Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 445
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 497 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, ai pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 910/86 25.02.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007), în cuantumul de 18% pentru lunile noiembrie și decembrie 2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente, astfel încât s-a creat o discriminare în domeniul salarizării fiind încălcate dispozițiile constituționale și ale legislației muncii.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că față de dispozițiile nr.OG 137/2000 nu poate avea calitatea de pârât.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea se arată că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000, iar magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 497 din 17.03.2008 a dispus următoarele:
- a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, pentru opozabilitate Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a obligat pârâții să plătească reclamantei diferențele salariale în cuantum total de 18% pentru lunile noiembrie și decembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Prin considerentele sentinței s-a reținut, asupra excepției invocate că în raport de prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000 este obligatorie citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în cauzele având ca obiect cererile de despăgubiri formulate de persoanele ce se consideră discriminate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin nr.OG 10/2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5%începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aceste prevederi fiind excluse celelalte categorii de magistrați, instanța reținând existența unei situații comparabile.
S-au evocat în acest sens dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curt ea de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, justiția realizându-se prin Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare și judecătorii.
S-a argumentat că acordarea diferențiată a majorărilor salariale nu își are explicația în atribuțiile diferite ale magistraților, fiind determinată de deprecierea monedei naționale, fiind înlăturate apărările formulate de Ministerul Justiției privind acordarea unor majorări salariale substanțiale magistraților în cursul anilor 2006 - 2007, aceleași drepturi salariale fiind acordate și celorlalte categorii de magistrați.
În temeiul disp. art. 281 și următoarele din Codul muncii, acțiunea reclamantei a fost admisă pentru lunile noiembrie și decembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției în prezent Ministerul Justiției și Libertăților.
Pârâtul Ministerul Justiției prin recursul formulat, a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, susținând depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, susținând că reclamanții beneficiază de o lege specială de salarizare, neputând beneficia de alte drepturi care nu sunt prevăzute în mod expres de lege, invocând dispozițiile art. 32 din nr.OUG 27/2006. A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, fiind enunțate dispozițiile nr.HG 83/2005, conform căruia Ministerul Justiției este organ de specialitate al administrației publice centrale, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției, astfel încât nu i se poate reține vreo culpă în adoptarea unor acte normative.
Totodată, a susținut recurentul, că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anii 2006-2007 iar decizia de a nu se acorda indexări sau majorări în anul 2007, în scopul acoperirii inflației, în raport cu alți salariați, nu reprezintă o situație de discriminare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, se constată următoarele:
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși în cauză se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în raport de dispozițiile nr.HG 83/2005, se constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din hotărârea enunțată în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege, pârâtul avea competența de a elabora proiecte de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al justiției, participând la susținerea proiectelor de legi, analizarea și avizarea din punct de vedere al legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere sau organe de specialitate ale administrației.
Din expunerea de motive a nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă că scopul adoptării acestei reglementări a fost acela de a se asigura "salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor", măsura prevăzută de altfel și prin cap.VI pct. 33 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformare a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273 din 1.04.2005, cu termen de finalizare în luna decembrie 2005, invocându-se și Hotărârea nr. 185 din 22 iunie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe în domeniul salarizării acestei categorii de personal. Așadar scopul esențial acestei reglementări a fost acela de a se înlătura discriminările salariale. Prin art. 35 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că drepturile de salarizare ale categoriilor de personal enunțate, judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistraților asistenți, vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform prevederilor legale. Această măsură a fost necesară pentru atenuarea efectelor inflației în raport de indicele de inflație pentru menținerea unei corelații corespunzătoare între salariul nominal și cel real fiind acordată tuturor categoriilor de salariați din domeniul justiției dar și salariați bugetari în anul 2007 situație ce rezultă din actele normative specificate.
drepturilor salariale ale magistraților și personalului din domeniul justiției nu a fost acordată în cursul anului 2007 acestei categorii de personal, contravenind dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care s-a stabilit în mod expres că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", "salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se prin lege specială".
Cum inițiativa adoptării reglementărilor în domeniul salariilor majorate aparține Ministerului Justiției, se constată că în cauză nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin recursul formulat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4. pr. civ. se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a disp. art. 5 și 6 din Codul muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Pe fondul cauzei este de reținut faptul că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege neputând aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În cauză au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat este cel care rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicată, în cauză se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției că prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanță, fiind depășită astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de motive la această reglementare prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților, situație recunoscută și prin nr.HG 232/2005.
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 5 și 6 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, se constată că motivele invocate prin recursul Ministerului Justiției nu pot fi reținute, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Justiției în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, declarat împotriva sentinței nr. 497 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
tehnored.
jud. fond
ex/13.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
