Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 450
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul S,-, județul S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 663 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, ai pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA și reclamanții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 937/86 din 27.02.2008 reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport de rata inflației începând cu data de 1 februarie 2007 și până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți judecători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
Ori prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 și 20 din Constituția României, decizia 447 din 15.09.2005 a Curții Constituționale, art. 1 și următoarele din OG137/2000, art. 5 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, OG10, 16, 27/2007 și Legea 232/2002.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea se arată că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000.
Se mai arată că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Prin sentința civilă nr. 663 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava a dispus următoarele:
- a respins acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamantul, ca nefondată.
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice B, Curtea De APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava.
- a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plăți și a respins ca nefondată cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarele: potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG 10/2007 în art. 1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5%începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși așadar celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale conform OG 7/2007 și celelalte categorii de magistrați menționate anterior există o situație comparabilă, rezultă fără putință de tăgadă, din dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 304/2004, "Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea 304/2004 justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 303/2004 "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor".
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul OG137/2000 câtă vreme în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1 și 3 din Codul Muncii.
De altfel, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constitui un act de discriminare.
A mai invocat pârâtul Ministerul Justiției că neacordarea majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 și celorlalte categorii de magistrați s-a datorat majorărilor salariale substanțiale de care aceștia au beneficiat în 2006 și 2007.
Ori, nici această apărare nu poate fi primită de instanță întrucât judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de aceleași majorări salariale prin OG27/2006 și cu toate acestea au beneficiat și de majorările prevăzute de OG10/2007.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul, reține instanța că OG10/2007 reglementează majorarea în 3 etape a salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar și indemnizațiile persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Este vorba de creșteri salariale de care reclamantul nu poate beneficia întrucât are calitatea de pensionar.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are în speță calitatea de ordonator de credite deoarece potrivit legii are doar obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de stat.
A arătat că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Pe fondul cauzei a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OG 137/2000 întrucât pentru a aprecia dacă situația reclamanților este comparabilă cu cea a persoanelor care au beneficiat de creșterile salariale solicitate se impune a se avea în vedere deosebirile privind atribuțiile de serviciu, ocuparea funcției și cariera profesională, aspecte față de care nu se pune problema existenței vreunei discriminări.
A invocat în sprijinul acestei argumentări decizia nr. 239 din 5.06.2003 a Curții Constituționale.
A solicitat în principal admiterea recursului și modificarea sentinței civile în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive iar în subsidiar, prin admiterea recursului modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca nefondată.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința civilă sub două aspecte:
Un prim motiv de recurs este cel prin care a arătat că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare arogându-și atribuții de legiferare.
A invocat în cadrul aceluiași prim motiv de recurs lipsa calității procesuale pasive întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției acesta nu are atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul creșterii salariale solicitate de reclamanți.
Prin urmare Ministerul Justiției nu se află în culpă în ceea ce privește majorările salariale pretinse și acordate reclamanților întrucât nu are atribuții în acest sens.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că hotărârea este lipsită de temei și dată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat că sub acest aspect în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OG 137/2000 întrucât reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, ori nereglementarea anumitor drepturi, exced cadrului legal stabilit prin ordonanță.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, decizia luată de a nu se acorda majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii de salariați din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii inflației într-o perioadă determinată nu reprezintă o situație care să fi avut rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
S-a mai arătat că dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, iar magistrații nu sunt singura categorie profesională care nu a beneficiat de majorările salariale acordate în baza nr.OG 10/2007 sau nr.OG 6/2007.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta nu este dată în cauză atâta vreme cât potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetar de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificarea corespunzătoare.
Deși în cauză se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în raport de dispozițiile nr.HG 83/2005, se constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din hotărârea enunțată în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege, pârâtul avea competența de a elabora proiecte de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al justiției, participând la susținerea proiectelor de legi, analizarea și avizarea din punct de vedere al legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere sau organe de specialitate ale administrației.
Din expunerea de motive a nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă că scopul adoptării acestei reglementări a fost acela de a se asigura "salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor", măsura prevăzută de altfel și prin cap. VI pct. 33 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformare a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273 din 1.04.2005, cu termen de finalizare în luna decembrie 2005, invocându-se și Hotărârea nr. 185 din 22 iunie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe în domeniul salarizării acestei categorii de personal. Așadar scopul esențial acestei reglementări a fost acela de a se înlătura discriminările salariale. Prin art. 35 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că drepturile de salarizare ale categoriilor de personal enunțate, judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistraților asistenți, vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform prevederilor legale. Această măsură a fost necesară pentru atenuarea efectelor inflației în raport de indicele de inflație pentru menținerea unei corelații corespunzătoare între salariul nominal și cel real fiind acordată tuturor categoriilor de salariați din domeniul justiției dar și salariați bugetari în anul 2007 situație ce rezultă din actele normative specificate.
drepturilor salariale ale magistraților și personalului din domeniul justiției nu a fost acordată în cursul anului 2007 acestei categorii de personal, contravenind dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care s-a stabilit în mod expres că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", "salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se prin lege specială".
Cum inițiativa adoptării reglementărilor în domeniul salariilor majorate aparține Ministerului Justiției, se constată că în cauză nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin recursul formulat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4 Cod proc. civilă se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a disp. art. 5 și 6 din Codul Muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Pe fondul cauzei este de reținut faptul că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul Muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege neputând aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În cauză au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat este cel care rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicată, în cauză se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul Muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției că prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanță, fiind depășită astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de motive la această reglementare prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților, situație recunoscută și prin nr.HG 232/2005.
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 5 și 6 din Codul Muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, se constată că motivele invocate prin recursurile Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor nu pot fi reținute, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 663 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red..
Jud. fond
.
Tehnored.
Ex.2/15.05.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina, Maierean Ana
