Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1883/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1883/R-CM
Ședința publică din 08 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții L NAȚIONAL " " și MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, împotriva sentinței civile nr.1004/CM din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenții-pârâți Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de recurentul-pârât Teatrul Național " "
Intimata-reclamantă depune la dosar concluzii scrise, în două exemplare și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 23.12.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii, Cultelor și Național pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la acordarea sporului de fidelitate în cuantum de 15% din salariu de bază, potrivit art. 45 lit. f) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de -Cultură nr. 197/2006, de la data de 8.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a contractului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajata Național " " C, cu contract individual de muncă, începând cu data de 01.07.1982.
Potrivit dispozițiilor art. 45 lit. f) din contractul colectiv de muncă nr. 197/8.02.2006, sporul de fidelitate se acordă salariaților cu vechime neîntreruptă în cadrul instituțiilor de cultură de 10 ani, astfel că angajatorul său avea obligația de a-i acorda acest spor începând cu data de 8.02.2006, întrucât are o vechime de 10 ani.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Culturii, Cultelor și Național, a arătat că este justificată de calitatea de ordonator principal de credite al Național " " C, având în vedere și dispozițiile din anexa 2 pct. 25 din nr.HG 78/2005, art. 10 alin. 3 din nr.HG 78/2005, precum și art. 282 lit. d) din Codul muncii.
De asemenea, s-a arătat că Ministerul Culturii, Cultelor și Național este parte contractantă a contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008.
A mai arătat reclamanta că prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității, implicit în Teatrul Național " "
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 53/2003 și art. 45 lit. f) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de - Cultură nr. 197/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național a solicitat respingerea acțiunii formulate, în ceea ce îl privește, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, se arată că Ministerul Culturii, Cultelor și Național este organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său neputând fi asimilat aceluia de angajator, în raport cu calitatea de salariat a reclamantei. Reclamanta se află în raporturi de muncă cu Teatrul Național " " C, iar drepturile salariale pot fi valorificate exclusiv împotriva acestei instituții, în calitate de angajator.
Pe fondul cauzei s-a arătat că din analiza reglementărilor cuprinse în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, rezultă că sporul prevăzut de art. 45 lit. f) se acordă diferențiat și limitativ, în condițiile legii. Astfel, sporul la care face referire reclamanta se acordă restrictiv doar personalului din bibliotecile publice, fiind reglementat ca atare prin Legea nr. 334/2002.
Prin urmare, acest spor nu poate fi acordat personalului instituțiilor de spectacole, prin asimilare.
În plus, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în cadrul contractelor colective de muncă ce se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Teatrul Național " " Cas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că aplicarea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare. Astfel, nr.HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare prevede categoriile de sporuri ce pot fi acordate, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar sporul de fidelitate nu se regăsește în acest act normativ.
La data de 16.03.2009 reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare la acțiune, prin care a solicitat acordarea sportului de fidelitate în cuantum indexat, majorat și reactualizat, precum și plata dobânzii legale.
Prin încheierea din data de 11.06.2009 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Prin sentința civilă nr. 1004/CM/15.06.2009, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național.
A admis acțiunea completată și a obligat pe pârâți să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate de 15%, calculat la salariul de bază, pentru perioada 08.02.2006 - 15.06.2009, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cărora urmează a li se aplica și dobânda legală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, reținând că este neîntemeiată, întrucât reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 45 lit. f) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr. 197/2006, parte semnatară a acestui contract fiind și Ministerul Culturii și Cultelor, astfel că acesta are implicit și calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Culturii, Cultelor și Național este justificată și de calitatea de ordonator principal de credite al Național " " C, a cărui angajată este reclamanta, având în vedere în acest sens dispozițiile art. 11 alin. 3 din nr.HG 78/2005 și anexa 2 pct. 26 din nr.HG 78/2005, precum și dispozițiile art. 11 alin. 3 din nr.HG 9/2009 și anexa 2 pct. 26 din nr.HG 9/2009.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este angajata Național " " C, cu o vechime în cadrul unităților de cultură de peste 10 ani, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul său de muncă (7-15).
Potrivit art. 45 lit. f) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de -Cultură pe anii 2006 - 2008 nr. 197/2006, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale.
Potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar, potrivit art. 243 alin. 1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
De asemenea, potrivit art. 241 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Deși îndeplinea condițiile prevăzute de art. 45 lit. f) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 nr. 197/2006, având o vechime neîntreruptă de 10 ani într-o instituție de cultură, s-a reținut că reclamantei nu i-au fost acordate de către angajator, Teatrul Național " " C, drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate de 15%, calculat la salariul de bază, fiind încălcate astfel și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
A reținut tribunalul că este adevărat că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efectele juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Întrucât dreptul reclamantei de a primi acest spor s-a născut din momentul intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, respectiv 08.02.2006, s-a reținut că aceasta era îndreptățită să primească drepturile bănești aferente sporului de fidelitate de la această dată.
În raport de aceste considerente, acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost precizată, a fost admisă, conform celor arătate mai sus, actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective făcându-se în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, pârâții Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Recurentul-pârât Teatrul Național " " C critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Acordarea sporului de 15% din salariul de bază a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Reclamanta nu îndeplinea condiția vechimii neîntrerupte la unitate pe durata prevăzută în contractul colectiv de muncă nr. 197/08.02.2006, având o întrerupere în perioada 13.10.1999 - 15.11.2009.
- Sporul de fidelitate nu se regăsește printre sporurile reglementate de nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare cu modificările și completările ulterioare.
Iar aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Cultură nr. 197/2008 pe anii 2006 - 2008 se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare cu incidență în domeniu.
- Este nelegală, în opinia recurentului-pârât, acordarea daunelor-interese sub forma indicelui de inflație și a dobânzii legale.
Până la data apariției Legii nr. 353/2007 nu se puteau acorda din venituri extrabugetare sporuri sau prime, aceste fonduri fiind în exclusivitate pentru dotări.
, stimulentele și sporurile prevăzute în lege sau în contractul colectiv de muncă pe ramură se pot adăuga în limitele bugetului aprobat la salariile de bază.
Având calitatea de ordonator secundar de credite, recurentul-pârât nu poate acorda un spor fără aprobarea ordonatorului principal de credite.
Odată reparat prejudiciul prin actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, nu se justifică acordarea dobânzii legale.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Culturii, Cultelor și Național este acela potrivit căruia instanța de judecată nu a motivat soluția acordării dobânzii legale și a actualizării sumei cu indicele de inflație.
- În baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurentul-pârât invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și arată că este irelevantă calitatea ministerului d e ordonator principal de credite, o asemenea calitate putând fi avută în vedere doar în materia contenciosului administrativ.
Izvorul răspunderii se află în raportul juridic obligațional dintre angajator și salariați, prin urmare drepturile salariale pot fi valorificate exclusiv împotriva angajatorului.
- Într-o altă critică se susține că sporul solicitat de intimata-reclamantă se acordă doar personalului din bibliotecile publice, fiind reglementat ca atare prin Legea nr. 334/2002 privind bibliotecile, cu modificările și completările ulterioare.
Norma specială, de strictă interpretare se aplică cu precădere față de regula generală instituită de dispozițiile art. 45 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii - cultură.
Legea părților este limitată la clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de instituție. Nerespectarea acestora de către una dintre părți, alta decât Ministerul Culturii, Cultelor și Național prefigurând nașterea unui conflict de drepturi exclusiv între angajator și salariați.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursurile nu sunt fondate.
Dispozițiile art. 45 lit. f) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008 stabilesc acordarea sporului de fidelitate de 15% întregului personal din instituțiile de cultură întrucât nu fac vreo distincție după funcția îndeplinită.
Condițiile acordării acestui spor sunt următoarele: vechimea neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură și neincluderea anterioară a acestuia în salariul de bază.
Printr-o apreciere judicioasă a înscrisurilor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că reclamanta îndeplinea condiția vechimii neîntrerupte de 10 ani la unitatea angajatoare.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, reclamanta a fost angajata Național C din 1982 până în 1999, adică cel puțin 10 ani neîntrerupți. S-a angajat din nou la această instituție la interval de numai o lună calendaristică, ca urmare a concursului susținut pentru ocuparea funcției.
Nu a rezultat din probele administrate că sporul de fidelitate ar fi fost inclus în salariul de bază, de altfel pârâții au contestat dreptul reclamantei la un astfel de spor, prin urmare acordarea lui distinctă este permisă de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Principiile care se degajă din actele normative care reglementează drepturile salariale ale personalului contractual din unitățile bugetare sunt următoarele: salariul de bază nu poate fi în principiu negociabil iar acesta împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare se stabilesc astfel încât să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile cu salariile.
A se vedea în acest sens prevederile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și ale nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, republicată la 05.01.2005.
Acest din urmă act normativ nu interzice stabilirea altor adaosuri la salariul de bază decât cele pe care le enumeră, ci prevede la art. 34 că drepturile pe care le reglementează trebuie acordate astfel cum au fost instituite, altfel spus în limitele și în condițiile în care au fost prevăzute.
Dispoziția menționată se coroborează cu prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora se pot negocia la nivel de unități sau la nivel de ramură pentru unitățile subordonate alte drepturi ale salariaților decât cele ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Contractul colectiv de muncă invocat de reclamantă este încheiat la nivel de ramură - cultură și este aplicabil potrivit art. 2 alin. (1) instituțiilor de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității, implicit instituției în care lucrează reclamanta.
- negociere, patronatul a fost reprezentat de către Ministerul Culturii și Cultelor, astfel că angajatorul nu poate invoca lipsa fondurilor de la bugetul de stat pentru acordarea drepturilor negociate.
Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, încă de la stabilirea drepturilor salariale prin lege sau negociere, se asigură încadrarea în fondurile bugetare.
Iar potrivit art. 48 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale instituției.
Executarea dreptului la sporul de fidelitate negociat cu respectarea dispozițiilor legale este obligatorie potrivit art. 243 din Codul muncii și art. 7 și 30 din Legea nr. 130/1996.
Această obligație operează atât în sarcina celui care a participat la negociere din partea patronatului, în speță Ministerului Culturii, Cultelor și Național, cât și în sarcina instituției de cultură față de care s-a stabilit prin art. 2 din contract întinderea efectelor acestuia.
Mai mult, drepturile negociate la nivel de ramură constituie pragul minim de la care pot începe negocierile la nivelurile inferioare, astfel încât invocarea contractului colectiv de muncă la nivel de instituție de către partea care contestă dreptul este irelevantă.
A se vedea în acest sens dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996.
Angajându-se răspunderea unității față de salariat pentru neplata unor drepturi bănești cuvenite, devin aplicabile prevederile art. 269 Codul muncii, cu consecința reparării integrale a prejudiciului, care cuprinde atât despăgubirea datorată - dreptul în discuție actualizat cu indicele de inflație - cât și dobânda legală conform art. 1088 Cod civil.
Plata de daune-interese pentru întârzierea nejustificată a plății salariului sau al unui element al acestuia sau pentru neplata lui prevăzută de dispozițiile art. 161 alin. (4) Codul muncii la care se face referire în motivarea hotărârii constituie o formă de aplicare a răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru prejudiciul material cauzat salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
Soluția instanței de fond este, prin urmare, rezultatul aprecierii judicioase a probelor administrate și al aplicării corecte a dispozițiile legale incidente în materie.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți L NAȚIONAL " " C, cu sediul în C, str. -, sr.11, județul D și MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1004/CM din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în P,-,.38,.A,.10, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./15.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
