Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 468
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin N și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 18/C din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-au depus prin compartimentul arhivă la dosar de către intimații - reclamanți concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenți prin cererea de recurs conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 18/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondata excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de:
- 5%, începând cu 01.04.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006;
- 6%, începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006;
- 5%, începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2007;
- 2%, începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- 11%, începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 08.10.2007 reclamanții, A, și, în calitate de judecători la Judecătoria Roman, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 și 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Prin art. 1 din nr.OG 3/2006 s-a dispus ca, în anul 2006, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, să fie majorate în două etape, respectiv cu 5%, începând cu data de 1 februarie 2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6%, începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
De asemenea, în baza art. 1 din nr.OG 10/2007 aceleași categorii de personal au beneficiat în anul 2007 de o creștere a salariilor și indemnizațiilor avute la data de 31 decembrie 2006, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În baza acestor texte legale judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și reclamanții, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006.
Deși ulterior art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, la această dată prevederile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 referitoare la indexările salariale își produceau deja efectele, care nu puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil. Această abrogare este însă lipsită de relevanță și dacă se are în vedere că reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor formulate discriminarea în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din nr.OUG 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Instanța a mai apreciat că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, el se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce ambele legi de aprobare și de modificare a celor două ordonanțe, intrate în vigoare ulterior OUG27/2006 - respectiv Legea nr. 323/2006 pentru OG nr. 3/2006 și Legea nr. 231/2007 pentru OG nr. 10/2007 - au continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anii 2006 și 2007.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda indexările salariale aprobate în anii 2006 - 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, a fost înlăturată întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", dispozițiile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanțelor de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestor majorări salariale în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, recursuri declarate și motivate în termen, înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
La termenul din data de 30.06.2008 în temeiul art. I alin. 2 și art. II alin. 3 din nr.OUG75/2008 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la Înalta Curte de Casație și Justiție unde a fost înregistrată sub nr-.
Ulterior, avându-se în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009 dosarul fost înaintat Curții de Apel Bacău unde a fost înregistrat sub nr-.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice- prin Direcția generală a Finanțelor Publice atacă soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic,legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție. De asemenea, a susținut că instanța de fond a judecat cauza fără a avea în vedere cererea de strămutare de pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție.
Recursul este nefondat.
Astfel, faptul că s-a promovat o cerere de strămutare nu era de natură să împiedice prima instanță să treacă la judecarea cauzei, atâta timp cât nu erau incidente în cauză dispozițiile art. 40 (2) Cod procedură civilă.
În ce privește al doilea motiv de recurs sunt relevante dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 282/2002 care prevăd faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea Contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.OUG 208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect,asadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
II.Recursul Ministerului Justițieicritică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
- textul art. 1 alin. 2 lit. 2 pct. I din nr.OG 137/2000 pe care instanța de fond și-a fundamentat acțiunea este neconstituțional în măsura în care este interpretat în sensul că se poate reține un tratament diferențiat între categorii profesionale totalmente distincte;
- prin hotărârea pronunțată tribunalul legiferat acordarea unui drept salarial în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv nr.OUG 27/2006 și de alte acte normative prin care sunt reglementate drepturi de natură salarială în beneficiul acestei categorii profesionale.
- greșit s-a apreciat că în speța de față s- făcut dovada unei discriminări, ca în afara legii nu se poate vorbi de discriminare; arată recurenta că prin Legea nr. 45/2007 de aplicare a nr.OUG 27/2006 legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, întrucât în anul 2007 s-au acordat cresteri salariale ce depășesc nu doar rata de inflație, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar;
- în mod greșit sumele pretinse au fost acordate actualizat cu indicele de inflație la data plății, întrucât recurenta nu are culpă în neacordarea acestora.
Recursul este fondat sub aspectul indexărilor acordate intimaților pentru anul 2006.
Conform art. 38 din nr.OUG 27/2006 -valoarea de referință sectorială prevăzută în anexă se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
Potrivit deciziei nr. 1316/24.06.2008 Tribunalului Neamț ( fila 70 - dosar nr- al Curții de Apel Bacău ) - reclamanții au beneficiat de indexările stabilite de art. 38 din nr.OUG 27/2006, respectiv 4% față de nivelul anului 2006 și începând cu septembrie 2006 cu 5% față de nivelul lunii august 2006.
Deși intimații - reclamanți au încasat indexările stabilite prin ordonanța privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și alte categorii de persoane din sistemul justiției pentru anul 2006, acestia au solicitat prin cererea de chemare în judecată a li se acorda și indexarea acordată prin OG nr. 3/2008 personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, respectiv personalul contractual din sistemul bugetar.
În această situație se va aprecia că în mod greșit au fost obligate recurentele la plata drepturilor salariale reprezentând indexările pentru anul 2006.Trebuia a fi avut in vedere ca acestia au beneficiat de indexarile prevazute de nr.OUG27/2006- chiar dacă în procent mai mic decât procentele solicitate de intimații - reclamanți. Astfel, se va aprecia că nu se mai impune acordarea altor drepturi salariale rezultate din alte indexări acordate altor categorii de personal.
Referitor la motivul de recurs ce viza neconstituționalitatea art. 1 alin. 2 lit. 2 pct.I din nr.OUG 137/2000 si solicitarea de a se sesiza Curtea Constituțională, Curtea de Apel reține că prin decizia nr. 818/2000 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1 din nr.OG 137/2000 republicată sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a ajuns la această concluzie și prin deciziile nr. 819/2008, 820/2008 și 821/2008.
Va fi inlaturata si susținerea recurentului potrivit căreia instanța -prin acordarea drepturilor salariale în cauză- ar fi depășit limitele puterii judecătorești întrucât aceasta doar a interpretat dispozitii existente in legi, ceea ce este de competenta ei.
De asemenea, nu se va putea reține nici punctul de vedere potrivit căruia instanța ar fi acordat intimaților un drept salarial neprevăzut de legislația specifică, întrucât conform art. 38 din OG27/2006 intimații beneficiau de majorarea procentuală a valorii de referință sectorială, iar această dispoziție legală a fost abrogată prin Legea 45/2007 în martie 2007, fără ca această abrogare să aibă o justificare obiectivă, întrucât dreptul acordat inițial a urmărit restrângerea efectelor datorate devalorizării monedei naționale, devalorizare care este un proces continuu, existent și la data abrogării dispozițiilor menționate, fiind existent și în prezent.
Relevant este ca intimații - reclamanți fac parte din categoria magistraților care au dreptul la o salarizare echitabilă și satisfăcătoare fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare.
Printr-o serie de acte normative, personalul din sistemul bugetar a beneficiat, în fiecare an de majorări salariale anuale sau adausuri salariale constând în indexarea salariilor sau a indemnizațiilor( ex. nr.OG 10/2007; OG11/2007; nr.OG 16/2007; OG27/2007; nr.OG 232/2007; OG8/2007; OG20/2007), iar aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio profesionale ( ex. demnitari, judecătorii Curții de Conturi, personalul asimilat demnitarilor publice, personalul din unitățile de cult religios, personalul Curții de Conturi, personalul contractual din unitățile bugetare, personalul auxiliar din justiție, personalul didactic și didactic auxiliar, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare).
de motive ale acestor acte normative ( indicate anterior) au ca numitor comun fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii datorate creșterii inflației.
Temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio- profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale intimaților.
Cu toate acestea, intimaților nu le-a fost acordat, indexarea pentru anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, intimații nu pot obține, datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale, alte venituri decât cele salariale, venituri care le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu poate fi reținut faptul că prin Legea 45/2007 indemnizațiile intimaților ar fi fost majorate la fel ca în cazul celorlalți bugetari, deoarece această lege nu indexează indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotrivă, această lege nu face decât să reinstitue sporul de vechime în favoarea intimaților, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei alte discriminări a categoriei socio - profesionale intimaților.
De aceea se va aprecia că în mod corect instanța de fond a acordat indexările solicitatepentru anul 2007 deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același pentru toate categoriile socio- profesionale plătite de la bugetul de stat - creșterea indicelui prețului de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Se va aprecia, de asemenea că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminare în muncă.
Referitor la obligarea la plata către reclamanți a sumelor reprezentând despăgubiri în valoare reactualizată cu indicele de inflație la data plății, se va considera corectă și sub acest aspect hotărârea primei instanțe, creditorul trebuind să obțină pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, conform art. 1084 Cod civil, fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza dispozitiilor legale mentionate va respinge ca nefondat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor și va admite recursul formulat de Ministerul Justiției, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va înlătura obligarea Ministerului Justiției, a Curții de Apel Bacău și a Tribunalului Neamț să plătească reclamantilor despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale pe anul 2007, respectiv 5% începând cu 1 aprilie 2006 și 6% începând cu 1 septembrie 2006. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor ca nefondat.
Admite recursul promovat de Ministerul Justiției.
Modifică în parte sentința civilă 18/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate pentru anul 2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pronunțată în ședință publică azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - - - -
GREFIER
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
13.05.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Jănică Gioacăș
