Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - -
**************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și cel declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 181/D/ din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța având în vedere că recurenții prin motivele de recurs, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.181 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul ca nefondată.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții G, a și și în consecință:
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamantului G drepturi bănești reprezentând sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică potrivit art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 07.05.2007-08.10.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Justiției să plătească reclamantelor și, drepturile bănești reprezentând sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada ulterioară datei de:
- 01.01.2008 și până la încetarea calității de procuror în cadrul DNA - serviciul teritorial Bacău, pentru reclamanta;
- 01.12.2007 și până la data pronunțării prezentei, respectiv viitor; ambele actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților drepturilor acordate prin includerea lor în buget.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost obligată pârâta DNA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, și, privind aceste drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții G, - și au solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Justiției, obligarea acestora din urmă la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică (50%) pentru perioadele în care au activat (activează) și pe viitor, în cadrul DNA - Serviciul teritorial Bacău.
Au solicitat ca Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare plăților.
În ce privește acțiunea formulată de reclamantul, instanța de fond a constatat că aceasta este nefondată.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 are în vedere două categorii ale personalului din cadrul autorității judecătorești, respectiv magistrațiiși personalul auxiliar.
Funcția deșofer este conexăpersonalului auxiliar de specialitate, astfel că 47 din Legea nr. 50/1996 nu-i este aplicabil acestui reclamant. ( și potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 aveau funcția de personal de specialitate doar persoanele indicate la punctele 1-25 - executor judecătoresc, grefier,. agent procedural, aprod - șoferii fiind până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2008 personal contractul iar potrivit art. 3 al.3 din Legea 567/2004, șoferul este personal conex).
În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, instanța a apreciat acțiunea întemeiată.
Motivele pentru care a fost admisă acțiunea sunt cele expuse în decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a fost publicată în Monitorul Oficial 444/13 iunie 2008, iar art. 329 al.3 Cod procedură civilă instituie obligativitatea aplicării pentru instanțe a problemelor de drept dezlegate.
A dispus obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând 50% astfel:
- pentru reclamantul G, pentru perioada cât fost detașat în cadrul Ministerului Justiției ( obligația de plată incumbă doar Ministerului Justiției );
- pentru reclamanta, pentru perioada în care a activat în cadrul A ( și pe viitor, cât va activa în cadrul acestei direcții ), pentru restul perioadei precum și pentru cât a activat în cadrul Parchetului de pe lângă judecătorie având ca titlu executoriu sentința civilă nr. 518/2008 a Tribunalului Bacău ( fila 29 dosar).
S-a apreciat că în ceea ce o privește pe această reclamantă nu există autoritate de lucru judecat de vreme ce, în prezenta cauză este vorba despre un alt raport cauzal în ceea ce-l privește pe Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
- pentru reclamanta, pentru perioada 01.12.2007 până la pronunțarea hotărârii cât și pentru viitor. Cu privire la admiterea actiunii si pentru viitor, ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a retinut ca: "A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, aleOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și aleart. 1din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului"
Sumele vor fi reactualizate cu indicele de inflație, fiind inechitabil ca tocmai creditorul obligației să suporte devalorizarea monetară.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plăților sumelor de mai sus ( art. 19 din Legea nr. 500/2002) și în consecință a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ( de vreme ce el a fost deja obligat ca pârât).
A fost obligată Direcția Națională Anticorupție la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Justiției și Libertăților, și Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, recursuri promovate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
La termenul din 09.03.2009 recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a invocatexcepția de necompetență materialăa Curții de APEL BACĂU de a judeca prezenta cauză în recurs, solicitând declinarea cauzei în favoarea
Excepția urmează a fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare din domeniul justiției, excepție ridicată, din oficiu, în temeiul art.146 lit.d din Constituție de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Dispozițiile declarate neconstituționale stabileau în favoarea competența de soluționare ca instanță de recurs a cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr.27/2006, precum și potrivit nr.OG8/2007.
Ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, devin aplicabile în cauză dispozițiile dreptului comun, dispoziții care stabilesc competența Curții de Apel dea soluționa prezenta cauză în recurs.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B- critică soluția primei instanțe, motivând că în mod greșit s-a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă, atât timp cât nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat și că, atribuțiile sale sunt strict legate de executarea legii, fiind un organ administrativ al administrației centrale.
Recursul este nefondat.
Art.1 din OUG 22/2002 aprobată prin legea 288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anul pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții: - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul supra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, avizând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificări a acestor bugete.
În mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice.
II.Recursul reclamantuluisusține că injust prima instanță i-a respins cererea ca nefondată atâta timp cât funcția de șofer este conexă personalului auxiliar de specialitate, așa cum rezultă din dispozițiile legale privind statutul personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea a depus practică judiciară în materie.
Recursul este nefondat.
Recurentul are calitatea de șofer la Parchetul de pe lângă - - serviciul teritorial Bacău.
Dispozițiile art.1 pct.3 alin.3 din Legea 17/2006, privitoare la calitatea conexă personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești a funcției de șofer, au intrat în vigoare, potrivit dispozițiilor art.7 la data de 03.02.2007. Prin urmare, abia de la această fată se poate vorbi de calitatea conexă personalului auxiliar.
Însă de la aceeași dată, în baza dispozițiilor art.30 lit.a din OG 8/2007 (" la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996") reclamantul nu mai putea beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de noua lege de salarizare, respectiv /2007.
Prin urmare, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 nu mai puteau fi aplicabile, nici măcar în considerarea argumentelor deciziei în interesul Legii nr.21 din 10.03.2008, nici pentru trecut și nici pentru viitor, existând un nou act normativ cu caracter special care reglementa salarizarea personalului auxiliar.
Mai mult, în legătură cu dispozițiile acestei legi, mai trebuie arătat și că ele se aplică cu caracter obligatorii numai personalului auxiliar de specialitate ce avea calitate conform Legii 92/1992 și ulterior conform Legii 567/2004 la data intrării în vigoare a OG 83/2000, act normativ reținut ca nelegal.
În ceea ce privește hotărârile altor instanțe, atașate de recurent recursului, ca și practică judiciară, acestea au fost înlăturate ca fiind fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, întrucât așa cum s-a reliefat în literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
III.Recursul Ministerului Justiției și Libertățilorcritică soluția instanței de fond pentru următoarele considerente:
- acordarea reclamantei a drepturile salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, reprezintă o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde începând cu 2007, instanța depășind astfel atributele puterii judecătorești;
- instanța nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată prin întâmpinarea depusă la dosar; invocă recurentul în esență că nu are calitatea de ordonator principal de credite, față de angajații Parchetului de pe lângă;
- hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii întrucât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, atunci când a intrat în vigoare pentru această categorie profesională o lege specială de salarizare.
Recursul nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, ce va fi analizată cu prioritate, Curtea constată că prima instanță s-a pronunțat implicit asupra acesteia, atât timp cât în motivarea sentinței recurate a precizat faptul că în ceea ce-l privește pe reclamantul G obligația de plată incumbă doar Ministerului Justițieipentru perioada cât a fost detașat în cadrul acestui Minister, respectiv 07.05.2007 - 08.10.2007.
Nici susținerile conform cărora instanța ar fi depășit atributele puterii judecătorești sau că hotărârea s-ar fi dat cu aplicarea greșită a legii nu pot fi reținute.
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea 50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar. Prin decizia nr.21/10.03.2008 a, s-a stabilit cu putere de lege, printre altele că personalul auxiliar al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul 50% prevăzut deart.47 din Legea 50/1996 și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Este adevărat că prin art.30 din OG 8/2007 s-a abrogat expres Legea 50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege, însă se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost deferit de jurisprudența CEDO.
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanta, fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanta care are calitatea de personal auxiliar de specialitate, a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de libertate, ce se putea face conform art.1 din Protocol, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din OG 8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând a da prioritate normelor actului normativ european.
unei norme legislative a unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii și are efect exclusiv partes.
De altfel, la data la care ÎNALTA CURTEs -a pronunțat în recursul în interesul legii, era deja în vigoare OG 8/2007, instanța supremă nefăcând în niciun mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, în condițiile existenței OG 8/2007.
De aceea se va aprecia că cererea reclamantei era admisibilă și sub aspectul acordării drepturilor solicitate și după data de 01.02.2007, precum și pentru viitor.
IVRecursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
- nu are calitate procesuală pasivă în cauză pentru perioada în care reclamanții au raporturi de muncă cu Direcția Națională Anticorupție;
- greșit s-a dispus acordarea sporului de 50% după data de 03.02.2007, data intrării în vigoare a OG 8/2007;
- în mod nelegal s-a dispus plata în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare reclamanților;
- în mod nelegal s-a dispus acordarea drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației;
- cum sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce nu se includ în retribuția tarifară de încadrare, nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă;
- greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul este nefondat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă se rețin următoarele:
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă -, respectiv în cadrul Ministerului Public care, potrivit art.62 alin.1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară " își exercită atributele în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă "
Potrivit art. 70 alin.1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară - " Parchetul de pe lângă ÎCCJ coordonează activitatea parchetelor din subordine; îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege; are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public ". Potrivit alșin.4 al aceluiași text "Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ esteordonator principalde credite".
De asemenea, în speță sunt incidente și dispozițiile art.1 pct.8 din Legea 54/2006 care prevăd că " procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție esteordonator secundar de credite".
De altfel, instanța de fond a făcut această distincție în motivarea și dispozitivul sentinței recurate, stabilind că în ceea ce îl privește pe reclamantul G, pentru perioada în litigiu - 07.05.2007 - 08.10.2007- când a fost detașat la Ministerul Justiției, obligația de plată a sporului de 50% revine doar acestei instituții, iar pentru ceilalți doi reclamanți, procuror și, personal auxiliar, s-a recunoscut calitatea procesuală atât ordonatorului principal - MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cât și ordonatorului secundar Direcția Națională Anticorupție.
Referitor la motivele de recurs ce vizează acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare și după data de 3 februarie 2007 - data intrării în vigoare a OG 8/2007 și pe viitor, Curtea a răspuns la aceste motive în analizarea recursului Ministerului Justiției.
Nici motivul de recurs referitor la nelegala actualizare a drepturilor bănești solicitate nu poate fi primit întrucât urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța apreciază că acesta nu poate fi realizată decât în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În ceea ce privește înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor corespunzătoare, se va aprecia că a fost corectă întrucât în carnetul de muncă se va trece, printre altele retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, conform art.11 alin.2 din Decretul 92/1992 privind carnetul de muncă, ori sumele acordate intimaților-reclamanți reprezintă majorarea salariilor de bază sau a indemnizațiilor, astfel încât valoarea acestora trebuie menționată în mod corect în raport și de valoarea ce se va rezulta din procentul recunoscut prin hotărâre intimaților.
S-a mai susținut de către recurentă că în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție atâta timp cât în speță erau incidente dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă. Și acest motiv de recurs urmează a fi înlăturat. Atât timp cât instanța de fond a admis capătul de cerere din acțiunea reclamanților având ca obiect " obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, la alocarea sumelor necesare efectuării plăților drepturilor acordate prin includerea lor în buget", nu mai putea admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ce avea același obiect.
Pentru considerentele sus arătate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de necompetența materială a Curții de APEL BACĂU.
Respinge recursurile MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și cel declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 181/D/ din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și intimata-pârâtă Direcția Națională Anticorupție
ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.2 ex. 09.04.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
