Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 384
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.941 din 20.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, ( ), -, ( ), și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamanții, ( ), -, ( ), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul București solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 1.01.2003.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr. 177/2002, dar nu și Legea nr. 50/1996. Art. 47 este în vigoare și în prezent, drepturile salariale câștigate neputând fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
Reclamanții au depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel București.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2003-1 octombrie 2004 și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât textul de lege pe care se întemeiază reclamanții a fost abrogat, iar admiterea pretențiilor lor ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca acesta, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să i act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2007.
Prin "precizările"depuse la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că acordarea diferitelor drepturi salariale și sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, reclamanții nefiind salariații săi.
La termenul de judecată din 21.05.2008, din oficiu, s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea acțiunii formulate de reclamanții, ( ), -, ( ), având în vedere faptul că aceștia nu au domiciliul în județul
Prin sentința civilă nr. 941 din 20 iunie 2008, Tribunalul Iașia respins excepțiile necompetenței materiale a instanței, prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-1.10.2004 și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.01.2003-20.06.2008 și în continuare, până la reglementarea legală a acestui spor, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care pârâții au fost obligați prin hotărâre.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
A declinat în favoarea altor instanțe competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții, ( ), -, ( ), .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 și 2 Codul muncii, în conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Față de cuprinsul cărților de identitate depuse la dosar, se va declina competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții, ( ), -, ( ), în favoarea instanțelor în a căror circumscripție își au domiciliul sau reședința.
Excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată și va fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 281, art. 154, art. 155 și art. 295 alin. 2 Codul muncii, precum și faptul că pretențiile reclamanților vizează acordarea unor drepturi salariale. Litigiul îmbracă forma unui conflict de drepturi, iar potrivit art. 2 lit. c Cod proc. civilă, competența de soluționare aparține tribunalului.
Este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și va fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, precum și faptul că motivele invocate de pârât în motivarea excepției reprezintă chestiuni ce pot fi analizate în cadrul analizării în fond a cauzei.
Este neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-1.10.2004 invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Reținând dispozițiile art. 16 lit. a și art. 17 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la HG nr. 232/2005 și având în vedere că sporul de 50% reprezintă un drept salarial care se cuvenea și în perioada 2000-2004 și faptul că, la momentul intrării în vigoare a HG nr. 232/2004, nu existau hotărâri judecătorești cu privire la acest spor, prima instanță a considerat că s-a întrerupt cursul prescripției, mențiunea plății drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2000-2004, pentru care nu existau la acel moment hotărâri judecătorești, reprezentând o recunoaștere a dreptului, la data de 1.01.2005 începând să curgă un nou termen de prescripție.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, urmând să fie admisă. Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea tuturor pârâților, deci și a Ministerului Economiei și Finanțelor, la plata sporului de 50%. Reclamanta nu are raporturi de muncă cu acest pârât, care nu are nici o obligație în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale reclamantei.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 B și a solicitat plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.01.2003-20.06.2008 și pentru viitor.
Legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea supremă-Constituția-potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. În acest context, este de remarcat că, acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q3 din legea nr. 125/2000, guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, s-a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 1.01.2003-20.06.2008 și în continuare, până la reglementarea legală a acestui spor.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 3 Cod proc. civilă, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, se va admite acțiunea, iar pârâții vor fi obligați la plata drepturilor salariale, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Se va admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va fi obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ, dreptul la acțiune având ca obiect un drept patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani, fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-1.10.2004, respinsă în mod greșit de instanța de fond.
În ceea ce privește plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și pe viitor, recurentul apreciază că nu se poate da curs acestei cereri, care este inadmisibilă întrucât instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Referitor la cererea de actualizare a sumelor solicitate cu indicele de inflație, recurentul consideră că nu se justifică reactualizarea sumelor. Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului. Aplicarea indicelui de inflație apare și ca un mijloc de constrângere, reprezentând o amenințare pentru debitor spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea recursului, considerând că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de intimata reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Față de recursul declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimata reclamantă, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimata a solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1.01.2003, însă acțiunea a fost formulată la data de 15.10.2007, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru drepturile salariale succesive aferente perioadei 1.01.2003-14.10.2004.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, Curtea constată că, în cazul drepturilor salariale, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 2 Codul muncii, nu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 reținute de prima instanță.
Potrivit art. 166 alin. 2 Codul muncii, termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Guvernul României, care a adoptat HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, nu este debitorul obligației de plată a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deci actul normativ menționat nu poate avea efectul unei recunoașteri din partea debitorului, care să întrerupă cursul prescripției.
Mai mult, plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, pentru care s-a și prevăzut necesarul de 14 milioane EURO în bugetul Ministerului Justiției, nu are în vedere drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ci alte drepturi salariale pentru care nu existau hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este întemeiată, prima instanță aplicând greșit prevederile legale care reglementează întreruperea termenului de prescripție.
Referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pe viitor, se constată că, în considerentele deciziei nr. 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Așadar, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, ci a aplicat decizia în interesul legii, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului privind stabilirea în sarcina sa a unei obligații imposibile, de plată a sumei reprezentând indicele de inflație, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De altfel, recurentul invocă necesitatea intervenției legiuitorului numai cu privire la "plata sumei reprezentând indicele de inflație", deși intimata este îndreptățită, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit prin întârzierea plății drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, și nu pentru a-l "amenința pe debitor", la plata de daune-interese constând în reactualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și se va respinge acțiunea formulată de reclamanta pentru perioada 1.01.2003-14.10.2004. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 941/20.06.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Tribunalul București având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.03.2003-14.10.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de Ministerul. Economiei și Finanțelor - prin I împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
15.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
