Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 300
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - -
**********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N - ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 195 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța având în vedere că recurenții prin motivele de recurs, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 195/2008, pronunțată de dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU, au fost respinse excepțiile invocate.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale, astfel: 5% începând cu 1.01.2007, față de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul salariului brut din martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul salariului brut din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății sumelor acordate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BACĂU reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se constata discriminarea cauzată de prevederile nr.OG3/12.01.2006 aprobată prin Legea nr.323/2006 și le nr.OG10/31.01.2007, privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 și 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG27/2006 pentru înlăturarea situației create prin discriminare și acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu 1.04.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006; de 6% începând cu 1.09.2006 față de nivelul din luna august 2006; de 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; de 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; de 11% începând cu octombrie 2007 cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective și până la înlăturarea discriminării.
S-a mai solicitat ca pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele efectuării plății drepturilor salariale solicitate, iar pârâții Ministerul Justiției; Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să fie obligați să plătească și pe viitor drepturile salariale solicitate, iar Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
Prin aprobarea nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2006, în 2 etape, și anume cu 5% începând cu 01.02.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006, iar ulterior, în baza nr.OG 10/31.01.2007, acestor categorii de personal le-au fost majorate salariile de bază în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin OG nr. 10/2007 s-au reglementat creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică cu 5% de la 1.01.2007 față de nivelul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04,2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În anexa 7/2a a actului normativ de mai sus se prevede "indemnizațiile prevăzute In prezenta anexă se aplică personalului care a fost salarizat potrivii anexei II/2 din Legea nr. 154/1998".
Anexa II/2 din Legea nr. 154/1998 evidențiază persoanele din cadrul organelor autorității publice numite în funcții potrivit legii.
Prevederile Legii nr.154/1998 și implicit anexele acesteia sunt în vigoare, până în prezent acestea nefiind abrogate.
În anexa actului normativ nominalizat mai sus sunt incluși și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezent, tocmai pentru a înlătura orice formă de discriminare, salarizarea tuturor judecătorilor este reglementată printr-un singur act normativ, respectiv OUG nr.27/2006.
Prin abrogarea alin.(3) al art.74 din Legea nr.303/2004, prevederile Legii nr.154/1998 nu s-au abrogat, astfel că judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, legal, sunt beneficiari ai OG nr. 10/2007.
Dispozițiile art. 35 din OUG nr. 27/2006 au fost abrogate prin modificările și completările operate în baza Legii nr.45 din 6.03.2007, dar acest text se referea la actualizarea drepturilor salariale prin indexare, ori drepturile reglementate prin OG nr. 10/2007 constituie creșteri salariale, ceea ce nu este echivalent cu o indexare.
Astfel, chiar în Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de Reformă sistemului judiciar aferent anului 2007 se prevăd creșteri ale salariilor magistraților.
Art.l alin. (2) lit. e pct. (I) din OG. nr. 137/2000 prevede: "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: lit.e - drepturile economice, sociale și culturale, în special: pct.i - dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală.".
Drepturile enunțate mai sus privesc persoane aflate în situații comparabile.
Discriminarea reclamanților s-a făcut prin excludere și are ca efect înlăturarea recunoașterii drepturilor prevăzute de lege pentru aceeași categorie de persoane.
De asemenea, Carta europeană privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de CJ. și obligatorie pentru România, conține o recunoaștere importantă, pragmatică și realistă a rolului unei remunerări corespunzătoare fiind esențial să se elaboreze prevederi legale specifice, caresă garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilorși să considerăm că prin aceasta s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor:. economice.în special dreptul.la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin aceste dispoziții se aplică un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, el nefiind justificat în mod obiectiv de unscop legitimiarmetoda de atingerea acestuia este inadecvată.
Justificarea acestei măsuri, respectiv îmbunătățirea salarizări personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, este subiectivă și arbitrară dacă se are în vedere excluderea majorității salariaților ce fac parte din sistemul judiciar cu prilejul acordării majorărilor salariale, iar scopul urmărit prin adoptarea acestor acte normative nu este legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților sunt reglementate prin aceleași dispoziții legale.
de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale în mod selectiv este și ea inadecvată întrucât se ajunge la o diferențiere nejustificată între magistrați, respectiv între reclamanți și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi.
Reclamanții au invocat totodată și practica Curții Constituționale, care în considerentele Deciziei nr.20/02.02.2000 a reținut jurisprudența îndelungată a Curții Europene Drepturilor Omului (cazul Marks contra Belgiei, 1979) ce statuează că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage,fără o justificare obiectivă și rezonabilă", iarprin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."
Tot astfel, prin Decizia nr. 135/05.11.1996 Curtea Constituțională a reținut că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Mai mult decât atât, prin adoptarea nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007, pentru anii 2006 și 2007, s-au aplicat numai în favoarea unei minorități din cadrul puterii judecătorești dispozițiile Recomandăriiasigure cel puțin o prevedere privind mărirea sa/ariilor în raport cu creșterea prețurilor.
Independența judecătorilor reprezintă un pilon important al aplicării regulii de drept iar nevoia de aop romova nu se reduce exclusiv la judecătorii și la conducerea Parchetului de pe lângă aceasta, ci poate avea consecințe asupra întregului sistem judiciar. Astfel, judecătorul trebuie să primească o remunerare corespunzătoare, care să-i asigure o independență economică reală.
S-a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează în obligația de plată respectivă.
Ca atare, reclamanții au solicitat să fie anulată situația creată prin discriminarea acestora prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce lise cuveneau în baza nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive; la fel și pârâtul, iar Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În cauză s-au solicitat relații de Tribunalul Neamț relații privind data încadrării în prezent, relații ce au fost comunicate cu adresa din 8 decembrie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Tg.
În ceea ce privește excepțiile invocate acestea sunt neîntemeiate întrucât a fost citat în cauză având în vedere că reclamanții au invocat în susținerea acțiunii discriminarea și totodată dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor au calitate procesuală pasivă având în vedere atributele ce-i sunt conferite acestei instituții prin legile speciale pentru stabilirea și rectificarea bugetului pentru recurenta Ministerul Justiției.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat întemeiată în parte acțiunea reclamanților, față de considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.
Susținerile Ministerului Justiției potrivit cărora este dreptul exclusiv al legiuitorului să reglementeze creșterile salariale pentru anumite categorii de demnitari sau funcționari publici, cu referire la inexistența vreunei discriminări față de modul special de reglementare pentru această categorie de personal, nu au fost reținute.
Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.
Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.
În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.
Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).
De altfel Curtea Europeană s-a pronunțat constant cu privire la calitatea de "bun" a drepturilor prevăzute de sistemele de protecție socială (. împotriva Austriei/16.12.1974, împotriva Austriei/1996). Este de reținut că în cazul în care dreptul garantat poate fi mărit periodic, doar cuantumul său poate fi supus unor restricții, nu și acordarea acestuia ca atare.
Nu în ultimul rând este de menționat că soluția privind admiterea acțiunii nu contravine practicii constituționale cu referire la aplicarea nr.OG137/2000.
Instanța prin soluția pronunțată și față de argumentația acesteia, nu adaugă la lege, ci reținând calitatea de bun garantat a acestui drept, conform atât practicii Curții Europene cât și a, reține că diferența de tratament aplicată la un moment dat reclamanților nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia în interesul legii nr.21/2008 a J).
Față de aceste considerente, curtea a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească drepturile salariale solicitate doar pentru anul 2007, având în vedere că drepturile solicitate pentru 2006 au fost acordate, potrivit art.38 din OG27/2006.
Pentru o justă despăgubire a reclamanților s-a dispus ca sumele acordate să fie actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pârâtul Tribunalul Neamța fost obligat să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților iar Ministerul Economiei Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății sumelor acordate prin hotărârea de față.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat lipsa calității procesuale pasive în cauză în condițiile în care între el și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat neregularitatea hotărârii atacate, prin prisma art.304 pct.4, pct.9 Cod procedură civilă invocând faptul că în cauză au fost încălcate atribuțiile puterii judecătorești, întrucât acordarea indexărilor solicitate prin acțiunea introductivă reprezintă o adăugare la textul de lege.
A mai invocat recurentul faptul că în cauză nu a fost avută în vedere decizia nr.1325/2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin.1,2,4-11, art.11, art.27 din OG.nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a mai arătat că în mod greșit acțiunea a fost admisă în temeiul OG nr.10/2007, care face trimitere la OUG nr.24/2000 și Legea nr.154/1998, magistrații nefiind incluși în categoria personalului bugetar prevăzut de actul normativ anterior arătat.
Totodată, s-a mai invocat că eronat s-a dispus plata sumelor revendicate actualizate cu indicele de inflație la data pronunțării hotărârii, contrar art.1082 Cod civil, neplata indexării salariale fiind generată de rațiuni de politici financiară și bugetară a statului și nu de culpa Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin note de ședință, recurentul a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apoel B ca instanță de recurs prin prisma dispozițiilor art.I, II din OUG nr.75/2008, privind reglementarea unor probleme financiare din sistemul justiției.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1.Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU ca instanță de recurs în raport de dispozițiile art.I, II din OUG nr.75/2008 prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU ca instanță de fond și implicit a ca instanță de recurs, se reține că prin decizia nr.104/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile normative anterior menționate au fost declarate ca fiind neconstituționale.
Pe care de consecință, având în vedere decizia arătată, obligatorie, instanța urmează a respinge ca nefondată excepția invocată.
2.Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice, privind lipsa calității sale procesuale pasive se apreciază că acesta este nefondat, întrucât obligarea recurentului la virarea sumelor pretinse către ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției și Libertăților,s-a făcut nu în considerarea unor raporturi de muncă derulate cu intimații-reclamanți, ci în virtutea obligațiilor ce revin reclamantului în temeiul art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice și ale art.1 din OG nr.22/2000( aprobată prin Legea nr. 188/2002) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii, dispoziții conform cărora acestea se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare,pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor alocate cu acest titlu, în bugetul Ministerului Justiției, recurenta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru a asigura în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( art.2 din Legea 500/2000).
3.Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, se va aprecia că acesta este nefondat, urmând a fi respins întrucât pentru a se constata existența unei situații de discriminare, nu este necesară o hotărâre prin care CNCD să constate că s-a produs discriminare, instanța fiind îndreptățită să aprecieze asupra situației deduse judecății, în raport de dispozițiile art.14 din CEDO.
În cauză instanța nu a nesocotit deciziile 818 - 821 /2008 ale Curții Constituționale ci a motivat hotărârea pronunțată pe normele europene menționate anterior și nu pe dispozițiile OG nr.137/2000, dispoziții ce au fost constatate neconstituționale.
4.Privitor la recursul formulat de recurenta Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU se va aprecia că nu este fondat urmând a fi respins cu motivația, în parte menționată anterior, parte din motivele invocate de recurentă fiind comune cu motivele invocate de celelalte recurente.-
Se va mai preciza însă, că nu va putea fi reținut motivul invocat, referitor la inadmisibilitatea acordării despăgubirilor care provin din drepturi salariale, întrucât în cauză nu este în discuție o răspundere civilă delictuală - prevăzută de art.998 cod civil, aflându-ne în materia dreptului muncii drepturile rezultând din contractele de muncă, fiind vizate despăgubiri ca urmare a creării unei situații de discriminare, prin aplicarea unui tratament diferențiat intimaților - reclamanți fără o justificare legitimă obiectivă și rezonabilă.
Se va reține că scopul OG nr.10/2007 nu a fost acela al combaterii corupției, ci a fost acela al înlăturării efectelor creșterii indicelui prețului de consum și al inflației, situație în care se va aprecia că în mod corect prima instanță a considerat că din moment ce intimații reclamanți sunt într-o situație identică cu personalul prevăzut de OG nr.10/2007 sub aspectul influenței inflației, nu pot fi tratate diferit prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Referitor la motivul de recurs privind imposibilitatea executării hotărârii, se va aprecia că excede cadrului dedus judecății, întrucât privește faza executării hotărârii, etapă ulterioară pronunțării instanței de judecată.
Astfel, în cauză nu au fost nesocotite deciziile Curții Constituționale nr.818-821/2008 și 1325/2008, invocate de recurent, în condițiile în care hotărârea atacată a fost argumentată nu pe situațiile de discriminare prevăzute de OUG nr.137/2000, ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale, ci pe normele europene, în speță art.14 CEDO și prin raportare la jurisprudența acesteia referitoare la drepturile prevăzute de sistemele de protecție socială, precum și la decizia nr.21/2008 a pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
În ce privește motivul de recurs conform căruia sumele pretinse de reclamanți nu se cuvin acestora în variantă reactualizată, se apreciază că și acesta este nefondat, întrucât actualizarea cu indicele de inflație este menită a acoperi prejudiciul suferit de intimați, ca urmare a devalorizării monedei naționale, devalorizare ce nu poate di imputată, ca sancțiune, acestora,în calitate de creditori ai obligației de plată.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, apreciind în raport de motivele invocate, că în speță nu se impune modificarea hotărârii atacate, întrucât decizia 104/2008 a Curții Constituționale va respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței, iar în temeiul art.3121Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale.
Respinge recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N - ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 195 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondate, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.2 ex.AA.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
