Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 463
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr. 9 din 2.09.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind și Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător -. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 795/89/27.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi la plata retroactivă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, plata în continuare a acestui spor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Hotărârea nr. 248/30.11.2004, a fost transferat în funcția de procuror la structura teritorială de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, fără a i se plăti și sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prev. de art. 57 din Legea 59/1996.
Reclamantul a mai arătat că dreptul judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate a fost constatat prin decizia nr. 21/10.03.2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept, au fost invocate disp. art. 47 din Legea 50/1996, art. 166 Codul muncii, Decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Alăturat acțiunii au fost depuse înscrisuri care atestă calitatea reclamantului.
Prin precizările depuse la termenul din 29.05.2008, reclamantul a arătat că solicită plata sporului de 50% începând cu data de 28.03.2005.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru reclamant, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite (art. 35 al. 1 din Legea 500/2002). Mai mult, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 110/2007 pentru modificarea și completarea OG22/2002, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare.
Ca urmare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul art. 36 alin. 2 din OUG 27/2006, și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 28.03.2005.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG83000.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestuia, în cazul admiterii cererii reclamantului, să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
În susținerea cererii de chemare în garanție s-au invocat prevederile art. 131 pct. 1 din Legea 3o3/2004 care stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, și art. 19 din Legea 500/2002 din care rezultă că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a elabora proiectul bugetului de stat și proiectele de rectificare bugetară.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că între acesta și reclamant nu există nici o obligație de garanție, în sensul prevăzut de art. 60-63 Cod procedură civilă.
La termenul din 29.05.2008, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale, considerând că drepturile solicitate sunt de natură salarială, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 71-72 din Legea 168/1999, art. 284 Codul muncii și art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă.
La data de 26.06.2008, având în vedere disp. art. II alin. 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL IAȘI, fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.9/02.09.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de, pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism fiind obligați să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 28.03.2005 -27.03.2008 precum și în continuare, în cuantum reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați.
Prin aceeași hotărâre, s-a disjuns și declinat capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă în favoarea Judecătoriei Vaslui și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Totodată, conform art. 19 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, prima instanță a reținut că aceasta este nefondată, raportat la data de la care reclamantul solicită plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, respectiv 28.03.2005 (conform precizărilor de la fila 46 dosar fond) și data introducerii acțiunii (27.03.2008).
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin. 3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
S-a mai reținut că, potrivit art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art. 1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, este întemeiată cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății sumelor la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de soluționare a acestui capăt de cerere, prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul dispozițiilor art. 298 din Codul muncii (modificată prin OUG55/2006), a dispozițiilor Decretului 92/1976 și a art. 165 Cod procedură civilă, instanța a disjuns capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică
Ministerul Economiei și Finanțelor invocă următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare drepturilor salariale, recurentul arată că, pe de o parte, instanțele nu au competență de a legifera și pe de altă parte, obligația de a depune diligențe în vederea realizării proiectului de buget îi revenea Ministerului Justiției în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2002.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 6,9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - critică hotărârea pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În mod greșit prima instanță a obligat pârâții la plata sporului de suprasolicitare și pentru viitor, deși doar puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor sporuri.
Se mai invocă că în mod greșit pârâții au fost obligați și la plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, deși potrivit disp.art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, ori în bugetul ministerului pe anul 2008 nu erau alocate asemenea fonduri.
Se mai arată faptul că în mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, întrucât în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză. Astfel, potrivit prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Se reține ca fiind nefondat și recursul formulat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare.
Având în vedere prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii, în mod corect prima instanță a obligat pârâții și la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către recurent, se reține că, prin admiterea capătului de cerere formulat de către reclamant, având același obiect, respectiv obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății despăgubirilor stabilite prin hotărârea recurată, aceasta a rămas practic fără obiect, fiind în mod corect respinsă de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se vor respinge recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței civile nr.9/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ Tehnored.:;
2 ex.- 18.05.2009;
Jud. fond:-Curtea de APEL IAȘI:- -;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
