Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 357
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 33 din 16 01 2009 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, părțile nu au răspuns la excepția invocată de instanță la termenul anterior privind necompetența materială a Curții de APEL IAȘI în a soluționa recursul raportat la dispozițiile art. 3 pct.3 și art.4 pct.1 Cpc.
Instanța revine la excepția invocată la termenul anterior, se constată că este competentă în a soluționa recursul având în vedere decizia nr. 104/20 01 2009 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconstituționalității art. I și II din OUG nr.75/2008.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 979/45/03.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei pârâți să-i plătească suma totală de 732,66 lei, reprezentând cheltuieli prilejuite de reînnoirea mandatului de asistent judiciar, conform ordinelor de deplasare din data de 19.06.2008 emise de Tribunalul Iași și a documentelor justificative ale cheltuielilor prilejuite de examinarea medicală.
Reclamanta a solicitat și actualizarea acestei sume de bani în funcție de indicele de inflație de la data plății efective, precum și obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor al alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la momentul efectuării examinării medicale în vederea reinvestirii sale pe postul de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Iași, aceasta îndeplinea aceeași funcție, în cadrul aceleiași instanțe.
Potrivit procedurii prevăzute de nr.HG 616/2005, Consiliul Economic și Social a înaintat Ministerului Justiției propunerea de numire a acesteia într-un nou mandat pe perioada 01.07.2008-30.06.2013 și în acest scop a fost convocată de acest minister pentru testarea psihologică, pe data de 25.06.2008 și pentru efectuarea vizitei medicale, pe data de 26.06.2008.
Cu ordinul de deplasare emis de către Tribunalul Iași, reclamanta s-a deplasat la enitenciarul Rahova -B pentru testarea psihologică și la Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu al Ministerului Justiției pentru efectuarea vizitei medicale.
Această deplasare a necesitat cheltuieli de transport, cazare și suportarea taxelor de testare psihologică și examinare medicală.
Reclamanta mai arată că, prin Ordinul nr. 1924/C/11.07.2008 al Ministrului Justiției, a fost numită în funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Iași, pe o perioadă de cinci ani.
S-a mai susținut că cererile de decontare a cheltuielilor prilejuite de reînnoirea mandatului de asistent judiciar au fost refuzate verbal la plată, urmare a două răspunsuri contradictorii primite de către Tribunalul Iași de la Ministerul Justiției, astfel încât a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În dovedirea cererii, reclamanta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Curtea de APEL IAȘIa solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă pentru următoarele motive:
Numirea reclamantei într-un nou mandat de asistent judiciar nu a reprezentat nici obligația și nici interesul Tribunalului Iași.
Pârâta consideră că reclamanta a efectuat demersurile de numire într-un nou mandat de asistent judiciar în interes personal.
S-a mai arătat că participarea reclamantei la selecția de către Consiliul Economic și Social a candidaților nu s-a efectuat la cererea Tribunalului Iași, aceasta neaflându-se în situația de salariat în delegație.
În susținerea punctului de vedere potrivit căruia angajatorul nu este obligat să suporte cheltuielile ocazionate de etapele premergătoare numirii în funcția de asistent judiciar, Curtea de APEL IAȘI mai arată că, prin adresa nr.84828/16.07.2008, Ministerul Justiției și-a exprimat punctul de vedere privind suportarea cheltuielilor prilejuite de reînnoirea mandatului de asistent judiciar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Prin sentința civilă nr. 33/16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la ribunalul Iași,-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Tribunalul Iași, cu sediul în I,-, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județului I,-.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamantei suma totală de 732,66 lei, reprezentând cheltuieli prilejuite de reînnoirea mandatului de asistent judiciar,conform ordinelor de deplasare din data de 19.06.2008 emis de Tribunalul Iași, chitanței nr.45 din 20.06.2008 eliberată de Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu al Ministerului Justiției, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta sentință.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform adresei nr. 4515/A/24.09.2008 a Curții de APEL IAȘI, reclamanta îndeplinea la 19.06.2008, data emiterii ordinului de deplasare depus la fila nr. 11 dosar, funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Iași, cel de-al doilea mandat al acesteia în cadrul aceleiași instanțe expirând abia la data de 01.07.2008.
Conform disp. art. 110 din Legea nr. 304/2004, asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic si Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime in funcții juridice de cel puțin 5 ani si care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cetățenia, domiciliul in România si capacitate deplina de exercițiu;
b) sunt licențiate in drept si dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal si se bucura de o buna reputație;
d) cunosc limba;
e) sunt apte, din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea funcției.
Condițiile de delegare, detașare si transfer a asistenților judiciari au fost stabilite prin HG nr. 616 din 23 iunie 2005 privind condițiile, procedura de selecție și de propunere de către Consiliul Economic și Social a candidaților pentru a fi numiți ca asistenți judiciari de către ministrul justiției, precum și condițiile de delegare, detașare și transfer ale asistenților judiciari.
Potrivit art. 8 alin. 1 din această hotărâre, plenul Consiliului Economic și Social transmite Ministerului Justiției hotărârea sa în privința candidaților propuși, în vederea numirii asistenților judiciari.
Pentru numirea în funcția de asistenți judiciari, candidații selectați trebuie să participe la examinarea medicală și testarea psihologică care, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele nr. 7-10, s-au efectuat în mod obligatoriu la
Reclamanta a fost programată, astfel cum rezultă din aceste înscrisuri, pentru testarea psihologică, pe data de 25.06.2008 și pentru examinarea medicală, pe data de 26.06.2008.
Prin cererile formulate la data de 15.07.2008, reclamanta a solicitat Tribunalului Iași decontarea cheltuielilor de cazare, transport, a contravalorii investigațiilor medicale și a taxei pentru testarea psihologică.
Deși prin adresele nr. 75557 și nr. 80587/16.07.2008 Ministerul Justiției a precizat că, potrivit disp. art. 7 și 8 alin. 1 din nr.HG 355/2007, reclamanta este îndreptățită la decontarea costului examinărilor medicale și a cheltuielilor de transport accesorii acestora, Tribunalul Iași nu a soluționat în mod favorabil cererea acesteia, motiv pentru care a fost formulată prezenta acțiune.
Se reține că prin înscrisurile depuse la filele 15, 16 și 24 dosar, reclamanta a dovedit cheltuielile de transport și cazare prilejuite de deplasarea la, conform ordinului de deplasare prin care conducerea Tribunalului Iași, potrivit Cap. I art. 1 din anexa la HG nr. 1860/2006, a dispus în scris delegarea acesteia în vederea examinării medicale și testării psihologice.
Acest ordin este legal emis pentru o persoană care se afla în activitate la data delegării, fiind în raporturi de muncă atipice cu Tribunalul Iași și care s-a deplasat la, deopotrivă pentru interesul său, cât și cel al instanței.
Potrivit disp. art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, completul pentru soluționarea in prima instanța a cauzelor privind conflictele de munca si asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciar, astfel încât nu se pot reține susținerile pârâtei Curtea de APEL IAȘI potrivit cărora Tribunalul Iași nu avea nici un interes în reinvestirea reclamantei pe funcția de asistent judiciar.
De altfel, aceste susțineri sunt contrazise chiar de ordinele de deplasare emise la data de 19.06.2008 de către conducerea instanței, care a considerat, la momentul delegării reclamantei, că este în interesul instanței ca aceasta să participe la examinarea medicală în vederea reinvestirii pe funcția de asistent judiciar.
Aceste ordine de deplasare nu au fost anulate și poartă viza și ștampila conducătorului unității la care reclamanta s- deplasat, cu indicarea datei și a orei de sosire și plecare, potrivit disp. art. 46 din nr.HG 1860/2006.
Potrivit disp. art. 44 alin. 2 din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
În speță, drepturile la care este îndreptățită reclamanta pe perioada delegării sunt cele prevăzute de nr.HG 1860/2006 și nr.HG 355/2007.
Se reține în acest sens că, potrivit disp. art. 35 alin. 1 din Anexa la HG nr. 1860/2006, beneficiază de drepturile reglementate prin hotărâre și persoanele trimise sau chemate la diferite instructaje sau alte activități în legătură cu sarcinile lor de serviciu.
Potrivit art. 13 din Anexa la această hotărâre, personalul autorităților și instituțiilor publice, delegat sau detașat de conducerea acestora să îndeplinească anumite sarcini de serviciu în localități situate la distanțe mai mari de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, după cum urmează:
a) cu avionul, pe orice distanță, clasa economică;
b) cu orice fel de tren, după tariful clasei a II-a, pe distanțe de până la 300 km, și după tariful clasei I, pe distanțe mai mari de 300 km;
c) cu navele de călători, după tariful clasei I;
d) cu mijloace de transport auto și transport în comun, după tarifele stabilite pentru aceste mijloace;
e) cu mijloace de transport auto ale unităților, dacă acestea au asemenea posibilități, cu încadrarea în consumurile lunare de combustibil, stabilite potrivit legii;
f) cu autoturismul proprietate personală.
Conform art. 26 alin. 1 din Anexa la aceeași hotărâre, persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și în care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, în cazul cazării în structurile de primire turistice, pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi, a căror clasificare este de maximum 3 stele sau.
În temeiul disp. art. 9 din Anexa la aceeași hotărâre, persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea.
Conform art. 44 din hotărâre, cheltuielile de delegare se suportă, de regulă, de către unitatea din care face parte persoana.
Se mai reține că nr.HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor prevede la art. 7 că angajatorii sunt obligați sa asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
Art. 8 alin. 1 al aceluiași act normativ prevede că serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în munca, de adaptare, periodic, la reluarea activității, promovarea sănătății la locul de munca. 4 al aceluiași articol prevede că testarea psihologică a aptitudinilor în munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1 la hotărâre.
Având în vedere faptul că drepturile bănești în sumă totală de 732,66 lei, solicitate de către reclamantă prin acțiune fac parte din costurile aferente supravegherii medicale profilactice, care cad în exclusivitate în sarcina angajatorilor, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, se reține că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, considerând-o nelegală și netemeinică, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul că din analiza dispozitiilor art. 17 din nr.OUG 27/2006, art. 1 alin. 1 din nr.HG 1860/2006, precum și a dispozițiilor Codului muncii referitoare la delegare rezultă că delegarea presupune exercitarea temporară a atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă or, participarea asistenților judiciari la examenul medical în vederea numirii ca asistent judiciar pentru o nouă perioadă reprezintă o opțiune privind cariera persoanelor respective, neavând legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, nefiind vorba de delegare, instanța trebuia să constate că nu există temei legal pentru suportarea de către angajator a cheltuielilor pe care le achită în mod obișnuit în cazul în care salariatul este desemnat să desfășoare activitate în altă localitate.
Dacă pentru decontarea serviciilor medicale, temeiul pretențiilor se regăsește în cuprinsul nr.HG 355/2007 - potrivit cu care "angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale", iar "serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, promovarea sănătății la locul de muncă" (art. 7 și 8) - pentru decontarea cheltuielilor cu cazarea nu există temei legal.
HG nr. 1860/2006 reținută de instanța de fond ca reprezentând justificarea soluției de admitere a pretențiilor privind decontarea transportului și a cheltuielilor ocazionate cu cazarea nu este aplicabilă în situația intimatei-reclamante, acest act normativ făcând referire la drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului. Potrivit art. 1 alin. 1 "Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice, indiferent de finanțarea acestora, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității,în interesul serviciului, se stabilesc potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre".
Prin urmare, s-a considerat în mod greșit faptul că intimata-reclamantă s-a aflat în situația delegării, precum și faptul că intimatei-reclamante îi sunt aplicabile disp. nr.HG 1860/2006, apreciindu-se în consecință în mod greșit că intimata-reclamantă este îndreptățită la diurnă și la decontarea cheltuielilor cu cazarea.
Pârâta Curtea de APEL IAȘI, a invocat în recursul său că numirea reclamantei într-un nou mandat de asistent judiciar a reprezentat doar interesul personal al acesteia și nu al Tribunalului Iași, iar participarea la selecție nu s-a efectuat la cererea instanței, statutul reclamantei fiind de candidat și nu de reprezentant al Tribunalului Iași (salariat aflat în delegație).
S-a mai arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din nr.HG 616/2005, Consiliul Economic și Social selectează candidați și nu dosare iar din art. 2 alin. 2 din același act normativ rezultă că certificatul medical putea fi eliberat doar de o comisie medicală constituită prin ordin comun al miniștrilor justiției și sănătății.
Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, iar Ministerul Finanțelor Publice are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Astfel, pe de o parte, neexistând raporturi juridice (civile, de muncă, etc.) între instituția recurentă și reclamantă, nu exista dovezi privind calitatea sa procesuală pasivă. De asemenea, pentru conturarea calității procesuale pasive, în conformitate cu disp. art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurenți și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursurile sunt fondate, însă doar pentru următoarele considerente.
Analizând dispozițiile art. 17 din nr.OUG 27/2006, art. 1 alin. 1 din nr.HG 1860/2006 și art. 42 și următoarele din Codul muncii referitoare la delegare, Curtea reține că delegarea presupuneexercitareatemporară a atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă și nu poate fi confundată cu deplasarea și participarea la o selecție necesară pentru reînnoirea unui mandat, fie chiar si de asistent judiciar.
Participarea reclamantei la această selecție a fost o opțiune personală, identică cu cea a oricărui alt candidat și nu se poate susține că interesul Tribunalului Iași vizapersoanareclamantei astfel încât aceasta să fie îndreptățită la decontarea de către angajator a cheltuielilor de transport și indemnizație de deplasare.
Ordinul de deplasare invocat de instanța de fond nu a avut decât scopul de a justifica lipsa reclamantei de la instanță în zilele respective, iar art. 13, 26 și 44 din Anexa la HG nr. 1860/2006 nu îi sunt aplicabile reclamantei, așa cum eronat s-a reținut, fiind fără echivoc că lipsa acesteia de la ribunalul Iași nu a fost în scopul îndeplinirii unor sarcini de serviciu ci în scop personal.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor cu examenul medical, temeiul pretențiilor fiind nr.HG 355/2007, corect s-a apreciat de către instanța de fond că această cerere este întemeiată în baza dispozițiilor art. 7 și 8 din actul normativ respectiv.
De altfel, sub acest aspect, nici Ministerul Justiției și Libertăților, ordonatorul principal de credite, nu a criticat hotărârea primei instanțe iar Curtea de APEL IAȘIa arătat doar că eliberarea certificatului medical în speță se putea face doar de comisia medicală specială numită pentru această procedură.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că în cauza de față obligația de decontare a cheltuielilor ocazionate de examenul medical revine doar angajatorului și respectiv ordonatorilor principal și secundar de credite, nefiind necesară obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce în mod special suma de 377,26 lei cu acest titlu.
Față de cele reținute, văzând incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se vor admite recursurile și se va modifica în parte sentința recurată, în sensul celor anterior argumentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
:
Admite recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 33/16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge, pentru lipsă de calitate procesuala pasivă, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata actualizată a cheltuielilor de transport, și a indemnizație de deplasare, în sumă de 355,4 lei.
Menține dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor ocazionate de examenele medicale, în sumă de 377,26 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/Tehnored
05.05.2009 - 2 ex.
Curtea de APEL IAȘI:,
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
