Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 386
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 800 din 30.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției și Libertăților.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimatul .
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr.1247/99/19.03.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.09.2004 - 01.02.2007, cu obligarea celui de al patrulea pârât la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Motivează reclamantul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art.47 stabilea că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr.83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001și nu a mai fost prevăzut nici de OUG nr.177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Mai motivează reclamantul că în Legea nr.303/2004, prin care au fost aduse modificări substanțiale cu privire la cariera judecătorilor în vederea reașezării sistemului judiciar în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art.77.
În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin OUG nr.27/2006. Acest act normativ stabilește prin art.2 că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției.
Includerea în criteriile de stabilire a drepturilor salariale și a celui referitor la riscurile funcției constituie o consecință firească a recunoașterii existenței în continuarea a acestuia, având în vedere că, după abrogarea textului care reglementa dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea nu s-au schimbat.
În aceste condiții, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea sporului, judecătorii sunt prejudiciați direct prin neplata acestui spor. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, al penitenciarelor care beneficiază de acesta în baza OG nr.9/2001, OG nr.38/2003, OG 64/2006 și OG nr.10/2007.
Mai invocă reclamantul și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr.5/2008, prin care s-a constatat îndreptățirea magistraților în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Intimatul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 19.03.2005; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, modificare permisă în raport de dispozițiile art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului și de art. 62 al.3 din Legea 24/2000. Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu art.76 din Constituția revizuită.
A mai arătat intimatul că OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000. Pretențiile reclamantului de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu au nici o bază legală. În prezent statutul magistraților este reglementat de Legea 303/2004, iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza OUG 27/2006, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
A mai susținut intimatul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.800 din 30.05.2008 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul ministerul Justiției în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.09.2004 - 01.02.2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.02.2005 - 01.02.2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.09.2004 - 01.02.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că nu este întemeiată. Astfel, instanța a reținut că pârâtul a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse de reclamanți, acesta fiind cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art.I pct. 42 din OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
OG 83/2000 a fost emisă în baza Legii 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996. Din dispozițiile Legii 24/2000 se reține că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Or, prin Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total și nici parțial. Astfel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 al.3, cu referire la art.73 al.1 din Constituția României.
normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX al.2 din OG 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinate de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
În acest sens este și Decizia în interesul legii nr.21 din 10.03.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 (3) pr.civ.
Având în vedere dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958, coroborate cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii,instanța a constatat că este prescris dreptul la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.09.2004 - 01.02.2005.
Ca atare, a admis în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor care arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) este nefondat.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamant finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumelor necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamantului drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței civile nr.800/30.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,14.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
Red./Tehnored.
06.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
