Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 503
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul economiei și finanțelor - prin DGFP S,-, jud. S, Ministerul justiției și libertăților cetățenești B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 78 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit pârâții recurenți Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Ministerul Justiției și Libertăților B, pârâții intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, reclamanții intimați, -, -, -, -, intervenienții în nume propriu - intimații, .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA, reclamanții, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin reprezentanții săi legali, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, reactualizată, pentru perioada 1 februarie 2007 până la zi, precum și pentru viitor, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă. Au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B la alocarea fondurilor necesare plății sumelor cuvenite și neîncasate.
În motivare, reclamanții susțin că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002. Reclamanții arată că acțiunea este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Mai menționează, de asemenea, că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, astfel cum au fost acestea interpretate prin decizia nr. 21/ 10.03.2008 a ÎCCJ.
La termenul din 9 octombrie 2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții solicitând acordarea acelorași drepturi salariale, întrucât fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Rădăuți.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din nr.OUG 83/2000, astfel că sporul solicitat de reclamanți nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007. față de specificul litigiilor de muncă și a faptului că pretențiile intervenienților nu este îndreptată și împotriva reclamanților, s-a solicitat respingerea cererilor de intervenție ca inadmisibile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința nr. 78 din 11.12.2008, Curtea de APEL SUCEAVAa admis acțiunea și a obligat pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției B să plătească reclamanților și intervenienților sumele reprezentând drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 1 februarie 2007 la zi și în continuare, reclamanților, și - pentru perioada 01.08.2008 la zi și în continuare, iar pentru reclamantul pentru perioada 01.02.2007 - 19.06.2008. Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Ministerul economiei și finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, fiind obligat pârâtul Tribunalul Suceava să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul economiei și finanțelor B, întrucât prin acțiune s-a solicitat ca acest pârât să fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale. Ministerul economiei și finanțelor are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 19 din Legea 500/2002 elaborând proiectul bugetului de stat anual și legile de rectificare bugetară, astfel încât cererea de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale, este întemeiată, instanțele și parchetele de pe lângă acestea fiind finanțate de la bugetul de stat conform art. 131 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Referitor la fondul acțiunii, s-a reținut că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerarea dispozițiilor art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, reținând că în perioada solicitată reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, prima instanță a conchis că acțiunea acestora este întemeiată, obligând tribunalul Suceava să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor. Instanța a apreciat că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai mult lipsită de utilitate publică. Constatând că există conflict între dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,în temeiul art. 20 alin. 2 din Constituția României s-a dat preponderență și s-a făcut aplicarea acestui din urmă text legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care a criticat modul de aplicare a legii în cauză, arătând că prin /2007 a fost edictată o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțe judecătorești, actul normativ abrogând Legea nr. 50/1996 (art. 30). Instanța supremă a fost sesizată doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din OG83/2000, respectiv ale Legii nr. 334/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul economiei și finanțelor care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice.
În drept, cererile de recurs au fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând că începând cu data de 01 februarie 2007 reclamanții și intervenienții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, astfel că acțiunea acestora este întemeiată. Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, în mod corect s-a procedat la obligarea Tribunalului Suceava la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, acest capăt de cerere având caracter accesoriu.
Referitor la critica formulată în recurs privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți reclamanții și intervenienții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul justiției în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este în continuare respinsă de recurent care susține că art. 47 din legea 50/1996 a fost abrogat. Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, se invocă abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 01 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
Cu privire la cel de-al doilea recurs, se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul economiei și finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul economiei și finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți și intervenienți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul Ministerul justiției și libertăților cetățenești, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și Ministerul economiei și finanțelor - prin DGFP S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 78 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
ex.2/17.06.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
