Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 442
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul S,-, județul S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 330 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, ai pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării B și reclamanții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, Secția civilă - înregistrată sub nr. 5370 din 40 din 5.11.2007, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând 10% din salariul brut începând cu 01.04.2007 și pentru viitor actualizată până la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a asigura fondurile la necesare plății drepturilor, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamantele au susținut că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Botoșani.
Au evocat disp. art. 6 din Codul muncii care consacră principiul că pentru muncă și pregătire profesională egală salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal, precum și art. 20, 53 din Constituția României și art. 1 din nr.OG 137/2000 care interzic de asemenea discriminarea salariaților. Prin art. 19 pct. 3 din legea nr. 50/1996 s-a stabilit că " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 din salariu brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Prin urmare au fost tratate inegal din punct de vedere a salarizării fără un criteriu obiectiv și rațional deoarece au calitatea de personal auxiliar de specialitate și prestează aceeași activitate ca grefierii ce participă la efectuarea actelor enumerate de textul de lege.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii motivat de faptul că grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și de executare silită beneficiază de indemnizație lunară de 10%, dar doar în raport cu timpul efectiv lucrat.
S-a arătat că în raport cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii 387/2005 repartizarea pe compartimente personalului se efectuează de către președintele instanței.
Or, personalul ce nu a fost repartizat la aceste compartimente nu se află în aceeași situație cu cel ce beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996, lucru relevant constant în practica Curții Constituționale.
Prin adresa nr- Tribunalul Botoșania comunicat că reclamantele nu a beneficiat de indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu 01.04.2007.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 21/2001 ordonatorii principali de credite sunt cei ce trebuie să stabilească numărul de posturi, salariile de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare.
Prevederile au fost reluate și în legile bugetare aferente perioadei 2002 - 2006 respectiv Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 1151/2005.
Totodată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în conformitate, cu dispozițiile nr.OG 137/2000 este instituția abilitată de lege să constate existența unei discriminări, dar raportat la obiectul litigiului, nu are această calitate, reclamanții solicitând plata unor drepturilor salariale restante.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 330 din 20.02.2008 a dispus următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani să plătească diferența de drepturi salariale, dintre salariale calculate prin includerea sporului de 10% calculat la salariul de bază pentru perioada 1.04.2007 - 20.02.2008 pentru și 1.04.2007 - 31.08.2007 respectiv 1.01.2008 - 20.02.2008 pentru și drepturilor salariale încasate pentru aceste perioade, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor susmenționate.
- a respins ca prematur formulată cererea privind acordarea indemnizației și pentru viitor;
- a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin considerentele sentinței s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Ca urmare, constatându-se că această autoritate publică are atribuții în ceea ce privește procedura de rectificare bugetară în vederea asigurării fondurilor necesare ordonatorilor principali de credite va respinge excepția ridicată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a reținut că drepturile nu pot fi acordate și pentru viitor deoarece instanța nu poate să anticipeze dacă dispozițiile legale analizate vor rămâne în vigoare în forma de la data soluționării prezentei.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că această instituție nu se află în raport juridic de muncă cu reclamanții fiind citat în cauză în calitate de expert în cauzele privind discriminarea fiind admisă excepția invocată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară a instanțelor aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârile nr. 159/2004 și 387/2005, grefierii de ședință, cei delegați la compartimentele executări penale, executări civile, executări contravenționale, pentru înregistrarea și evidența persoanelor juridice, la organul financiar local, cel statistician și documentarist au responsabilități în legătură cu desfășurarea activității instanței. Nu rezultă din aceste dispoziții că activitatea din ședința de judecată este mai puțin importantă decât cea desfășurată la biroul executări penale ori civile și nici că, grefierul de ședință are un program mai redus decât cel al grefierilor ce beneficiază de prevederile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007.
Atâta timp cât nu s-a relevat existența unor criterii obiective pentru a se putea aprecia că activitatea de la respectivele compartimente necesită o pregătire superioară și implică o activitate cu grad mai mare de risc, instanța apreciază că diferențierea salarială este nejustificată fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 care arată că sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamanților sporul de 10% calculat la salariul de bază, conform art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, iar în baza art. 19 din Legea nr. 500/2002 a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, criticând-o pentru nelegalitate.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, precum și nelegalitatea sentinței prin raportare la modul în care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu referire la aplicarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat soluția de respingere a excepției lipsei sale de calitate procesuală și a susținut că majorările salariale acordate numai unei anumite categorii profesionale din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate nu are natura unei măsuri discriminatorii în raport cu textele legale incidente, deoarece reglementările constituționale conferă legiuitorului dreptul exclusiv de a stabili cadrul de aplicare a actelor normative emise.
Prin încheierea nr. 1093 din 10.07.2008 Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, investită cu rezolvarea recursului, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008, spre competentă soluționare.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 510 din 23 ianuarie 2009 a declinat competența în favoarea Curții de APEL SUCEAVA, întrucât dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Dosarul declinat a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL SUCEAVA sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantele, în funcția de grefieri ce se încadrează în categoriile personalului auxiliar de specialitate, au solicitat acordarea sporului de 10% conform dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 dispoziție preluată prin art. 8 din nr.OG 8/2007.
În afara acestor dispoziții există o reglementare distinctă a atribuțiilor de serviciu ale grefierilor, cuprinsă în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 378/2005, prin care se aprobă Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești; reclamantele nu se numără printre grefierii la care se referă art. 55, art. 57, art. 56 și art. 109 alineatele 2 și 7 din acest regulament, ei neavând nici responsabilitățile, complexitatea atribuțiilor de serviciu și nici volumul de muncă specifice grefierilor delegați cu punerea în executare a hotărârilor judecătorești, ori în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru care legea prevede expres un spor lunar de 10% la salariul lor de bază.
O astfel de salarizare diferențiată nu contravine principiului acordării de drepturi salariale egale pentru muncă egală (art. 6 alin. 2 din Codul muncii ), câtă vreme este vorba de prestarea unei munci inegale de către reclamanți și în defavoarea lor privind salariul comparativ cu munca depusă de grefierii la care se referă în mod expres legea, cum s-a arătat mai sus și cărora li se acordă sporul lunar la salariu în discuție, pentru o muncă desfășurată în alte condiții specifice de responsabilitate, complexitate și volum.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXIV din 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
În considerentele ample ale acestei decizii s-a arătat, între altele, că numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale, singura condiție fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații aflați în situații identice. Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. 4 din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic. Ca atare se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
În plus dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde indemnizația în discuție tuturor grefierilor din cadrul instanțelor judecătorești ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Față de aceste cerințe, prevederile legale aplicabile unei anumite categorii de grefieri nu se puteau extinde și asupra celorlalți grefieri care nu făceau parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât indemnizația lunară de 10% din salariul de bază s-a putut acorda până la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menționați la art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, pentru perioada în care aceste dispoziții au fost în vigoare.
Dat fiind că decizia are caracter obligatoriu potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și văzând că reclamantele nu au îndeplinit atribuții din cele expres și limitativ prevăzute de lege, curtea urmează să admită recursul și să modifice parțial sentința, în sensul respingerii pretențiilor formulate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, pentru care nu mai subzistă interesul unei discuții și cele privind prescripția, necontestate în recurs.
Față de cele reținute, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recursurile vor fi admise, va fi modificată în parte sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantelor și vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 330 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 330 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor și.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
tehnored.
jud.fond
ex.2/11.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
