116/2006, cât și ale nr.OUG 98/1999.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 2 din nr.OUG 116/2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe, precum și numărul de salariați care urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 2008 sau, după caz, termenul de 31 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăților prevăzute la anexa 3.
Art. 3 din nr.OUG 116/2006 statuează că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
S-a reținut că lista societăților prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Națională a P și Compania Națională a
După cum rezultă din prevederile art. 3 din G nr. 116/2006, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanță se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată.
În speță, nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG 116/2006 ar fi îndeplinite, iar pe de altă parte a constatat că societatea comercială "" nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
Examinând însă cererea reclamantei cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art. 28, 29 din nr.OUG 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, tribunalul a constatat că reclamanta a fost concediată ca urmare a vânzării de către angajatorul "" către "" Maa ctivelor complexului de păsări Avicola, Fabrica de nutrețuri combinate FNC și Complexul de Porci, invocându-se ca temei legal dispozițiile art. 73 alin. 1 din Codul muncii și art. 39 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Conform art. 1 din acest act normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Potrivit art. 14 alin. 1, în cazul închiderii operaționale reglementate de nr.OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art. 2 alin. 1 lit. b) din nr.OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr. 88/1997, respectiv în art. 325- 327.
Astfel, conform art. 325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art. 326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art. 327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG 98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este ""
Instanța de fond a concluzionat că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG 98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art. 28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art. 32 alin. 1 din nr.OUG 98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâta V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Măsurile de protecție socială reglementate de nr.OUG 98/1999, cu modificările și completările ulterioare, se acordă pe baza programelor de restructurare, reorganizare aprobate de organele competente.
Programul de restructurare atunci când există, conform art. 10 din nr.OUG 98/1999 se trimite spre aprobare și agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, condiție care nu a fost îndeplinită. Din această cauză nu poate fi obligată la efectuarea plăților compensatorii.
În cazul "" nu putem vorbi de o închidere operațională deoarece a operat mai întâi vânzarea activului, apoi s-a pus problema disponibilizării, personalul nefiind preluat de noul proprietar.
Legea prevede ordinea inversă a acestor două operații.
Dacă unitatea însăși ar fi considerat că sunt aplicabile măsurile de protecție socială, ar fi făcut demersurile necesare pentru efectuarea plăților, menționând totodată în carnetele de muncă ale celor disponibilizați calitatea de beneficiari ai drepturilor prevăzute de nr.OUG 98/1999.
Constituția României nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plățile compensatorii.
Din 22.06.2000, susține recurenta-pârâtă, plățile compensatorii nu se mai acordă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
Un alt argument adus în susținerea motivului de recurs este acela potrivit căruia instanța de fond a pronunțat hotărârea în baza unor dispoziții legale abrogate la momentul efectuării disponibilizărilor de personal, și anume a art. 325- 327din G nr. 88/1997.
- În fine, se critică sentința în sensul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ""
Unitatea este singura răspunzătoare pentru neefectuarea la timp a demersurilor necesare respectării dispozițiilor art. 31 din ordonanță coroborate cu dispozițiile art. 25 din nr.HG 624/1999 privind normele de aplicare a prevederilor nr.OUG 98/1999 cu privire la datele solicitate în anexa 3 ).
În apărare, intimata-pârâtă "" a arătat că a notificat faptul că urma să efectueze concedieri colective prin adresa nr. 1183/05.03.2008 înainte de efectuarea concedierilor.
"" nu a făcut parte dintre societățile care au avut un program de restructurare aprobat până la 31.01.2007 conform art. 2 alin. 1 din nr.OUG 8/2003.
Nu a existat o hotărâre de guvern care să nominalizeze societatea comercială și să precizeze numărul de salariați disponibilizați.
Unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 nr.OUG 116/2006.
În consecință, solicitarea de către reclamanți a venitului lunar de completare prevăzut de nr.OUG 116/2006 este nefondată.
Nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile nr.OUG 98/1999 întrucât nu a fost vorba de restructurare, reorganizare, închidere operațională, privatizare sau lichidare, ci de vânzarea unui activ.
"" a respectat prevederile contractului colectiv de muncă și pe cele ale Codului muncii privind plata salariilor compensatorii pentru concediere.
Angajatorului care a efectuat concedierea nu îi revine nicio obligație în ceea ce privește venitul lunar de completare prevăzut de nr.OUG 116/2006 sau în ceea ce privește plățile compensatorii prevăzute de nr.OUG 98/1999.
Mai mult, reclamanta nu pretinde nimic de la unitate, ceea ce înseamnă că aceasta nu este subiect pasiv în raportul juridic obligațional dedus judecății.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce privește măsurile de protecție socială prevăzute de nr.OUG 98/1999, acestea se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare de către societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Din perspectiva enumerării angajatorilor și cauzelor concedierilor colective, "" se regăsește printre unitățile ce fac obiectul reglementării.
Dispozițiile nr.OUG 98/1999, cuprinzând și modificările aduse prin nr.OUG 49/2002, în vigoare în prezent, fac trimitere în art. 1 alin. (1) la închidere operațională parțială sau totală a activității, ca procedeu care determină concedierea colectivă.
Secțiunea a III-a, cap. II din ordonanța de urgență reglementează măsurile aplicate în cazul închiderii operaționale iar pentru aceasta pornește de la definirea respectivului procedeu, trimițând la dispozițiile nr.OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, respectiv la Secțiunea - Închidere operațională și vânzarea activelor nerentabile, art. 325- 327.
Suntem în prezența supraviețuirii normelor cuprinse în dispozițiile art. 325- 327din nr.OUG 88/1997, dar numai în ceea ce privește definiția închiderii operaționale, aceasta fiind intenția legiuitorului prin referirea la ordonanța emisă în materia privatizării.
Se prevede în art. 325- 327din nr.OUG 88/1997 că vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării se realizează profit.
Activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Ceea ce nu se poate vinde la licitație este ulterior casat.
Pe scurt, închiderea operațională constă în vânzarea activelor nerentabile sau în casarea acestora, cu consecința disponibilizării salariaților.
Procedura concretă prin care se hotărăște și se realizează închiderea operațională, căreia îi sunt aplicabile măsurile de protecție socială este stabilită în secțiunea a III-a, cap. II din nr.OUG 98/1999.
Această procedură are drept punct de pornire hotărârea adunării generale a acționarilor, în care se vor stabili transferul de proprietate/casarea activului nerentabil ce urmează a fi disponibilizate.
În cauză există Hotărârea nr. 20/16.11.2007, procesul-verbal de licitație nr. 1017/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 3099/31.03.2008 pentru activele "Complexul de păsări Avicola ", "Fabrica de Combinate FNC " și "Complexul de proci ", vânzare determinată de încetarea activității în cadrul acestor subunități și de desființarea locurilor de muncă.
Astfel cum sunt menționate în decizia de concediere a reclamantei, operațiunile respectă ordinea cronologică prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus și constituie închidere operațională în sensul nr.OUG 98/1999.
Pe de altă parte, o eventuală nerespectare a cronologiei ori a formalităților respectivei proceduri nu poate fi imputată salariatului disponibilizat.
Protecția salariaților supuși disponibilizării pentru cazurile reglementate de nr.OUG 98/1999 operează independent de respectarea procedurii legale de către angajator.
În acest sens sunt dispozițiile art. 14 alin. (1) din ordonanța de urgență și cele ale cap. III, acesta din urmă stabilind obligații legat de procedura prealabilă efectuării plăților numai pentru angajatori, nu și pentru salariați.
Plățile compensatorii reglementate de nr.OUG 98/1999 se cuvin independent de acordarea de către unitate, în baza contractului colectiv de muncă, a compensației bănești individuale, așa cum rezultă din prevederile art. 42 alin. (1) din acest act normativ. Potrivit art. 41 alin. 2 din Constituția României revizuită, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, care privesc și situațiile specifice stabilite prin lege, în speță nr.OUG 98/1999.
În fine, trebuie reținut că potrivit art. 55 din nr.OUG 98/1999 resursele financiare pentru finanțarea plăților compensatorii se evidențiază într-un fond distinct, cuprins inițial în capitolul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
Dată fiind destinația deosebită a acestui fond, din 22 iunie 2000 este evidențiat distinct de capitolul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, conform art. 601alin. (2) din ordonanța de urgență.
În lipsa unei dispoziții contrare, din același fond distinct prevăzut de art. 55 se efectuează și în prezent plățile compensatorii de către serviciile descentralizate ale Agenției Naționale pentru Ocupare și Profesională.
În acest sens sunt și prevederile art. 64 alin. (2) din nr.OUG 98/1999.
Ca urmare, față de obiectul capătului subsidiar de cerere constând în efectuarea plăților compensatorii prevăzute de nr.OUG 98/1999 s-a reținut corect lipsa calității procesuale pasive a fostului angajator.
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Râmnicu V,-, -ranscozia, județul V, împotriva sentinței civile nr. 564 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul V și pârâta "" Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./15.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
