Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 359
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN... PU- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 872 din 11 VI 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea dosarului de către ICCJ, urmare deciziei nr. 104/20 I 2009 Curții Constituționale. Nu s-au depus întâmpinări în cauză, prin cererile de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt două recursuri declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Pin cererea înregistrată la numărul - reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante, reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 16 iulie 2007 - 28 februarie 2008 pentru, 1 august 2007 - 29 februarie 2008 pentru și 1 septembrie 2007 - 29 februarie 2008 pentru -, și, actualizată, în raport cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective; acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate; obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de pârâți pentru perioadele sus-menționate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iași.
Art. 6 alin. 2 din Codul Muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal,principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004, în art. 1 alin. 2 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art. 20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Contrar acestor principii, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG 83/2000 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară. Prin urmare, susțin reclamanții, personalul auxiliar de specialitate din componența Judecătoriei Iași, în afara celor de la executări penale și a celor din cadrul falimentelor, sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
In drept, reclamanții își întemeiază cererea de chemare în judecată pe disp.art.6
al.2 din Codul muncii, OG nr.137/2000, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituția României, Directiva Consiliului Europei din 27 noiembrie 2000 (2000/78/CE).
Prin precizarea depusă la dosar (fila 6) reclamanții arată că înțeleg să renunțe la
capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, pentru care instanța a invocat din oficiu necompetența materială.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii față de această instituție, invocând lipsa calității procesual pasive. S-a susținut că ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, astfel că nu poate fi obligat să aloce despăgubirile pretinse de reclamanți. Nici un text de lege nu prevede obligația Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fonduri necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții, iar pârâtul nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă încheiate cu reclamanții.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul disp.art.244 alin.1 pct.1 din pr.civilă pe considerentul că Procurorul General al parchetului de pe lângă ICCJ a formulat recurs în interesul legii având ca obiect interpretarea disp.art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.8 din OG nr.8/2007.
Pârâtul solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Auf ost invocate dispozițiile Legii nr. 50/1996 potrivit cu care de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar, expres prevăzute de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată. S-a apreciat că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Nici dispozițiile Codului Muncii, invocate de reclamanți nu contravin prevederilor legii nr. 50/1996, întrucât nu tot personalul auxiliar desfășoară o activitate egală.
Mai arată pârâtul că prin Hotărârea nr.333/2007 CNCD a constatat că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare potrivit prevederilor OG nr.137/2000.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere disp.art.16-20 din OG nr.137/2000.
La termenul de judecată din 23 aprilie 2008, instanța, având în având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, respinge cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant, solicită la termenul de ședință din 14 mai 2008 suspendarea cauzei până al soluționarea recursului în interesul legii.
Instanța a respins cererea de suspendarea formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.244 alin.1.pct 1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.872 din 11.iunie 2008 Tribunalul Iași ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții -, și, ambele cu domiciliul ales la udecătoria Iași în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților -, și despăgubiri în cuantum de 10% din salariul brut lunar aferent perioadei 01.09.2007- 17.04.2008, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 10% din salariul brut lunar aferent perioadei 16.07.2007-17.04.2008, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta,cu domiciliul ales la udecătoria Iași în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice, Și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din cauza de față îndeplinesc și ei funcția de grefier în cadrul tribunalului Iași, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10 %, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de considerentele expuse și în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte (conform adresei nr.1600/2008-fila 44 dosar), instanța a admis în parte acțiunea, șia obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași să plătească reclamanților -, și o despăgubire în cuantum de 10 % din salariul brut aferent perioadei lucrate (conform tabelului de la fila 44 dosar) și până la data de 17.04.2008, dată la care a fost abrogat sporul de 10% prin Legea nr.27/2008.
In ceea ce privește cererea reclamantei, instanța a respins-o, motivat de faptul că aceasta a beneficiat de sporul de 10% în perioada 1.07.2004 - 18.04.2008, dată la care a fost abrogat sporul de 10% prin Legea nr.27/2008 ( conform sentinței civile nr.1718/19.09.2007a Tribunalului Iași -fila 81dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției arată în motivarea recursului său că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 și art.304ind.1 pr civ.
Motivează recurentul că dispozițiile art.19 al.3 din Legea 50/1996, reținute de instanța de fond, au fost abrogate prin OG 8/2007.
Invocă recurentul și dispozițiile deciziei nr.24/2008 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 al.3 pr.civ.
Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză. De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petent în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă. Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată, în primul rând, că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea reține că acesta este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a decis prin decizia nr.24 din 12 mai 2008:
"Dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, față de dispozițiile acestei decizii și ale art.329 al.3 pr.civ recursul declarat de Ministerul Justiției se vădește a fi întemeiat și va fi admis în temeiul art.312 pr.civ, iar acțiunea reclamanților nefondată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.872/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu contravin prezentei.
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/Tehnored
05.05.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
