Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 447
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul S,-, județul S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 816 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, ai pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării B și reclamantele intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- din data de 25.01.2008, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B au solicitat obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 1.11.2003 - 1.11.2006, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora, precum și în continuare, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei doi pârâți pentru perioadele menționate.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Suceava și Tribunalul Suceava.
Au mai arătat că art. 6 alin. 2 din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004 asigură egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Contrar acestor principii, prin art. 3 alin. 8 din OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că responsabilitatea asigurării la bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Justiției, la rândul său, a solicitat respingerea pretențiilor reclamantelor ca nefondate cu motivarea că pretențiile reclamantelor referitoare la acordarea unor drepturi salariale fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă, potrivit legii sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 816 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Suceavaa respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
A admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune.
A respins acțiunea privind pretențiile salariale aferente perioadei 1.12.2003 - 24.01.2005 pentru reclamanta și respectiv 1.09.2003 - 24.01.2005 pentru reclamanta, ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantelor drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariu brut pentru perioada 25.01.2005 - 21.09.2005 în privind reclamantei și pentru perioada 25.01.2005 - 26.06.2005 pentru reclamanta, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget a sumelor datorate de pârâți reclamantelor.
A respins cererea privind acordarea pe viitor a acestor drepturi, ca nefondată.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu privire la excepțiile invocate s-a reținut că nu poate fi reținută lipsa calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât potrivit dispozițiilor legale aceasta este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, justificând calitatea procesuală pasivă în cauză.
S-a reținut că potrivit art. 283 din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, pretențiile reclamantelor vizează perioada 1.11.2003 - 1.11.2006, prescripția începe să curgă de la nașterea dreptului la acțiune și întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.01.2008 rezultă că pentru perioadele 1.12.2003 - 24.01.2005 cu privire la reclamanta și 1.09.2003 - 24.01.2005 pentru reclamanta dreptul la acțiune este prescris.
Cu privire la fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor omului, iar OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care Românie este parte.
Potrivit art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averilor, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din prezenta cauză îndeplinesc și ei funcții de grefieri în cadrul Curții de APEL SUCEAVA. Deși îndeplinesc aceiași funcție iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că reclamantele nu au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 3 alin. 8 din OG 8/2007 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente instanța de fond a admis acțiunea în parte și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pentru perioada 25.01.2005 - 21.09.2005 în privința reclamantei și pentru perioada 25.01.2005 - 26.06.2005 pentru reclamanta, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu indicele inflației la data plății.
Plata pe viitor a drepturilor salariale nu este posibilă deoarece, pe de o parte, nu s-a născut dreptul de a primi sumele de bani, iar pe de altă parte, acordarea este condiționată de existența pe viitor a calității de salariat și de prevederea lor în acte normative în vigoare.
Or, din adresa nr. 272/S din 14.03.2008 a Tribunalului Suceavaa rezultat că reclamantele au fost încadrate pe perioadă determinată, în prezent nemaiavând calitatea de salariate ale pârâtelor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului Ministerul Justiției a invocat minuta Deciziei nr. 24 din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicabilitatea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 care este obligatorie potrivit prevederilor art. 329 alin. 3 cod procedură civilă.
A arătat că acordarea către reclamante a indemnizației de 10% constituie o adăugare la textul de lege și o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
A arătat că reclamantele se găsesc într-o situație discriminatorie față de categoria de personal auxiliar anume prevăzută de textele legale.
Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar diferențiază sub aspectul complexității sarcinilor de serviciu ale anumitor categorii de grefieri.
În speța de față, unde se invocă aspectele de discriminare în materie de salarizare nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile care să justifice reținerea unei discriminări în concordanță cu dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor omului și a OG nr. 137/2000.
S-a mai arătat că și Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.
S-a învederat faptul că în acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care fiind sesizat cu privire la această situație a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor a constatat că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare potrivit prevederilor OG nr. 137/2000.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondată.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sac riticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că este inadmisibilă transferarea atribuțiilor ordonatorilor principali de credite în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, iar elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetare anuale și a legii de rectificare a bugetului de stat nu se poate face în baza unei hotărâri judecătorești.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondată.
Examinând recursurile declarate de recurente Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că acțiunea formulată de reclamante este nefondată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază doar grefierii care participau la judecarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau a parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea ce reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite iar extinderea acestor dispoziții asupra celorlalți grefieri care nu fac parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege nu este posibilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2008 pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că "dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate", decizie care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Mai mult de atât dispozițiile nr.OG 137/2000 invocate de reclamante și reținute de prima instanță ca temei al acordării sporului de 10 % din salariul de bază au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a stabilit că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanță privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de cele ce preced, Curtea văzând că este dat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și, în rejudecare, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 816 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă. Modifică în parte sentința civilă nr. 816 din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr- în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor și, de plată a drepturilor restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 25.01.2005 - 21.09.2005 în privința reclamantei și pentru perioada 25.01.2005 - 26.06.2005 pentru reclamanta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
jud. fond
tehnored.
ex.2/15.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
